112,413 matches
-
luminice nu vor fi la îndemână, ceea ce înseamnă că se va lucra cu un combustibil clasic. Acest fapt determină perioade lungi de deplasare, iar în timpul acesta omul trebuie să locuiască. Deci toate navele transportoare vor avea funcțiunile unui oraș. Omul secolului XXV va fi clar diferit de cel de astăzi, poate nu așa mult la nivel fizic, ci mental. De fapt, totul se reduce la axioma: omul gravitațional versus omul nongravitațional“, explică tânărul expozant. Să calci pe pământ... Așa stând lucrurile
Agenda2003-47-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281728_a_283057]
-
vor exista, iar cineva va trebui să urmărească respectarea lor. Un fel de... arhitect șef al orașului. Pe arhitectul șef al Timișoarei, dl Radu Radoslav, viziunea tânărului Capotescu l-a șocat: „Nu m-am gândit la cum va arăta Timișoara secolului XXV. Dar cred că lucrurile se vor schimba foarte mult. E evident că lumea se va extinde în afara globului. Atunci, s-ar putea ca Pământul să rămână un Muzeu al Satului. Viitorul va fi locuit de un om diferit față de
Agenda2003-47-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281728_a_283057]
-
ani. Acum, în lume se discută de vârsta a IV-a. Deci, asta înseamnă între optzeci și o sută de ani. Sunt niște lucruri de mii de ani, care trebuie păstrate, indiferent de casă, că e în spațiul cosmic, în secolul XXI sau XXV: apa, focul, legătura cu pământul, să calci pe pământ. Astea sunt esențiale. Astea așa au rămas. S-au schimbat detalii, finisaje, materiale. Trebuie să se schimbe și religia. Acum, războaiele sunt religioase, așa că ceea ce a spus Malraux
Agenda2003-47-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281728_a_283057]
-
sau XXV: apa, focul, legătura cu pământul, să calci pe pământ. Astea sunt esențiale. Astea așa au rămas. S-au schimbat detalii, finisaje, materiale. Trebuie să se schimbe și religia. Acum, războaiele sunt religioase, așa că ceea ce a spus Malraux, că secolul XXI ori va fi religios, ori nu va fi deloc, nu cred că e adevărat. În secolul XXV, poate specia umană va ști să gestioneze mai bine ceea ce va face. Nu citesc literatură SF. În afară de ceva filme văzute înainte de ’89
Agenda2003-47-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281728_a_283057]
-
rămas. S-au schimbat detalii, finisaje, materiale. Trebuie să se schimbe și religia. Acum, războaiele sunt religioase, așa că ceea ce a spus Malraux, că secolul XXI ori va fi religios, ori nu va fi deloc, nu cred că e adevărat. În secolul XXV, poate specia umană va ști să gestioneze mai bine ceea ce va face. Nu citesc literatură SF. În afară de ceva filme văzute înainte de ’89, nu m-a pasionat deloc treaba asta. Exponatele tânărului Capotescu, pentru mine sunt șocante“. Spațiu total, viață
Agenda2003-47-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281728_a_283057]
-
nu cu arhitecți - de la stația Sky la Stația Internațională au lucrat cu designeri în proiectare. Problemele acestea sunt atât de tehnice, încât se ocupă inginerii de ele și nu arhitecții. Poți să faci previziuni despre cum va fi casa, lumea secolului XXV dacă îți fixezi o anumită direcție. Eu am o teorie, care spune că dezvoltarea umană s-a făcut sub forma unei curbe, care a plecat de la zero, a atins un maximum în vremea Renașterii și se întoarce iar în
Agenda2003-47-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281728_a_283057]
-
model de autonomie completă a individului, care era ferit de agenții de mediu printr-o bioenergie proprie. Nu-mi dau seama în ce măsură acest tip de civilizație și acest tip de om pe care-l cunoaștem noi va mai exista în secolul XXV. Asistăm la niște schimbări bruște, care încep să fie scăpate de sub control, se lucrează deja la nivel de genom uman, așa încât omul va fi cu totul altceva. Schimbarea mentalului va atrage după sine niște modificări fizice, poate îi vor
Agenda2003-47-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281728_a_283057]
-
City, și de la Antonio Sant’ellia, cu proiectul Citi Nuovo, care au imaginat habitaturi futuriste pe suprafața planetei. „Eu mi-am pus probleme: ce se întâmplă în cosmos, cum vom locui când omul va ajunge acolo“. Și, până ca locuitorii secolului XXV să se gândească din ce materiale își vor construi casele plutitoare în spațiu, Valentin Capotescu și-a construit machetele numai din deșeuri: dopuri, tuburi de spray, tranzistori, rezistențe, condensatori. Luni, 24 noiembrie, colegii tânărului vizionar au pregătit, în aceeași
Agenda2003-47-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281728_a_283057]
-
Pagină realizată de lucian sava Pentru Ion Crișan, muzica înseamnă elixirul tinereții În nouă decenii de viață, maestrul nu a încetat să compună la pianul său vechi de peste două secole opere, coruri, simfonii Ion Crișan împlinește pe 10 decembrie nouă decenii pline de viață. Este vioi, face cumpărături, ascultă muzică, urmărește știrile și vorbește cu lejeritatea vârstei tinereții. Secretul longevității sale pare de nepătruns, dar e ușor de intuit, la
Agenda2003-47-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281732_a_283061]
-
din Sibiu (1936-1946). A susținut conferințe teologice la Freiburg, Heidelberg, Oxford, New York, Boston, Detroit, Chicago, Washington. Doctor Honoris Causa al mai multor universități din străinătate, el a fost considerat unul dintre cei mai de seamă teologi și gânditori creștini ai secolului trecut. Republica Ungaria În 1918, la începutul lunii noiembrie, monarhia dualistă austro-ungară s-a prăbușit; pe teritoriul fostului imperiu au luat naștere țări noi, iar unele provincii s-au alăturat statelor-mamă. Acum 85 de ani, noul prim-ministru ungar, contele
Agenda2003-46-03-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281725_a_283054]
-
ale Americii, cu celebra proclamare a independenței față de Coroana britanică, în 1776, și este urmată de o serie lungă de state, între care cele recent eliberate. Aproape toate fostele colonii care și-au dobândit independența în a doua jumătate a secolului al XX-lea, statele fostei URSS sau ale fostei Iugoslavii au ales referirea la proclamarea statalității drept zi națională. Sunt țări care aleg drept simbol ziua unei personalități care poate fi un cap încoronat (Olanda, Japonia, Danemarca, Thailanda, Luxemburg) sau
Agenda2003-48-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281756_a_283085]
-
un cap încoronat (Olanda, Japonia, Danemarca, Thailanda, Luxemburg) sau a unui sfânt (Sfântul Patrick, pentru Irlanda). România celebrează, la 1 Decembrie, Ziua Unității, așa cum o face și Germania, la 3 octombrie, cu diferența că Germania se referă deja la sfârșitul secolului al XX-lea, mai precis la anul 1991. O serie întreagă de state celebrează Ziua Constituției (Norvegia, Slovacia). Și, deși anul are destule zile, ele tot nu sunt suficiente ca să ajungă pentru toate țările lumii. Așa se face că una
Agenda2003-48-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281756_a_283085]
-
8,00, aterizare Timișoara 12,40 (via Otopeni). Toate orele sunt cele locale. VALI CORDUNEANU Mănăstiri în nordul Olteniei l Cea mai frumoasă cetate medievală locuită din Europa l Mănăstirea Dintr-un lemn În tradiția locală se susține că în secolul al XVI-lea, pe Valea Otăsăsului (5 km peste deal din stațiunea Govora) s-a ridicat o biserică din lemnul unui singur stejar. Cert este că între 1635-1636 a fost înălțată aici o construcție de cărămidă, ansamblul mănăstiresc fiind, de
Agenda2003-47-03-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281754_a_283083]
-
Știrbei. Picturile murale din interiorul mănăstirii au fost executate de către Gheorghe Tătărăscu. Istoria noastră culturală asociază Mănăstirea Bistrița și cu numele cronicarului Nicolae Moxa, care a redactat aici primul „Tratat de istorie universală de la începutul lumii, până la 1489“. La sfârșitul secolului al XIX-lea, la Mănăstirea Bistrița a existat o școală de ofițeri pe care a absolvit-o, între alții, I. Dragalina, erou al primului război mondial, al cărui nume îl poartă și un bulevard din Timișoara. l Mănăstirea Arnota Se
Agenda2003-47-03-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281754_a_283083]
-
a unei Voivodine supuse Habsburgilor și era gata-gata să devină, după lovitura de stat de la 23 august 1944, sediul „guvernului fantomă”, creat și condus de Horia Sima. O populație autohtonă, cu juzii și cnezii ei, ce-și păstra de câteva secole structurile de autonomii locale - obști - din care se ridicase nobilimea mică și mijlocie bănățeană, sprijin pentru puterea regală în confruntarea permanentă cu marii feudali. Pe acest fapt se bazează Carol Robert, regele ungar din stirpea angevinilor francezi, când, la 1307
Agenda2003-48-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281758_a_283087]
-
altor ținuturi aflate de partea cealaltă a Dunării”. Aici încercau să obțină ajutor unii pretendenți la scaunul domnesc, din Țările Române și tot la Timișoara veneau trimișii Habsburgilor și ai principilor transilvăneni pentru a purta tratative cu reprezentanții Porții. Un secol mai târziu - la 18 octombrie 1716 - Eugeniu de Savoya pune capăt Eialetului Timișoara, facându-și intrarea în cetatea pe care, timp de două luni, „dușmanii credinței, în număr de peste 150 000 de afurisiți”, o asediaseră. Guvernământul Voivodinei Vârtejul anului revoluționar 1848-1849
Agenda2003-48-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281758_a_283087]
-
Robert de Anjou cunoaște, în scurgerea vremurilor, un destin puțin obișnuit. Reconstruit, între 1443-1447, de Iancu de Hunedoara, castelul îi găzduiește pe toți regii care, până la 1552, poposesc la Timișoara. În timpul ocupației turcești, aici locuiesc beglerbeii Pașalîcului pentru ca, începând cu secolul al XVIII-lea, edificiul să servească drept arsenal și cazarmă de artilerie. Distrus în asediul revoluționarilor maghiari în 1849, după ce mai fusese bombardat în 1552 și 1716, fostul palat este reconstruit și modificat în 1855-1856. Restaurată în 1902-1903, construcției i
Agenda2003-48-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281758_a_283087]
-
oară amintit în Diploma regelui maghiar Andrei al II-lea. De atunci, orașul avea să amenințe pe rând poziția Budapestei, Novi Sad-ului și chiar a Bucureștilor. O populație autohtonă, cu juzii și cnezii ei, ce-și păstra de câteva secole structurile de autonomii locale - obști - din care se ridicase nobilimea mică și mijlocie bănățeană, sprijin pentru puterea regală în confruntarea permanentă cu marii feudali. Pe acest fapt se bazează Carol Robert, regele ungar din stirpea angevinilor francezi, când, la 1307
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]
-
altor ținuturi aflate de partea cealaltă a Dunării”. Aici încercau să obțină ajutor unii pretendenți la scaunul domnesc, din Țările Române și tot la Timișoara veneau trimișii Habsburgilor și ai principilor transilvăneni pentru a purta tratative cu reprezentanții Porții. Un secol mai târziu (1716), Eugeniu de Savoya pune capăt Eialetului Timișoara, făcându-și intrarea în cetatea pe care, timp de două luni, „dușmanii credinței, în număr de peste 150 000 de afurisiți”, o asediaseră. Guvernământul Voivodinei Vârtejul anului revoluționar 1848-1849 nu avea
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]
-
Robert de Anjou cunoaște, în scurgerea vremurilor, un destin puțin obișnuit. Reconstruit, între 1443-1447, de Iancu de Hunedoara, castelul îi găzduiește pe toți regii care, până la 1552, poposesc la Timișoara. În timpul ocupației turcești, aici locuiesc beglerbeii Pașalîcului pentru ca, începând cu secolul al XVIII-lea, edificiul să servească drept arsenal și cazarmă de artilerie. Distrus în asediul revoluționarilor maghiari în 1849, după ce mai fusese bombardat în 1552 și 1716, fostul palat este reconstruit și modificat în 1855-1856. Restaurată în 1902-1903, construcției i
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]
-
bolțile originale, cu muchiile de factură preromanică. Este ceea ce, începând cu anul 1948, numim Muzeul Banatului. Mărturia cronicii Însemnătatea Timișoarei de-a lungul veacurilor nu poate fi pusă la îndoială. O prezentare sugestivă a importanței sale o face, încă în secolul al XVI-lea, cronicarul otoman - celebru în epocă - Mustafa Celalzade. „Fortăreața Timișoarei - consemna istoriograful turc - era o cetate pizmuită[...] , avea turnuri și ziduri foarte puternice, fiind cu neputință de a fi trecute. De aceea era greu să se pună mâna
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]
-
Grupului de Contact pentru Irak l Începe turneul cancelarului german Gerhard Schröder în China și Kazahstan (Beijing, Astana; 1-5) l Întrunire a miniștrilor de externe ai țărilor membre O.S.C.E. , pentru a discuta aspecte privind securitatea și stabilitatea în Europa secolului al XXI-lea (Maastricht, Olanda). MARȚI l Vizita în Algeria a președintelui portughez, Jorge Sampaio (Alger; 2-4) l Vizita în Suedia a președintelui ceh Vaclav Klaus (Stockholm) l Turneul secretarului general al S.U.A. , Colin Powell, în Tunisia, Algeria și Maroc
Agenda2003-48-03-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/281777_a_283106]
-
MARE: Select: 29-30. 11 - Cu cărțile pe masă - SUA - premieră (17). LOVRIN: 29-30. 11 - Cu cărțile pe masă - SUA - premieră (20). ARAD: Dacia: 29. 11-4. 12 - Maria - România - premieră (11, 13, 15, 17, 19, 21); Mureșul: 29. 11-4. 12 - Cursa secolului - SUA - premieră (10, 1230, 15, 18); Arta: 29. 11-4. 12 - Identitate - SUA (16, 18, 20); Sala Mică: 29. 11-4. 12 - Camerista - SUA (1530, 1830); Progresul: 30. 11 - Cangurul Jack - SUA (15, 17). INEU: 29-30. 11 - Jaf în stil italian - SUA
Agenda2003-48-03-timp () [Corola-journal/Journalistic/281781_a_283110]
-
15, 17, 19). OȚELU ROȘU: 29-30. 11 - Insomnia - SUA - premieră (15, 17, 19). LA CAPĂTUL PAMÂNTULUI (Master and Commander) - producție SUA, 2003. Regia: Peter Weir, cu: Russell Crowe, Paul Bettany, Billy Boyd, James D’Arcy. În timpul războaielor napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea, celebrul căpitan în Marina Britanică „Lucky“ Jack Aubrey (Russell Crowe) și prietenul său, dr. Stephen Maturin (Paul Bettany), se află în călătorie pe mare. Jack Aubrey are toate calitățile unui căpitan desăvârșit - este un „om al mării
Agenda2003-48-03-timp () [Corola-journal/Journalistic/281781_a_283110]
-
ca să putem vorbi de așa ceva. De asemenea, nu putem vorbi nici de realizări atât de importante care să definească o școală românească în acest domeniu. Cu toate acestea, putem vorbi de o preocupare permanentă legată de trandafiri încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, mai ales în Transilvania și Banat unde au luat ființă primele soiuri. Mai ales la Timișoara, care a fost orașul cu realizări frumoase“. Trebuie schimbată mentalitatea România ar putea deveni o producătoare de trandafiri, dar nu de
Agenda2003-49-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281791_a_283120]