3,396 matches
-
1979. Sfârșitul anului. Mica familie completată prin căsătoria surorii, suferă o incredibilă pierdere. Moare Fănel, soțul ei în accidentul groaznic al navei petrolier „Independența‛. Întâmplarea a făcut, să fie adus în prima tranșă de trei decedați; a fost și primul sicriu care a fost dat jos din mașină. Așteptau încremeniți o mulțime de rude, prieteni și necunoscuți...o mare de oameni încărcată cu multă jale! Accidentul s-a produs în Bosfor, o navă mică, grecească a intrat în colosul cu un
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
traversării strâmtorii, cei care erau de serviciu dormeau sau erau beți... au fost bani mulți în joc și multe suspiciuni, o treabă murdară! Vasul a ars 2 luni în strâmtoare, explozia spărgând toate ferestrele din Istambul și înnegrind pereții caselor. Sicriele au fost sigilate și aveau interdicție să le deschidă dar rudele l-au desfăcut...era Fănel! Tanti Nuți de la Scorei, mama Nuță cum îi spuneau nepoții a apărut din depărtatul, tenebrosul și miraculosul Ardeal, cu multe superstiții și povești reale
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mă zăpăciți când toată lumea spune ba că e mort acum, ba că e viu în clipa următoare. Dar poți dovedi asta dincolo de orice îndoială. — Adevărat? Cum aș putea face asta? Păi coborând în criptă și văzând dacă e cadavrul în sicriu. Lui Hilary nu-i lipsise niciodată curajul și se gândi că merita să pună în aplicare acest plan; dar drumul până acolo nu era plăcut. Era decisă să-l parcurgă cât mai repede, așa că nu se mai duse să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cadavru nu reușiseră să-l recupereze de pe pământ inamic. Hilary coborî treptele în beznă totală, dar ajungând la intrarea în cripte, văzu o fâșie subțire de lumină venind de sub ușă. Înfricoșată, șovăielnică, o deschise ușor: și văzu... ... și văzu un sicriu gol ridicat pe o platformă în mijlocul încăperii, cu capacul ridicat și lângă el, pe tatăl ei, Mortimer Winshaw, stând dezinvolt și zâmbind calm spre ea. — Intră, scumpa mea fiică, spuse el. Hai, intră și ți se va explica totul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
absurde, monstruoase, apocaliptice ori numai evocatoare. În vis a mers alături cu cei care nu mai sunt. I s-a întâmplat să-i urmărească mișcându-se lent spre cimitir, pe un câmp fără hotare vizibile, purtându-și pe umeri, fiecare, sicriul. Altădată i-a văzut, fără să se mire, cum pășesc agale pe străzile unui oraș de nicăieri, luminându-și calea cu propriile capete, pe care le purteau în mâna dreaptă ca pe niște felinare. Când și-a chemat defunctul tată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
făcut de urât lui Nuță, că i-a legat cununia, că i-a făcut să nu aibă spor niciodată. Dar Niță nu s-a dus la babă să-i ceară iertare, ba, când a murit baba, el i-a vopsit sicriul, i l-a căptușit cu pânză, i-a dat pânză și pentru a o acoperi, baițul, pânza albă și toate le avea de la Niță. Acesta a dus și de sicriu la groapă. Zavastia Ea era din se trăgea din neamul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
iertare, ba, când a murit baba, el i-a vopsit sicriul, i l-a căptușit cu pânză, i-a dat pânză și pentru a o acoperi, baițul, pânza albă și toate le avea de la Niță. Acesta a dus și de sicriu la groapă. Zavastia Ea era din se trăgea din neamul lui Silion. Era o femeie scurtă de statură cu fața negricioasă, isteață și ageră la minte. Era harnică de felul ei și se pricepea la vorbă ca nimeni alta, dar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
privind acele imagini, pierdeau propria imagine pe care o aveau În minte despre el. Ceilalți toreadori se simțeau ușurați că murise, pentru că el făcea mereu În arenă ceea ce ei nu reușeau să facă decât arareori. Mergeau cu toții prin ploaie În spatele sicriului; o sută patruzeci și șapte de toreadori l-au condus la cimitirul unde l-au Îngropat, alături de Joselito. După Înmormântare s-au strâns toți În cafenelele ferite de ploaie, și multe poze colorate cu Maera au fost vândute bărbaților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să aibă loc a doua zi și urma să stabilesc unde să ne Întîlnim. Hotărîi să vin acolo, În chiar după amiaza acelei zile; nu mă cunoștea nimeni decît ea. După-masă m-am dus. Fosta stăpînă a casei odihnea În sicriu, pe masa din sufragerie. Și cum amurgul inundă odaia Într-o lumină caldă, defuncta semăna uimitor, cîteva clipe - În veșnicia În care intrase -, cu Keti. Geneza era atît de imprimată În asemănarea ce mi se dezvăluia că nu putui suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
un plic cu altele, pe care-l ținea În raftul de jos al șifonierului, și am avut noroc: am găsit-o. Uitați-o! - și mi-o Înmînă. În după-amiaza zilei următoare, intram pe poarta cimitirului căutînd printre oamenii care Însoțeau sicriul purtat pe umerii a patru bărbați, pe doamna... O văzui. Mergea În urma sicriului cu Încă două femei alături. Trecui În spatele ei, străin printre cei prezenți. După ce ajunserăm la marginea gropii, iar sicriul fu pus pe pămînt, Începu slujba, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
șifonierului, și am avut noroc: am găsit-o. Uitați-o! - și mi-o Înmînă. În după-amiaza zilei următoare, intram pe poarta cimitirului căutînd printre oamenii care Însoțeau sicriul purtat pe umerii a patru bărbați, pe doamna... O văzui. Mergea În urma sicriului cu Încă două femei alături. Trecui În spatele ei, străin printre cei prezenți. După ce ajunserăm la marginea gropii, iar sicriul fu pus pe pămînt, Începu slujba, la care asistai descoperit În lumina molatică a după-amiezii. La sfîrșit sicriul fu coborît În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe poarta cimitirului căutînd printre oamenii care Însoțeau sicriul purtat pe umerii a patru bărbați, pe doamna... O văzui. Mergea În urma sicriului cu Încă două femei alături. Trecui În spatele ei, străin printre cei prezenți. După ce ajunserăm la marginea gropii, iar sicriul fu pus pe pămînt, Începu slujba, la care asistai descoperit În lumina molatică a după-amiezii. La sfîrșit sicriul fu coborît În mormînt și se fixă crucea În pămîntul afînat. Alături mai era Încă, scorojită, parte putrezită, crucea fiicei, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
văzui. Mergea În urma sicriului cu Încă două femei alături. Trecui În spatele ei, străin printre cei prezenți. După ce ajunserăm la marginea gropii, iar sicriul fu pus pe pămînt, Începu slujba, la care asistai descoperit În lumina molatică a după-amiezii. La sfîrșit sicriul fu coborît În mormînt și se fixă crucea În pămîntul afînat. Alături mai era Încă, scorojită, parte putrezită, crucea fiicei, pe care se mai putea citi, vag: I.N.R.I. iar dedesubt, abia vizibil, numai unele litere, rămase din Întregul „Ecaterina Perussi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
clar după șapte ani, ca o fantastică voință de supraviețuire - o simțeam anume pentru mine, un fel de strigăt - vopseaua ușor decolorată - numele din grădina publică, scris cu majuscule: KETI, iar mai jos: 1924 - 1941. MÎna de oameni care Însoțise sicriul Începu să părăsească locul Îngropării, iar eu mă atașai doamnei, care, acum la Întoarcere Îmi spuse că va comanda un mic monument de marmură, de formă dreptunghiulară, la mijloc Încrustată o cruce și numele celor trei În ordinea morții, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
deschidea fruntea albă și dreaptă spre lumina zilei de primăvară, ușoara noblețe a stirpei ei. Îi sărutai mîna, rostii banalele cuvinte de rigoare, la fel celorlalte femei; soțul ei, albit, mă luă de braț, intrai În sufragerie, acum cameră funerară; sicriul cu trupul fără viață al Învățătorului stătea pe masă cu dantelării și flori În juru-i. Mă Închinai; ochii lui, sub pleoapele Închise, priveau acum spre o lume necunoscută și fața-i palidă asemeni. Era cum Îl știam, nimic schimbat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cealaltă a mesei, În fața Anei și privirile noastre se Întîlniră ca din alte timpuri; aceeași interferență se născu Încă o dată, cît o fulgerare de clipă, după-amiază, În fața gropii deschise În care avea să fie coborît, la distanță de cîteva minute, sicriul cu trupul neînsuflețit al tatălui ei. Îl privii pentru ultima dată: se Încheia o lume. Seara, la masa de pomenire, Ana, care servea Împreună cu fiica, trecînd pe lîngă mine, Îmi spuse: - Îți mulțumesc c-ai venit! Vocea ei amintea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pentr u un mort, fost om bogat. Prohodul i-l făcea arhiereul, înconjurat de mulți clerici. Nu era de față nici o rudă, nici un prieten, nu s e vărsau lacrimi mincinoase... doar o vădană, în haine negre, af lată la picioarele sicriului; restul săracilor care alcătuiau cortegiul răposatului, purtau pe fețele lor întipărită tristețea mută și dureroasă a adevăraților prieteni rămași în viață... Apropiindu-se de sicriu, Arhiereul îi dezveli fața și însemnând-o cu semnul crucii, adăugă cuvintele: „Doamne, odihnește sufletul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
s e vărsau lacrimi mincinoase... doar o vădană, în haine negre, af lată la picioarele sicriului; restul săracilor care alcătuiau cortegiul răposatului, purtau pe fețele lor întipărită tristețea mută și dureroasă a adevăraților prieteni rămași în viață... Apropiindu-se de sicriu, Arhiereul îi dezveli fața și însemnând-o cu semnul crucii, adăugă cuvintele: „Doamne, odihnește sufletul robului Tău Ioan, în loc de pace, în loc de verdeață; unde nu este întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.” Cuvinte la care, pătrunsul în biserică, părta ș
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
îndeplineau doar meseria pentru obișnuitul folos, ci o simțire adâncă, o mâhnire sufletească îi mișca pe fiecare... Și în dangătul clopotelor, lumea cu mic cu mare, din tot orașul, s-a îndreptat și se îndesa la biserica Tălpălari, urmând un sicriu purtat pe umeri de patru calici. În acele vremuri, spune Alexandru Papadopol C alim ah, nu era încă răspândit obiceiul, la noi, ca un mort, fie boier sau om prost să fie dus la mormânt într un car tras d
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
omului care pleca dintre ei în veșnicia lumii. Iar mortul era cu fața descoperită în fața oamenilor și a cerului, ca lumea să privească veșnica lui plecare, ca un rămas bun, lumea privind în față înseși mărirea morții, să cug ete... Sicriul era atunci din scânduri albe, fără v reo c ăptușeală, fără nici o podoabă, fără flori și fără coroane - căci flori și cununi erau faptele bune ale mortului; iar în sicriul care se vedea de data aceasta, descoperit, după vechiul obicei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
lumea privind în față înseși mărirea morții, să cug ete... Sicriul era atunci din scânduri albe, fără v reo c ăptușeală, fără nici o podoabă, fără flori și fără coroane - căci flori și cununi erau faptele bune ale mortului; iar în sicriul care se vedea de data aceasta, descoperit, după vechiul obicei al creștinilor, era o ființă slabă, uscată, galbenă ca ceara, îmbrăcată cu un suman, încinsă cu o funie, cu pic ioarele goale... Era un calic!... Vădana pioasă, care îi găsise
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
celui rămas, al celui plecat. La fereastra de-acasă, umbra lui străbate grădina cu tristul fior, ce ne cuprinde în somn. Dimineața ne spală fața, prânzul cu soare, adus de la mare, încet, încet se așează pe piept ca-ntr-un sicriu, din care a crescut un copac. Oare mai sunt viu? Sau povestea e un dar! Atâta timp am pierdut în spațiul iernii. Au mai venit opt decenii! Dacă mai rămâneam bolnavă în pat, aș fi citit mai mult, trecutul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
indubitabil al angrenării pe un drum neabătut înainte ca și calea ferată Iași - Pomârla. Sediul Societății de Asigurări, Reasigurări și Echilibrări de Roți, Perdamph & Co. Sediul reputatei societăți se află în sediul la fel de reputatei Societăți de Pompe Funebre “La Gogu, sicrie de prima clasă la prețuri de clasa a treia”, o clădire de patrimoniu bine susținută de coloanele celor șase bârne special importate de la patronul principal al holdingului, sergentul în rezervă Papache. Clientul deschide cu maximă precauție intrarea care pare a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la niște rude din Turcia pentru achiziționarea de taragonga. Portretul omului politic este colorat în uleiuri ecologice al căror preț galopează, de unde și scurgerile peste semnătura celebrului pictor intrat astfel în anonimat. Portretul este încadrat, în stil victorian, de două sicrie și o cutie cu spermanțet. Trecătorul neavizat ar trece mai departe dacă un micuț anunț de deasupra bărbatului din tablou nu l-ar reține: “Confecționăm autoportrete artistice impec abile”. Cetățeanul cu haina impecabilă ca și pantalonii, se întoarce grav, apasă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ochelari și fustă posomorîtă, dar ce sîni. Cape Canaveral. Care i se zguduiau de lacrimi numai ce-mi imaginam Înmormîntarea. Profesorii mă vor lăuda În cor, suspinînd cu batistele fleașcă În mîna dreaptă, cea care ținuse creta, cu stînga ținînd sicriul. Sau coliva. Sau ce se ține. Literele de pe crucea mea vor deveni fluorescente, semn al unui destin ieșit din comun ce fusese frînt. Îmi doream o cruce mai Înaltă decît celelalte. Minim 12 metri Înălțime, pe 5. Nu țineam morțiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]