KorAP: Find »[drukola/base=siluetă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...122 123 124 ...172 >

4,282 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

că vrea să se oprească. Comisarul Logan McRae se adăpostise sub un stejar răsucit, folosindu-se de trunchiul copacului ca de un paravan Împotriva vântului, și privea cum blițul fotografului luminează intermitent cortul. De fiecare dată când se declanșa blițul, siluetele din spatele pânzei albastre a cortului păreau angrenate Într-un joc al umbrelor cenușii. Patru reflectoare foarte puternice sfârâiau sub ploaia torențială, Învăluind zona din jurul cortului Într-o lumină supărător de albă, În timp ce generatoarele de curent duduiau Într-un abur albăstrui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
se risipi În noapte și Logan inspiră adânc, Încercând să tragă cât mai mult din el În plămâni Înainte ca vântul să Îl facă nevăzut. — Ce zice Iso... Se opri. Ce zice doctorul MacAlister? Cortul se lumină din nou cu siluetele cenușii prinse Într-o scenă statică. — Nu prea multe față de medicul de serviciu, domnule. Săracu’ copil, a fost strangulat cu ceva. Ea spune că cealaltă chestie s-a Întâmplat după aia. Logan Închise ochii, Încercând să Își scoată din minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ziarului. Titlul zilei era „COPILUL DISPĂRUT A FOST GĂSIT MORT!“. Prima pagină a ziarului cuprindea două fotografii: una cu fața zâmbitoare a lui David Reid, iar cealaltă având În prim-plan cortul Centrului de Operațiuni, luminat de blițul fotografului poliției. Siluetele celor din cort puteau fi văzute prin pereții de plastic ai cortului. — Au contactat-o pe mamă pentru a-i cere declarații - inspectorul ridică vocea și se Întunecă și mai tare - Înainte ca noi să apucăm să Îi spunem nenorocitei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
patrule să le dăm o mână de ajutor. Își scoase telefonul mobil și Începu să formeze un număr, degetul Înghețându-i Înainte de a apăsa ultima cifră. — Ia stai... — Domnule? Chiar atunci, o mașină lucioasă opri lângă bordură și afară țâșni silueta cunoscută a unui individ scund, Înfășurat Într-un palton negru și luptându-se să deschidă o umbrelă de aceeași culoare. — Se pare că vulturii se Învârt deja pe deasupra prăzii. Logan luă și el o umbrelă de pe hol și păși afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
o lăsă pe Watson În hol și merse În bucătărie, unde atacă o pungă deschisă de Jaffa Cakes, abandonată pe masa de lucru lângă boiler. În fața ușii cu geam care ducea din bucătărie către grădina din spatele casei se vedea o siluetă masivă. Dar nu era Insch. Era un polițist supraponderal, cu o mină foarte tristă și cu o umbră care arăta două și jumătate. Stătea pe verandă și fuma țigară de la țigară. — Bună ziua, domnule, spuse el fără să se sinchisească să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
să pună În sufragerie poze cu vânătăi, arsuri de țigară sau oase rupte. Logan era absorbit mai ales de o poză făcută undeva pe o plajă Însorită, În care toți erau În costum de baie și zâmbeau În direcția camerei. Silueta mamei Îți tăia respirația, mai ales Într-o pereche de bikini verzi. Chiar cu cicatricea aceea, probabil de la operația de cezariană. — Corfu, spuse doamna Lumley. Jim ne duce Într-un loc frumos În fiecare an. Anul trecut a fost Corfu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
scenă, explică Logan În timp ce Își Îndesa telefonul Înapoi În buzunar. Hai să terminăm cu asta o dată pentru totdeauna. Dacă avem puțin noroc, ne vedem cu el la bar după spectacol și Îi dăm și niște vești bune. Sună la ușă. Silueta unui bărbat slab care Înjura putu fi văzută prin fereastra de la baie. Măcar știau că e cineva acasă. Logan acționă din nou soneria. — Stai așa! Stai, că vin. După vreo două minute, o umbră se zări prin ușa de la intrare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-se pe marginea biroului, se băgă și el În vorbă. Oh, da. Sunt de acord. Groaznic, groaznic... Nu, nu cred, domnule. Mâzgăli cuvintele „RAHAT CU MOȚ“ pe carnețel și apoi le punctă cu o mulțime de săgetuțe care indicau spre silueta stropită. — Da, domnule, am să mă asigur că mașinile din zonă Îl caută pe făptaș. O să fie prioritatea noastră numărul unu. Puse telefonul la loc În furcă Înainte să Încheie cu „Imediat după ce vine aici Lordul Provost și ne-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
când zăgazurile cerului se rupseră. Cu haina pe cap, Logan alergă spre duba lor ruginită. Watson ajunsese acolo prima și porni ventilatorul. Se așezară fierbând Încet, În timp ce ventilatorul se chinuia să dezaburească parbrizul; Împărțiră un pachet de bomboane mentolate, privind siluetele Încețoșate care alergau spre ușile magazinelor ca să scape de ploaie sau ca să ia pentru o gustare cu pui În mijlocul după-amiezei, sau pentru ultimul număr din Leather and Chains Monthly. Simon McLeod punea ceva la cale. Numai că frații McLeod mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
avea să-l aștepte, dar, dat fiind comportamentul din acea după-amiază, era departe de a fi sigur. — Deci clar nu e băiatul nostru, nu? zise Logan și acceptă bombănind dropsul. — Nu. Doar un amărât nebun și urât mirositor. Rămaseră privind silueta bătută și Învinețită cum se chinuie să-și pună la loc șireturile. — Oricum, zise Insch, trebuie să o Întind. Cortina se ridică peste o oră și jumătate. Îl bătu pe Logan pe umăr și se Întoarse pe călcâie, fluierând uvertura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pași, pantalonii Îi erau uzi fleașcă până la genunchi, iar pantofii plini de apă Înghețată. Până să ajungă la ușa din față, dinții Îi clănțăneau În gură, În contratimp cu tremurăturile. Lumina sclipea la fereastra bucătăriei, dar Logan putea discerne doar siluete prin geamul murdar. Nu se mai obosi să ciocăne, ci doar se opinti și Împinse ușa umflată. Pe dinăuntru, casa era chiar mai degradată decât se așteptase. Dat fiind că nimeni nu locuise acolo cine știe de când, locul devenise un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ei licărea un mic sfeșnic. Doar două dintre locașuri aveau lumânări În ele, iar acestea erau puțin mai mari decât niște muguri. Nimeni nu scoase un cuvânt la intrarea lui Logan. Fața lui Insch era de piatră, privind Încruntat către silueta așezată. Probabil că se gândea la același lucru ca și Logan: Îl avuseseră noaptea trecută și-i dăduseră drumul. Și acum aveau de-a face cu alt copil mort. — L-am trimis pe doctorul de serviciu acasă. Vocea lui Logan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și Îngrijorată ajunse. Le lăsaseră pe amândouă jelind pe canapea și ieșiseră singuri. Și pe drumuri erau o liniște de mormânt pe când se Îndreptau Înapoi spre centrul orașului: zăpada Îi ținea pe toți În case, cu excepția Încăpățânaților. Ora opt. O siluetă familiară trecu atunci când Insch Întoarse mașina prin sensul giratoriu. Tatăl vitreg al lui Peter Lumley, Înaintând prin zăpada care cădea, strigând numele fiului său. Logan privi Întunecat spre silueta udă, rece, până când aceasta rămase departe În urmă. Încă mai avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Îi ținea pe toți În case, cu excepția Încăpățânaților. Ora opt. O siluetă familiară trecu atunci când Insch Întoarse mașina prin sensul giratoriu. Tatăl vitreg al lui Peter Lumley, Înaintând prin zăpada care cădea, strigând numele fiului său. Logan privi Întunecat spre silueta udă, rece, până când aceasta rămase departe În urmă. Încă mai avea vizita cea detestabilă din partea poliției la care să se gândească. Când aveau să-i spună, În cele din urmă, că fusese găsit cadavrul fiului său. Insch verifică la Control

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
apropie. — Salut, Lazăre, mă bucur să văd că ai parte de recunoașterea pe care-o meriți! Logan se Încruntă, iar Gary scoase ediția din Evening Express, ziarul Înrudit cu Press and Journal. Acolo, pe prima pagină, era o fotografie cu siluete În costume albastre de cauciuc, căutând cu mâinile printr-un morman de carcase de animale neclare În imagine. „CASA ORORILOR: POLIȚIȘTII CURAJOȘI ÎN CĂUTAREA DOVEZILOR!“ — Lasă-mă să ghicesc, oftă Logan, Colin Miller din nou? Trebuie că s-a mișcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
OK. Sergentul de pază se retrase din celulă și-i făcu lui Logan cu ochiul. — Să-mi ziceți dacă Mohammed Ali ăsta vă face probleme. Ușa celulei se Închise cu un pocnet sec și Insch se instală pe bancă lângă silueta ghemuită. — Domnule Strichen? Sau mai bine-ți zic Martin? Silueta se mișcă ușor. — Martin? Știi de ce suntem aici? Vocea lui Insch era blândă și prietenoasă, complet diferită de orice ton pe care Logan Îl auzise folosindu-l cu alți suspecți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
făcu lui Logan cu ochiul. — Să-mi ziceți dacă Mohammed Ali ăsta vă face probleme. Ușa celulei se Închise cu un pocnet sec și Insch se instală pe bancă lângă silueta ghemuită. — Domnule Strichen? Sau mai bine-ți zic Martin? Silueta se mișcă ușor. — Martin? Știi de ce suntem aici? Vocea lui Insch era blândă și prietenoasă, complet diferită de orice ton pe care Logan Îl auzise folosindu-l cu alți suspecți. Încet, Martin se ridică până când picioarele ajunseră să-i atârne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
sticlă se deschideau. — Hai că-ncepem! spuse doamna inspector Steel plină de o satisfacție malițioasă. Sandy Moir-Farquharson apăru În fața uși și Începu să citească declarația clientului său. Camera se concentră pe el, chiar la timp pentru a vedea cum o siluetă iese din mulțime și-l pocnește cu pumnul drept În față pe Sandy Șarpele. Cei din bar izbucniră În urale furtunoase. Fața preocupată și serioasă a prezentatoarei de știri reapăru, spuse ceva, apoi lovitura fu arătată din nou. Alte urale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Are nevoie de ajutor, nu să fie Închis. Insch Își ascuți figura. — Bernard, spuse Insch după o chibziuală atentă, tu ai găsit-o, nu-i așa? Sprâncenele lui Lloyd Turner țâșniră În sus. — Ai găsit-o? Îl Întrebă, privind către silueta zdrențăroasă și Împuțită așezată lângă el, cu o uimire abia ascunsă. Ai găsit-o tu, Bernard? Hoitarul se foi pe locul său și Își privi mâinile. Cocoloașe mici, roșiatice, Îi acopereau degetele ca paraziții. Piele era cojită În jurul unghiilor, acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Logan, iar acesta căzu cât era de lung pe podea. Un picior veni În jos cu forță lângă capul lui și apoi dispăru din nou. O lumină albă se revărsă asupra scenei, iar Logan Își suci capul ca să vadă o siluetă cocoșată pe fundalul furtunii de zăpadă de afară. Silueta dădu drumul pungii de plastic pe care o ducea. Patru cutii de Export și o sticlă de Grouse se loviră de linoleumul jegos. În clipa aceea, camera fu dezvăluită În strălucirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
podea. Un picior veni În jos cu forță lângă capul lui și apoi dispăru din nou. O lumină albă se revărsă asupra scenei, iar Logan Își suci capul ca să vadă o siluetă cocoșată pe fundalul furtunii de zăpadă de afară. Silueta dădu drumul pungii de plastic pe care o ducea. Patru cutii de Export și o sticlă de Grouse se loviră de linoleumul jegos. În clipa aceea, camera fu dezvăluită În strălucirea delicată a luminii unei zile de iarnă. Unul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
tatuaje. Celălalt Îngrijitor era lovit În burtă, fiind țintuit la pământ de alt parior. Iar Logan zăcea, cu mâinile și picioarele Întinse pe jumătate, peste un tip În salopetă, cu o gaură Însângerată În locul În care avusese dinții din față. Silueta de la ușă se Întoarse și fugi. Doug Disperatul! Înjurând, Logan se adună de pe podea și se clătină către ușa care se Închidea. O mână Îi cuprinse glezna și se aplecă din nou Înainte, lovind puternic podeaua, simțind nemulțumirea cicatricilor de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
prin zăpadă. În dreapta, o adunătură de blocuri cenușii din cărămidă și beton, de Închiriat. Și mai multe mașini parcate. Cineva dispărând Într-una dintre clădirile lipste de viață și Întunecate. Logan se dezlipi de pe gardul despărțitor și se clătină În urma siluetei care dispărea. În spatele său, Quebec Trei Unu vuia În parcarea Înghețată, cu luminile și sirenele la capacitate maximă. Vântul Îi Înfigea ace de gheață În față pe când Logan se forța să continuie. Asfaltul de sub picioarele sale era Înșelător, amenințând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
era adepta curățatului și tăiatului. Făcuseră dragoste toată dimineața. Iar anul acesta probabil că va trebui să se ducă la ai lui de Crăciun. Care vor avea totă familia În preajmă. Certuri, supărare, băut, zâmbete forțate, nenorocitul de Monopoly... O siluetă În față Îi Întrerupse șirul gândurilor. Era un bărbat, cu capul plecat, mergând hotărât prin zăpadă. Jim Lumley: tatăl vitreg al lui Peter. Trage un pic pe dreapata, bine? spuse Logan, iar Watson se opri pe margine. Păși afară În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
bărbat, cu capul plecat, mergând hotărât prin zăpadă. Jim Lumley: tatăl vitreg al lui Peter. Trage un pic pe dreapata, bine? spuse Logan, iar Watson se opri pe margine. Păși afară În aerul de decembrie și porni zdrobind zăpada după silueta care mergea. — Domnule Lumley? Logan Își Întinse mâna și-l lovi ușor pe umăr pe bărbat. Lumley se Întoarse, cu ochii la fel de roșii ca nasul. Bărbia Îi era acoperită de un strat de resturi de semințe, părul nepieptănat și sălbatic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]