3,380 matches
-
acest așezământ cultural ar fi fost nimicit încă de acum zece ani. E drept că intervenția aceasta miraculoasă nu a făcut decât să îndepărteze perspectiva sumbră a distrugerii muzeului cu câțiva ani. Regii și reginele pleacă; hotărârile rămân undeva prin sertare, dar rămân. Cum în ultima vreme cortegiul de capete încoronate în vizită la București s-a subțiat de tot, slabă speranță să se mai găsească cineva care să pună o vorbă bună pentru propria noastră cultură și propriul nostru trecut
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
evaluare de acest tip. Scriitorii nu sunt, obligatoriu, „autentici” și „falși”, ci talentați sau nu. Pentru că aș putea specula oricât asupra temei și greu mi-ar fi să nu evoc câteva pachete de vechi și extraordinare scrisori care dorm În sertare, invocându-mi atingerea, să mai spun că oricât ne descurajează uneori solemnitatea și reverența, oricât ni se pare, prin cumulare, că Împiedică, de fapt, adevărata fraternizare, resimțim astăzi tot mai acut, În trivialitatea grăbită a vieții „postmoderne”, nevoia, tocmai, de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
marii aventuri europene, după două mii de ani de cultură și morală. Problema Auschwitzului nu este de a ști dacă trebuie trasă o linie dedesubt sau nu, dacă trebuie să protejăm memoria sau mai curând s-o aruncăm Într-unul dintre sertarele adecvate ale istoriei, dacă trebuie ridicate monumente pentru milioane de victime sau care ar fi să fie acele monumente. Adevărata problemă a Auschwitzului este că a avut loc și că, nici prin voința celei mai bune sau celei mai rele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
suspectați de legături cu Eugen Christescu și anume: Burducea Ion, Șerbu Gheorghe și Mușat. Astfel, unul din cei bănuiți, Șerbu, dispăruse la un moment dat din lagăr și se aflase că fusese în călătorie la Varșovia. S-au găsit în sertarele celor semnalați scrisori compromițătoare care dovedeau legăturile lor cu Siguranța Română și un sistem de comunicare prin cifru cu aceasta. Dovezile erau foarte concludente, dar pentru a se putea comunica autorităților germane și a se cere scoaterea lor din grupul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Pereții erau goi și ei: fără tablouri, calendare sau fotografii. Absolut nimic de prisos. Lângă fereastră se afla un birou mare. M-am ridicat și m-am dus la geam, inspectând în trecere și biroul. Era din lemn masiv, cu sertare mari de-o parte și de alta a scaunului. Pe el am văzut o veioză, trei pixuri, o agendă și câteva clame împrăștiate. Agenda era deschisă. Data de azi. Într-un colț al camerei stăteau aliniate trei fișete din oțel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
punct până în cele mai mici detalii. Solicitarea s-a făcut din partea Sistemului. Pentru păstrarea securității, s-a eludat birocrația pur și simplu. De aceea am luat legătura cu tine direct. Nu-ți pierzi nici un drept. — Garantați? Bătrânul a deschis un sertar și a scos un dosar. Mi l-a dat să mă uit prin el. L-am răsfoit. Cuprindea toate solicitările făcute de către Sistem. Cu formalități și semnături. Era în ordine. — Da, bine. I-am înapoiat dosarul. Dar la capacitatea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trist. — Evoluția își urmează cursul firesc. A fost întotdeauna dură și a lăsat în urma ei tristețe. Eu n-am mai auzit de evoluție care să aducă numai bucurii, spuse bătrânul ridicându-se. S-a dus la birou, a scos din sertar un cleștișor, s-a întors la canapea, s-a așezat și și-a tăiat cele zece unghii, începând cu degetul mare de la mâna dreaptă și sfârșind cu cel mic de la stânga. Cercetările sunt încă în curs, așa că nu-ți pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prindem urechile în ea degeaba. Nu ajungem la nici un rezultat și te mai deranjează și la calcule. Să ne întoarcem la oile noastre! N-aveam nimic împotrivă. Tocmai sunase ceasul, așa că am revenit la treburile mele. Bătrânul a scos din sertarul biroului un obiect din oțel inoxidabil, care semăna cu un clește pentru cărbuni. L-a apucat cu mâna dreaptă și a pornit spre rafturile cu cranii. Lua din când în când câte unul în mână și-l lovea ușor, ciulindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întâmpla așa ceva. Am oprit caseta la scena uraganului cu gândul să reiau vizionarea mai târziu. Cu berea în mână, am rămas cu ochii pironiți pe craniu. Deodată am avut senzația că-l mai văzusem undeva. Am scos un tricou din sertar și l-am acoperit. Mi-am văzut mai departe de film. De data asta am reușit să-mi concentrez atenția asupra actriței. Am ieșit din casă pe la ora unsprezece, m-am dus să-mi cumpăr mâncare de la supermarketul din apropierea gării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în stomac. Distrugerea asta lipsită de sens fusese făcută metodic. Poate pentru ei a avut un sens, dar pentru mine, nu. Matahală a răsturnat apoi patul, a sfâșiat salteaua cu cuțitul, a scos tot ce era în dulap, a răsturnat sertarul biroului pe dușumea, a smuls sistemul de aer condiționat din perete, a răsturnat coșul cu gunoi în mijlocul camerei, a distrus tot ce era în dulapul din perete. Rapid și cu îndemânare. După ce-a terminat cu camera de zi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
permutez? Dar unicornul? Dacă aș ști, te-aș putea salva imediat, zise fata. — Și pe mine, și lumea, nu? Biroul fusese devastat. Nu chiar ca apartamentul meu, dar nici prea departe. Documentele împrăștiate pe jos, masa răsturnată, seiful spart, toate sertarele scoase și azvârlite la întâmplare prin încăpere, îmbrăcămintea fetei și a bătrânului scoasă din dulap și azvârlită pe canapeaua sfâșiată. Hainele fetei erau toate roz. Toate nuanțele de roz. De la cel mai închis până la cel mai deschis. — Îngrozitor! Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
seama cum trebuie să arate niște nori aducători de zăpadă. Paznicul stătea în fața sobei lui mari de fier. Își scosese pantofii și-și încălzea picioarele. Soba semăna cu cea de la bibliotecă: o suprafață plată pentru ceainic și oale, precum și un sertar pentru cenușă. Partea din față arăta ca un dulap și avea un mâner cu ajutorul căruia se deschidea. Paznicul stătea pe scaun, cu picioarele sprijinite pe mânerul respectiv. În încăpere pluteau aburii de la ceainic și mirosea a tutun ieftin de pipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
G. Baronzi. Se formase ca autodidact, era ispitit în permanență să-și exhibe cultura, iar între lecturile lui rar poate fi semnalat romanul. În fapt, autorul s-a simțit solicitat indistinct de ideea unei opere ample, capabilă să transporte în „sertarele” ei tot ce acumulase între timp. În această scriere-laborator se stratifică beneficii venite din preocupări extraartistice, precum gazetăria și arhivistica, dar și cele generate de o experiență artistică propriu-zisă, legată de scenă, de teatru. Cea din urmă a fost hotărâtoare
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
meu” (Detaliu culpabil). Poetul descoperă „în labirintul oglinzii” eternitatea și semnificația „ocheanului întors” spre sine pentru a privi spre infinit. Este însăși esența poeziei sale, izvorâtă din angoasa și contradicțiile lumii contemporane. Romanul Ademenirea (1995) pare să aparțină literaturii de sertar, exploatând o structură romanescă des vizitată: povestirea în povestire. Poetul, ajuns nu se știe cum în „umbra turnului Eiffel”, este un fel de confident, întâi al unui Doctor, apoi al unui Sculptor. Fiecare își deapănă amintirile, explicându-și stabilirea în
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
zi / de toamnă / dintr-un bâlci al deșertăciunii // cum aș zbura cu aripile mele arse / din minciună-n minciună”; „ne-am strâns în jurul lămpii / sufletul meu citește / un pescăruș în inima mea / eu tac și orânduiala cea veche / plânge în sertare, pe mobilă / pe scena ascunsă / în rama ferestrei // aștept să înflorească liliacul / citesc Cehov, biata inimă / acum va zbura / ca un ghem scăpat / din mâna înghețată”. Textele rămân însă adesea un inventar minor de emoții, peste care plutește un aer
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
f.l., 2001; Ion Creangă, București, 2002. Repere bibliografice: Daniel Cristea-Enache, Marca lui Creangă, ALA, 2002, 628-630, 631, Lucian Gruia, „Patru povestiri”, ST, 1985, 1 ; Ștefan Ion Ghilimescu, Minunatele „povestiri” ale lui Dan Grădinaru, LCF, 1992, 22; Mariana Codruț, Povestiri din sertar, CNT, 1992, 13; Cristea, A scrie, 222-226; Diana Adamek, Provocarea realului, TR, 1992, 39; Daniel Cristea-Enache, Masca lui Creangă, ALA, 2002, 628, 630, 631. R.D.
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
pistele sugerate de el: Andrew face pe dracu-n patru pentru a le Înlătura, și, În secunda dinaintea orei nouă, Îl găsește pe ultimul. Dar poliția nu vine. Exasperat pentru că fusese tras pe sfoară Încă o dată, Andrew scoate pistolul din sertar și, de data asta pe bune, trage În Milo. Milo moare, după care se aude sirena Poliției: le vrai motif de la police selon moi, spune naratorul, c’est le meurtre de Milo Tindle, care chemase Într-adevăr poliția, dar nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
congruent cu traducerea lui În limba română. Urmează să explic de ce. Martin Page s-a aflat, În 2001, la prima carte publicată. Avea 26 de ani și mai scrisese, potrivit propriilor mărturii, Încă șapte-opt, lăsate În stadiul de literatură de sertar. Este, deci, un scriitor cu antecedente, aflat, la ora debutului, la vîrsta la care ceea ce ai de spus nu se mai poate Înghesui Între stinghiile unor intime cutii de lemn. Iar a avea ceva de spus Înseamnă a avea intenția
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
investigat, universul uman se păstrează și în următoarele volume de proză scurtă. În romanul Cantonul galben (1983), D. P. oferă înainte de toate o radiografie literară a vieții cotidiene a ceferiștilor din același spațiu geografic. Tehnica e cea a povestirii cu „sertare”, romanul având mai multe filoane tematice. Romanul următor, Când caii dorm în picioare (1987), este o dezbatere asupra unui „caz”, efectuată prin formula modernă a metaromanescului. Un alt roman, Tot ce am pe suflet (1996), este o radiografie a Securității
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
regim, urmează pentru C. ani grei de umilințe și privațiuni - interval întunecat, consemnat în pagini de jurnal. A profesat și în învățământul mediu. În 1960 devine lector la Institutul Pedagogic din Suceava. Publică tot mai puțin, astfel încât manuscrisele rămân în sertare. A debutat cu versuri în revista „Floarea soarelui” (1926). Colaborează la „Glasul Bucovinei” (aici este și redactor-șef), „Junimea literară” (îndeplinește funcția de secretar de redacție), „Gazeta Bucovinei”, „Bilete de papagal”, „Gândirea”, „Convorbiri literare”, „Bucovina”, „Universul literar” (unde a fost
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
Ștefănescu. Arestat de câteva ori și eliberat din „lipsă de probe”, C. este obligat să se întrețină, între 1948 și 1959, din expediente sau ca muncitor zilier (zidar, caloriferist, figurant teatral), preocupările literare reducându-le numai la câteva încercări de sertar. Angajat cercetător în 1960 de G. Oprescu la Institutul de Istoria Artei al Academiei, în cadrul secției medievale, C. se specializează în acest domeniu, în care realizează de altfel studii și lucrări notabile: Din cetățile de scaun ale Țării Românești (1974
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
de obârșie, Banatul de munte (termeni de analogie pot fi Sorin Titel, Florin Bănescu ori, din altă perspectivă, chiar Ștefan Bănulescu). Tematic, opera lui G. e diversă, în condițiile unității de scriitură și de viziune. Funeraliile regelui Gheorghe (roman de sertar, scris în 1967-1968, dar apărut în 1995) reconstituie, realist și simbolic totodată, ziua funeraliilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, construind o vastă alegorie (mulțimile imense care se tălăzuiesc haotic, convocate la ceremonia funerară, simbolizează întreg corpul social) a dezastrului moral al epocilor
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
toamna...” (1977), roman al unei bătrâne, Betina, dă seama de riscurile tehnicii narative a autoarei. Cu o mare doză de artificial, romanul e realizat mai mult la nivelul liric al motivului (solitudinea bătrâneții). Simțind parcă pericolul autopastișei, A. inaugurează prin Sertarul cu medalii (1980) un roman de familie (cu note autobiografice), unde accentului psihologizant i se adaugă respirația epică a dimensiunii istorice. Este vorba de familia bucovineană de la finele veacului XIX și începutul de secol XX. La un prim nivel de
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
prim nivel de lectură, cartea este o nouă sumă de psihologii individuale, însă în profunzime ea este o reconstituire de destin colectiv. SCRIERI: Racul, București, 1970; Veghea bătrânei doamne Gall, București, 1973; Casa Emilianei, București, 1975; „Niciodată toamna...”, București, 1977; Sertarul cu medalii, București, 1980; Cărarea îngustă, București, 1983. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Oltea Alexandru, „Racul”, RL, 1970, 35; Dana Dumitriu, „Veghea bătrânei doamne Gall”, ARG, 1973, 6; Cristea, Domeniul, 291-296; Silvia Urdea, Oltea Alexandru, „Casa Emilianei”, VTRA, 1976, 6; Titel
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
volume de versuri, egale ca valoare a substanței poetice; pentru acestea a fost distins cu Premiul pentru poezie al Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor. Ecorșeu este un fel de antologie, o selecție de autor, o recuperare a literaturii de sertar, poemele fiind meticulos datate, alcătuind, parcă, o autobiografie poetică. A. scrie poezii scurte sau ultrascurte, bazate pe mici combinații oximoronice. În Îndreptar de navigație pentru uzul somonului albinos, mesajul lapidar este abandonat în favoarea unui amplu poem secvențial ce reface un
ALEXIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]