4,326 matches
-
de Arthur Conan Doyle, T. Vianu, Panait Istrati, G. Topîrceanu, încercând să susțină puncte de vedere originale. SCRIERI: Fascinația exegezei, București, 1998; Aventuri în Țara Imanenței. Exerciții de hermeneutică literară, București, 2003. Ediții: Cezar Petrescu, Opere, I, București, 1985, Somnul. Simfonia fantastică, pref. edit., București, 1988, Adăpostul Sobolia, pref. edit., postfață Perpessicius, București, 1989, Omul din vis, București, 1989; Mircea Eliade, Opere, I-II, București, 1994-1997 (în colaborare cu Mircea Handoca); Amita Bhose, Eminescu, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 2001 (în colaborare
DASCAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286692_a_288021]
-
versurile din celelalte cărți refac traseul iubirii și al unei biografii zbuciumate. G.-B. reușește uneori să se desprindă de influența bacoviană, iar voluptatea imagistică, tropii proliferând amețitor capătă un caracter definitoriu: „Slove de azur, în spații, / Scriu arpegiul primăverii, / Simfonii înmănunchiate / Peste apele durerii, / Cântec cu nădejdi furate / Din azur...”; „Iubirea, / Mistuită/ În cuibul de sânge/ Al inimii, / Nu mai poate fi / URĂ.// Sângele anilor, / Sângele / Iubirii, / Sângele urii // Pulsații / Ascunse / În cenușa / Umană...” Aceeași pasiune pentru stil se regăsește
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
fac parte: miturile, poveștile, istoriile, romanele, dar mai ales teoriile științifice. Tot aici sunt incluse producțiile omului din celelalte două lumi, chiar și obiectele fizice specifice lumii umane, precum bibliotecile, cărțile și revistele, sculpturile, picturile, desenele, piesele de teatru și simfoniile, dezbaterile științifice, produsele educaționale, dar și clădirile, uneltele. Cele trei lumi sunt interconectate: nu există una fără alta, dar nici nu se confundă. Acțiuni ce pornesc din lumea a doua o traversează și pe cea de-a treia, reîntorcându-se
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cărui idee este ascensiunea prin transfigurare și artă. Muzicianul bolnav, surd și ros de sărăcie, își așază mental notele negre pe plafon, unde ele alcătuiesc un ciudat portativ. Culcat cu fața în sus, își contemplă astfel, într-o dimineață, întreaga Simfonie a noua, așternută pe albul tavanului. Plafonul se dematerializează, notele se fixează în găurile negre dintre galaxii, fug spre nemărginire. O rază de sus stinge privirea muzicianului în acea dimineață a răsăritului său cosmic. C. publică mult în reviste din
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
slovă oltenească”, „Gazeta de Transilvania”, „Herald”, „Hyperion”, „Izvod”, „Luceafărul literar și critic”, „Luceafărul”, „Munca literară și artistică”, „Ogorul”, „Porunca vremii”, „Ramuri”, „Ritmuri”, „Răsăritul” (Chișinău), „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Raza literară”, „Sfarmă-Piatră”, „Secolul”, „Tribuna tineretului”, „Universul”, „Universul literar”. Scoate volumele Simfonii de seară (1926), Calea sângelui. 1916-1917 (1929), Acorduri (1930), Draperii negre (1932), Caietul cu simfonii (1935), Cântece din sat (1941). O culegere din epigramele și „epitafele” sale, Ad memoriam, i-a apărut în 1931. A semnat și G. Șt. Cazacu-Delarast
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
și artistică”, „Ogorul”, „Porunca vremii”, „Ramuri”, „Ritmuri”, „Răsăritul” (Chișinău), „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Raza literară”, „Sfarmă-Piatră”, „Secolul”, „Tribuna tineretului”, „Universul”, „Universul literar”. Scoate volumele Simfonii de seară (1926), Calea sângelui. 1916-1917 (1929), Acorduri (1930), Draperii negre (1932), Caietul cu simfonii (1935), Cântece din sat (1941). O culegere din epigramele și „epitafele” sale, Ad memoriam, i-a apărut în 1931. A semnat și G. Șt. Cazacu-Delarast sau Șt. Delarast. C. unește o atmosferă a tristeților evanescente și a armoniei muzicale, de
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
adoptă cu o încredere candidă, el potrivindu-se fondului sufletesc. Calea sângelui, carte a amintirilor de pe front, prefațată de o scrisoare a lui G. Bacovia și premiată de Academia Română, ajunge, prin tiparele biblice, la un umanitarism pur și înălțător. SCRIERI: Simfonii de seară, Bacău, 1926; Calea sângelui. 1916-1917, pref. G. Bacovia, București, 1929; Acorduri, București, 1930; Ad memoriam. Epigrame și epitafe, București, 1931; Draperii negre, București, 1932; Caietul cu simfonii, București, 1935; Cântece din sat, pref. Pan. M. Vizirescu, București, 1941
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
ajunge, prin tiparele biblice, la un umanitarism pur și înălțător. SCRIERI: Simfonii de seară, Bacău, 1926; Calea sângelui. 1916-1917, pref. G. Bacovia, București, 1929; Acorduri, București, 1930; Ad memoriam. Epigrame și epitafe, București, 1931; Draperii negre, București, 1932; Caietul cu simfonii, București, 1935; Cântece din sat, pref. Pan. M. Vizirescu, București, 1941. Repere bibliografice: Boz, Cartea, 17-180; Metzulescu, Literile, I, 24-28; Firan, Profiluri, 148-150; N. Theodorescu, G. Șt. Cazacu, un bacovian uitat, R, 1984, 4; Nae Antonescu, G. Șt. Cazacu, PSS
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
și alții, C. face parte, din 1946 până în 1950, din Asociația (anticomunistă) Mihai Eminescu, condusă de preotul catolic Marie-Alype Barral. La sfârșitul anului 1947, lui C. îi apare la Editura Cultura Națională romanul Blocada, prima parte dintr-o trilogie epică, Simfonia dobrogeană, pe care piesa La Farmecul nopții, ca și nuvelistica debutului o anticipează. Cartea este retrasă curând din librării și interzisă de cenzura comunistă, în urma unor atacuri „marxizante” - cum le numește autorul ei - ale lui B. Elvin și Al. I.
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
pentru Povestea a doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru, reluare a procedeelor ludic-animiste din Cărțile cu Apolodor ale lui Gellu Naum. În paralel, i se interpretează în concerte diverse piese muzicale (o sonată pentru vioară și pian, o simfonie, lieduri etc). În 1985, implicată în cazul inginerului Gheorghe Ursu, arestat de Securitate în urma denunțului că scrie un jurnal anticomunist și ucis în închisoare, jurnal în care erau notate discuții purtate în casa poetei, aceasta, de teamă că va trebui
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
considera că, în presă, debutul semnificativ se produce la „Noua revistă română” (1913), cu poezia Post amorem, dedicată lui T. Arghezi. Cu o slujbă măruntă la o bancă din Craiova, reușește între timp să tipărească placheta de versuri Motive și simfonii (1910) și broșura Naționalism...? Libertatea de a ucide... (1910; ediția din 1922 va purta titlul Personalitatea. Drepturile ei în artă și viață). Împreună cu soția sa, Rubina (Rifca), pleacă în 1913 la Paris, unde audiază câteva cursuri la Sorbona, de aici
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
el trece în revistă, pe sute de pagini, literatura europeană modernă, de la simbolism până la Proust, Joyce, Céline și Kafka, într-un proiect în care personalitățile ostracizate de ascensiunea forțelor antidemocratice au un loc privilegiat. De începuturile lui poetice (Motive și simfonii, Stihuri venerice, Fragmente-Romanțe, Reverii sculptate și Prin lentile negre), un fragmentarium liric, amalgam de virtualități și de poze moderne, se va dezlega având sentimentul unui experiment de vârstă (va mărturisi că a fost poet în epoca lui „neolitică”). În schimb
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
domnul Aderca, pe literatul cu o singură latură și dimensiune, văzut întotdeauna numai din spate sau din profil, țânțar uscat al unui mic bâzâit muzical - și înțelegem în tipul de scriitor unanimitatea puterilor de expresie. TUDOR ARGHEZI SCRIERI: Motive și simfonii, Craiova, 1910; Naționalism...? Libertatea de a ucide..., Craiova, 1910; ed. (Personalitatea. Drepturile ei în artă și viață), pref. C. Rădulescu-Motru, București, 1922; Sânge închegat. Note de război, Craiova, 1915; Stihuri venerice, Craiova, 1915; Fragmente-Romanțe, Craiova, 1916; Reverii sculptate, Craiova, 1916
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
însoțit, și însoțește în continuare, atunci când nu se transformă chiar într-un vehicul al ei, politica. Recenta vizită a Filarmonicii new-yorkeze în capitala Coreei de Nord a demonstrat-o o dată în plus. Repertoriul ales, culminând cu Din lumea nouă, ultima simfonie a lui Dvorak, a transmis premeditat un mesaj mai mult decât subliminal milioanelor de oameni care au putut vedea și altceva la televizor, decât faimoasele exerciții gimnaste demonstrând controlul asupra corpului și minții, supunerea și cultul față de putere proprii tuturor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
că dincolo de pretenția unora că muzica este un limbaj autosuficient, secolul trecut, hiperpolitizat, a înlăturat mereu orice barieră între muzică și evoluția societății. Exemplele sale: Bartok și-a scris cvartetele inspirate de înregistrările de teren ale muzicii populare transilvănene, Șostakovici, simfonia a 7-a, pe fundalul bombardamentelor germane asupra Leningradului, John Adams a ales ca personaje ale operei sale pe Richard Nixon și Mao. „Sensul muzicii este vag, mutant și, în ultimă instanță, profund personal. Și chiar dacă istoria nu ne poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
ghemuiește când obosește mergând pe șine, dar îi place, o face să se simtă copil, rucsacul ăi dă senzația de o continuă călătorie cu trenul. Cu siguranță, voi știți că îi place să scrie și ce-i mai place... Scrie simfonii să te poți vedea tu cât de frumos ești și dacă ar scrie și rânduri te-ar face să zâmbești. Scrie scrisori din când în când pentru el, el find... hmm... doar el. Ea visează, uneori atât de mult încât
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92927]
-
muzica lui Șostakovici „va învăța contemporanii noștri și generațiile viitoare istoria Rusiei secolului XX, mai mult decât manualele de istorie“. Muzica lui reflectă „tenebrele și oroarea fricii, violențele și suferințele care conduc la o apoteoză tragică în tensiunea ei (finalul Simfoniei a 5-a) sau la transfigurarea misterioasă în claritate și calmare față de ceea ce este etern (al treilea cvartet, Sonata pentru violă și pian). Nici un artist contemporan nu a știut să exprime cu o asemenea forță clarvăzătoare presentimentul evenimentelor ce se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei", Matei 6:22, 6:23, 6:34 252 "Nobila încredere în sine a omului occidental și-a găsit o expresie triumfătoare în ditirambi precum Corul din Antigona lui Sofocle și Simfonia a IX-a a lui Beethoven. Nimic de genul acesta nu s-a auzit în Orient". L. V. Mises, Mentalitatea anticapitalistă, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Iași, 2011, p. 99. 253 Eseu publicat sub titlul " Foamea ca destin
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
altele cărora li se cuvine o semnalare mai largă; poate altă dată. Publicul țintă pentru această literatură se împarte în două categorii: cei care ascultă cu plăcere muzică și cei care vor s-o cunoască mai bine. Volumul în universul simfoniilor lui Gustav Mahler reușește performanța de a se adresa ambelor categorii. El s-a născut din dialogurile radiofonice inițiate de Ruxandra Arzoiu cu Aurel Stroe; în forma unui comentariu fără portativele care gonesc pe cititorul obișnuit; Aurel Stroe abordează cosmosul
O recoltă bogată by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12544_a_13869]
-
muzicală, trezind prin contradicțiile și misterul ei adorație și respingeri,pasiuni și controverse. Aurel Stroe survolează o imensă literatură din care extrage doar ceea ce îi este necesar pentru a-și construi propriul său sistem de gândire: fiecare dintre cele 10 simfonii este analizată, nu în ordine cronologică ci în funcție de traseele ideatice care le parcurge întregul sistem și puse în convergență cu toate aspectele care au contribuit la conturarea lor. Ruxandra Arzoiu este un excelent partener de dialog, oferind rampe de lansare
O recoltă bogată by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12544_a_13869]
-
care concepe materialul sonor, e evidentă. Și asta nu se întâmplă improvizând. Enescu nu are nimic improvizat în el, deși dă impresia de improvizare! Și aici e vorba despre ceea ce observase Ștefan Niculescu încă din 1958, într-un articol despre Simfonia de cameră... D.P.: ...Aspecte ale creației enesciene în lumina Simfoniei de cameră, excepțională analiză publicată în Studii de muzicologie și rămasă până azi de referință în exegeza enesciană de la noi... A.S.: ... da, Ștefan Niculescu observa că impresia de improvizație e
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
întâmplă improvizând. Enescu nu are nimic improvizat în el, deși dă impresia de improvizare! Și aici e vorba despre ceea ce observase Ștefan Niculescu încă din 1958, într-un articol despre Simfonia de cameră... D.P.: ...Aspecte ale creației enesciene în lumina Simfoniei de cameră, excepțională analiză publicată în Studii de muzicologie și rămasă până azi de referință în exegeza enesciană de la noi... A.S.: ... da, Ștefan Niculescu observa că impresia de improvizație e perfect simulată de Enescu. Eu aș spune că e atât
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
sunt, în esență, un polifonist" - îi mărturisea el lui Bernard Gavoty. A.S.: Această polifonie a lui e ceva inimitabil cred eu. Putem imita puțin exteriorul, dar nu și spiritul acesta al heterofoniei, care predomină în trei sferturi din Oedip, în Simfonia a III-a, cu cor, deși nu foarte clar conceptualizat - poate mai târziu, în ultimele lucrări, să fie conceptualizat. Mă gândesc la Cvartetul cu pian în re, în Cvintetul cu pian, la Simfonia de cameră, mă gândesc la al doilea
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
predomină în trei sferturi din Oedip, în Simfonia a III-a, cu cor, deși nu foarte clar conceptualizat - poate mai târziu, în ultimele lucrări, să fie conceptualizat. Mă gândesc la Cvartetul cu pian în re, în Cvintetul cu pian, la Simfonia de cameră, mă gândesc la al doilea Cvartet de coarde op. 22, dar chiar și la primul, scris mult mai devreme. Și acolo apar rudimentele unei astfel de gândiri. Dar totul, aș spune, sub semnul acestei polifonii a lui Enescu
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
pentru noutate... A.S.: ...da, și care văd critic și atunci, critica și înțelegerea muzicală a momentului rămân, într-un fel perplexe și nu pot cataloga exact totul! E interesant cum, o operă care o descoperim foarte târziu, cum e cazul Simfoniei ai II-a de exemplu, s-a opus cel mai puternic momentului în care s-a născut. Ea e oarecum contemporană cu Sacre de Stravinski. Vă dați seama cât de opusă este spiritului acestei capodopere stravinskiene? Și este de înțeles
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]