3,912 matches
-
se recunoască tâmpenia. Colonelul Clăpocea era tâmpit în mod natural. Așa se născuse. La numai câteva luni, după ce s-a mutat în vila rechiziționată de la un academician țărănist trimis să moară la Canal, mulți au început să-i pronunțe numele sinistrului cu teamă și cu un soi de evlavie mai degrabă civilă decât militărească. Nu fiindcă ar fi devenit și mai sinistru. Colonelul Clăpocea era la fel de sinistru ca înainte. Își înjura trupa, își bătea nevasta, se îmbăta ca porcul, se bășea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în vila rechiziționată de la un academician țărănist trimis să moară la Canal, mulți au început să-i pronunțe numele sinistrului cu teamă și cu un soi de evlavie mai degrabă civilă decât militărească. Nu fiindcă ar fi devenit și mai sinistru. Colonelul Clăpocea era la fel de sinistru ca înainte. Își înjura trupa, își bătea nevasta, se îmbăta ca porcul, se bășea în front, scria delațiuni despre superiori la comandament, însă de la un timp avea sclipiri de geniu. Dacă într-o discuție se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
academician țărănist trimis să moară la Canal, mulți au început să-i pronunțe numele sinistrului cu teamă și cu un soi de evlavie mai degrabă civilă decât militărească. Nu fiindcă ar fi devenit și mai sinistru. Colonelul Clăpocea era la fel de sinistru ca înainte. Își înjura trupa, își bătea nevasta, se îmbăta ca porcul, se bășea în front, scria delațiuni despre superiori la comandament, însă de la un timp avea sclipiri de geniu. Dacă într-o discuție se amintea de Balzac, Clăpocea ridica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ridica privirea lui de bou patentat în tavan și, la repezeală, fără să arate că-și muncește cumva memoria sau că ar avea și momente de îndoială, înșira opt-zece titluri de romane de ale marelui scriitor. „Aha, Balzac - spunea dobitocul sinistru -, păi, ia să vedem: Père Goriot, Comedia umană, Gobseck, Pielea de sagri, Iluzii pierdute, Eugenie Grandet, Cezar Birotteau, Verișoara Bette...“ Balzac ca Balzac, mai auziseră și alții de el, însă Clăpocea părea să știe, ca Pico Della Mirandola, de parcă i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de după bairam și turuia: „Descartes, aha, René Descartes! Gata, știu: Discurs despre metodă“. Bețivanii rămâneau cu gura căscată, și a doua zi tot regimentul afla că Clăpocea iar a avut un acces de geniu. Evident, un dobitoc, fie el și sinistru, nu devine genial peste noapte. Clăpocea primise prin repartiție o vilă cu paisprezece odăi, pe pereții cărora, de jos până în tavan, academicianul trimis să-și ispășească știința în pușcării avea biblioteci. Clăpocea era atât de tâmpit, că nu nimerea niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
primind miruirea divină, În Roma - Cetate în care își are catedra sa PetreRevii, cum venit-au odată „Feciorii serafici”, cu inima plină, S-aprinzi focul sacru-al credinței străbune-n străbunele vetre. Nu-ți pasă că-n jurul tău urlă sinistru noian de talazuri, Și-ți urcă șalupa pe creste de valuri s-o frângă în două, Doar vâsla-ți potoale furia de mare, dărâmă zăgazuri, Căci tu doar ești matelotul din viforul vremurilor nouă... ...Și astfel prin truda ta ieri
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
muncă și despre obiectele a căror existență în sine demonstra apartenența noastră comună. La fel ca și apartenența mea de cei din casă. Nu ei, ci eu eram pricina că îi măsuram prea lung din priviri, forțându-i să devină siniștri și să mă pună la îndoială. și a fost eșecul meu, firește, că în fața substanței lor durabile am devenit un material perisabil. Am pomenit mai înainte de harbuji fiindcă în ei cuvântul biblic „Purtați-vă sarcinile unii altora“ se transforma în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și dese încât de la trei metri mai încolo nu se mai vedea decât un zid alb, asemănător unui aisberg înzăpezit prin care ochiul omenesc nu putea pătrunde. După plecarea mamei la muncă, Mircea a fost cuprins de neliniște și gânduri sinistre îl asaltau neîncetat. Oare ce s-o fi întâmplat cu mama? O fi acum la spital?? Se află în spălătorie cu prietena ei cea bună, Antonia? Oare crivățul i-a blocat înaintarea? Bine, dar în cazul acesta de ce nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
activi și harnici ca trântorii în stupi Având drept ajutoare o haită de câini-lupi. Îndurerat, voi spune doar atât: Copilăria noastră a fost un vis urât, Supravegheată zilnic de bunul Dumnezeu Dar care din păcate era plecat mereu. Cu urlete sinistre și-njurături de mamă Am dat copilăriei cea mai cumplită vamă Cu ochii ațintiți spre cerul infinit L-am așteptat mereu, dar n-a venit. Avea alte probleme Marele Creator Și rătăcea prin Cosmos călare pe un nor Așa că pân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
poartă pe spinarea lor în mod inconștient arhicunoscutul simbol al creștinismului; câțiva dintre ei lansau prin corzile vocale mieunăturile hienelor înfometate în apropierea stârvului apetisant. Peste amestecul eterogen și înfiorător al decibelilor scăpați de sub controlul rațiunii, se făceau simțite rotocoalele sinistre ale maimuțelor urlătoare, din gâtlejul cărora se buluceau spre exterior semnale de alertă înțelese numai de ele. Și toată această hărmălaie și babilonie vocală aveau ca element provocator "sfânta agheasmă de Zăvoaia". "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o altă cauză a "îmbolnăvirii" lui, legată cum să zic? de îndelungata lui funcționare, de "vârsta" lui, de senectutea care lovește fără milă atât omul, cât și "lucrul", ambele fiind expediate la sectorul cu destinație specială printr-o expresie comercială sinistră, lapidară și irevocabilă: "articole cu funcționalitate expirată". Punct. În concluzie: "Sărmane ceas bătrân Poți să te oprești, Și-n căsuța ta Să te odihnești." (după Alin Ribault) Prin urmare, rămăsesem fără cel mai popular și universal mecanism de măsurare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nevinovați? Dar de Ante Pavelić înfiorătorul și abominabilul criminal croat vă amintiți? Monstruoasa creatură scotea ochii victimelor punându-i într-un coș pe biroul lui drept trofeu. 18 kilograme!! Optsprezece kilograme de ochi omenești te priveau, Doamne, din coșul ăla sinistru. Cum, Doamne, nu te-ai cutremurat de atâta sălbăticie, de asemenea fapte oribile? Fetițe și băieți, mame, tați, bunici toți au crezut în Tine până în ultimul moment, până în clipa când vârful cuțitului a pătruns adânc și dureros în globul ocular
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a încetat să mai cerceteze camera, oprindu-și privirea plină de o avidă curiozitate asupra farfuriei de aluminiu. Dar aici ce aveți, doamnă Rozalia? În farfuria de aluminiu din mijlocul mesei, stăteau boabele de porumb "dintele calului", "rânjind" la noi sinistru, ca maxilarele dezosate ale unui copitat, privind amenințătoare din mormanul de oase azvârlite într-o groapă de la marginea abatorului. Unele alburii sau galbene cu pielița crăpată de temperatura focului, altele arse, calcinate, zgrunțuroase, negre, zărindu-se ici-colo deasupra lor câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
african, ființa aceasta producea fiori de spaimă ori de câte ori își semnala prezența alternativ prin cele două obiecte muzicale, care, în ciuda eforturilor disperate ale interpretului, nu reușeau să emită decât niște scârțâituri și zgomote apocaliptice. Pe drept cuvânt, la auzul acestei "muzici" sinistre cu inflexiuni ucigașe, copiii se simțeau cuprinși instantaneu de o teamă paralizantă, căutând brusc un punct de apărare și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze fortificate. Șintărul nu era o persoană iubită; dimpotrivă. Cine pronunța numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca cel dintâi. Distracția era incitantă, provocatoare și începuse să-i placă, așa că, luând pisica aproape moartă drept minge de fotbal, o lovea la fiecare pas, ducând-o prin driblinguri întortocheate spre o poartă imaginară pentru a marca un gol sinistru. Ghemotocul plin de praf, murdar, schilodit și însângerat era lovit sistematic și plimbat, aruncat de colo-colo, până când bestia cu chip uman și-a dat seama că a obosit. Totuși, nu murea; se încăpățâna să trăiască, mișcându-și într-o zvâcnire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de stil. În jurul anului 1900, templul este transformat în Biserica Catolică "Sacré-Cœur". Am intrat odată în această biserică-templu și am fost izbit de mulțimea simbolurilor masonice presărate peste tot. Spațiul este mare, alb, înalt, dar totul dă impresia unei parodii sinistre a sentimentului religios. Greu de definit ceea ce am simțit, dar m-am gândit că doar niște oameni foarte "tari" în credință sau, la polul opus, niște nepăsători se pot ruga acolo, într-un spațiu atât de straniu. (Pasaj adăugat ulterior
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mereu nevoia să fiu completată, să fiu confirmată. Șaizeci de ani am împărțit totul - și frumosul, și urâtul - cu soțul meu. Marea singurătate care mi-a fost hărăzită la bătrânețe e un adevărat blestem. E hâdă și bântuită de ecouri sinistre. Nu sunt un om foarte sociabil, nu-mi place lumea multă, dar simt nevoia de omul de lângă mine. Uneori, după cum v-am mai spus pe la începutul discuțiilor noastre, aștept telefonul de seară al Adrianei Bittel, cu care împărtășesc toate impresiile
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai ales ignoranța este astăzi un lux deșănțat. Încât o taxă de 13,75% pe asemenea luxuri e un fleac. Sunt alții care plătesc toate aceste sentimente luxoase - cu viața. 13: „Treisprezece nu a avut niciodată pentru mine o semnificație sinistră. Dar azi are. Apa a invadat compartimentul electric. Generatorul pe care-l numisem Onan e sub apă, ceea ce compromite serios călătoria” (Crowhurst - jurnal de bord). 14: Mă uit la acest doctor Shumway de la spitalul din Palo Alto. Este „tatăl” grefelor
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în viața omenirii, dovedindu-se sectar. Challengeul internațional al coafurii 1969 revine Comitetului artistic din Luxemburg. S-a dezlegat misterul Moitessier - singuraticul barcagiu care, lăsându-și baltă toate interesele, a părăsit cursa transoceanică organizată de Sunday Times tocmai după trecerea sinistrului Cap Horn, adică în momentul cel mai potrivit, renunțând la glorie și la premiul întâi, spre uimirea lumii și a nevestei sale. După 10 luni de pustiu marin, omul a ajuns în portul Tahiti și a spus-o pe șleau
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în fatidicul an 1971, rubrica este susținută, cu regularitate, în mai multe publicații ale exilului (Ethos, Contrapunct, Limite, Lupta/Le combat), până în pragul căderii regimului comunist (octombrie 1989). Anul 1971 nu este ales la întâmplare pentru reluarea rubricii: este anul sinistrelor Teze din iulie, dar și anul în care a început să capete contur în propaganda comunistă cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu. Selecțiile din aceste ultime două decenii comuniste nu fac decât să ia pulsul tot mai accelerat al delirului care
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
monstru. S au împlinit, cu un cuvânt, zece ani de la întemeierea NATO-ului. Zece ani de la crearea, de către cercurile războinice de peste ocean, a Blocului Atlanticului de Nord. Monstrul există încă și sărbătorirea lui a însemnat sărbătorirea morții la pândă, a sinistrei lor rachete și rampe de lansare, a armelor atomice, cu hidrogen, cobalt, a războiului rece etc.“ (Gazeta literară, 9 aprilie 1959) JOJA Athanase, acad. Vecinul lui Kádár (nota V. I.) „Prietenia dintre popoarele noastre s-a manifestat cu cea mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
A trebuit să merg până în Regie, să-l caut pe-un tip despre care aflasem că se ocupa cu asta, un student din ăla care repeta ani de zile facultatea ca să-și prelungească bișnițăreala prin București și ca să amâne o sinistră navetă sau cariera de profesor la țară ori în vreun mic orășel cu o singură școală. Urma să-mi aleg o pereche, pe măsura mea. Individul ăla scârbos intra și el la pachet, dacă vroiam. Mi-a dat de înțeles
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Domnișoarele din Wilko?). O comunitate de fete lângă care te simțeai în siguranță. În rest, frig ca naiba în cameră și masturbatorii pe la geam, dincolo de perdele. O liniște de-ți țiuiau urechile. Zumzetul neonului care făcea ca totul să pară sinistru, ca la spital. Reșoul pe care trebuia să-l păzești, ca să nu te prindă controlul (ce spaimă mai trăgeam când bubuiau ăia pe la uși și urlau „Deschideți!“, ca-n filmele cu ilegaliști, să vadă dacă ai reșou sau aparate electrice
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
răsfoiesc“ ca pe o carte. Când aveam vreo 15 ani, croitoresele au dispărut. Intram în altă eră. Ieșeam din copilărie (adio urson, jucării chinezești, bomboane trase în ciocolată, adio Stan și Bran, adio Ciocănitoarea Woody, adio toate!) și intram în siniștrii ani ’80 și în hainele cu „umeri“. Printre femeile cu „umeri“, de care mi-era frică. Vânzătoare cu „umeri“. Profesoare cu „umeri“. Cetățence cu „umeri“. Eu mi-am scos „umerii“ de la hainele cu „umeri“. „Unde-s umerii?“, m-a întrebat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un zvon. Oricum, ea nu are nici azi copii. Nu știu nici dacă Adela, una dintre cele mai frumoase fete din clasă, a murit tot din cauza unei sarcini. Nu-mi mai vine să râd când îmi amintesc de ziua aia sinistră când în micul nostru cartier s-a auzit de-o crimă. Făptașa: colega mea de clasă care a născut singură în casă. Era o fată foarte blândă, politicoasă, sperioasă, neajutorată. Aveam amândouă același fel de palton. Oribil palton, mă gândesc
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]