21,041 matches
-
atitudinea pozitivă față de tehnică, urbanistică și industrie, așa cum punctul de întîlnire dintre constructivism și expresionism este dat de cultul „anonimatului” colectiv, al „stilizării” și al „esențializării” formelor artistice, iar cel dintre constructivism, dadaism și onirismul suprarealist - de elogiul artei nonfigurative, sintetice și sincretice, bref de refuzul imitației exterioare. VI.4. Declinul. Etapa postavangardismului „eclectic” (1929-1932) În 1928, Contimporanul își încetează apariția, revenind - în 1929 - pe format mare, cu o atitudine sensibil modificată. Începe acum cea de-a treia fază - și ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Futurism la integralism“, publicat în nr. 6-7 al revistei Integral, era exprimat un crez asemănător: „cu pași giganți și siguri ne îndreptăm către o incandescentă epocă de clasicism”, iar în primul număr al aceleiași publicații, Ilarie Voronca pleda pentru „ordinea sintetică, clasică, integrală”, opusă „dezordinei“ bolnave, romantice, suprarealiste...). Refuzul „romantismului”, al stilurilor ornamentale, al tradiționalismului, paseismului și localismului constituie, după cum se vede, axul acestui credo. Tendințele majore ale evoluției societății conduc, în opinia autorului, spre o artă în care „armonia nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
p. 364). În 1928, Marinetti figura totuși la loc de cinste, alături de Breton, și în manifestul revistei unu... La sfîrșitul anului 1931, revista Contimporanul, ajunsă la numărul 100, publica un bilanț al activității de aproape un deceniu a grupării: „Aspect sintetic al evoluției Contimporanului, a influențelor pe care le-a degajat și a operelor realizate“. Dar publicația încetase a mai fi, cu adevărat, în avangardă. În ultima vreme, apărea din ce în ce mai rar, de două-trei ori pe an, în numere duble și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cabalinelor (cu o concluzie „nietzscheană” privind necesitatea fabricării „supercalului”), iar „Dărîmarea Cartaginei“ se joacă, aiuritor, cu convențiile romanului sentimental (pe fată o chema Cartagina...”). În fine, capitolul De viris ilustribus aplică, într-o formulă narativă mai complexă, metoda portretului moral „sintetic” unor figuri eroico-mitologice ale Greciei antice: „Moartea lui Mitheridate, Arhimede, Jupiter“ (lui Emil Petrașcu), cu efecte artistice remarcabile, pentru ca ultimul text din volum - și, totodată, cel mai amplu - să „corecteze” corespunzător capodopera lui Cervantes, ea însăși o imagine a prejudecăților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Claude Sernet, emigrat după 1930 la Paris și fondator al grupului/revistei Discontinuité alături de Arthur Adamov, erijat deocamdată în promotor al noului curent „integralist” - îi indică dramaturgului italian o cale vizînd „cît mai strînsa colaborare între arte”, definindu-și astfel sintetic opțiunea programatică: „INTEGRALISMUL. Considerîndu-l ca o sinteză științifică și obiectivă a tuturor sforțărilor estetice pînă în prezent încercate (futurism, expresionism, cubism, suprarealism etc.), totul pe fundamente constructiviste, și tinzînd să resfrîngă viața intensă și grandioasă a secolului nostru răscolit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exilată de guvernele amiralului Horthy. Salutăm prima revistă de avangardă la Budapesta”. Preocupările pentru arta nouă maghiară se amplifică în numărul 59 al Contimporanului (28 mai 1925), care găzduiește cel mai consistent grupaj dedicat acesteia. Pe prima pagină — un articol sintetic despre „Arta nouă în Ungaria“, semnat de Lajos Kassák, un poem intitulat „49“ al aceluiași și un poem fără titlu de Aladár Támas. Pe verso — continuarea articolului lui Kassak, un poem intitulat „Tabala-lied“ de Robert Reiter și un poem fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre succesul de la Teatrul Central cu piesa Căsătoria, de Gogol, în regia lui I. Sternberg, salută reacțiile favorabile ale lui A. Hefter, F. Aderca și T. Arghezi, replicînd acuzatorilor că montarea nu a fost - cum s-a spus - „constructivistă”, ci „sintetică: în alt sens decît de teatru pur, poate. Regisorul a redus la tipic personagiile Căsătoriei. La radiografie ni i-a revelat nuzi, dincolo de carnea care înșală: vidul iremediabil. Ceiace a vrut s’a înfăptuit; în limitele stricte și după prescripțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1928): paginile 2-3 conțin „în vedetă” un interviu acordat lui Theodor Solacolu și - în subsol, cu minuscule - „Note despre A. G. Bragaglia” de Focioni Miciacio. Textul acestuia din urmă subliniază dintru început caracterul „disident” și „moderat” al regizorului adept al teatrului sintetic: „În mișcarea moderniștilor italieni, deosebirea caracteristică a lui Anton Giulio Bragaglia de grupul futuriștilor extremiști reprezentați prin Marinetti rezidă în pozitivul activității sale luminoase și a futuriștilor disidenți și moderați cari au contribuit enorm la desvoltarea modernă a artei italiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a actorilor de odinioară prin aceea că nu e fixă (...) îndepărtînd psichologic actorul de public și liberînd creatura poetică de comediant”) și punerea în scenă fotoelectrică („are ca scop de a furniza într’o clipă o adîncime convenabilă sketchurilor teatrului sintetic și danțurilor”). Reinterpretarea modernă (futuristă) a marii tradiții italiene îl îndreptățește pe Bragaglia să se autointituleze - ironic sau nu - „mașinistul Ducelui”: „Și în sensul acestor reforme bănuim - parcă - glorioasa eflorescență a teatrului italian din 1600, atunci cînd răspîndea în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
opt numere al Integralului (după care dispar aproape cu desăvîrșire), articolele despre cinematograf nu sînt niște simple „cronici”: ele ilustrează, prin ricoșeu, însăși poetica integralistă. Rolul imaginii pure, dinamismul, fuziunea dintre magie și tehnologie, fotogenia, caracterul „popular” de „artă colectivă”, sintetică, sincretică și „internațională” sînt elemente care nu încetează să fascineze imaginarul colaboratorilor revistei. Filmul mut e privit cu candoarea descoperirii unui teritoriu poetic miraculos. Nu mai avem de-a face, ca la Contimporanul, cu o admirație orientată „constructivist” spre filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
literaturii române, Editura Paralela 45, Pitești, 2000, pp. 82-101, și la capitolul introductiv „Preliminarii: receptarea critică a avangardismului românesc” din cartea lui Ovidiu Morar despre Avangardismul românesc, Editura Fundației Culturale Ideea Europeană, București, 2005. Ambele au un caracter succint și sintetic, urmărind (prima) „traseul de creastă” al receptării moderniste interbelice (E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, G. Călinescu - nu și Perpessicius!) sau „recuperînd” (cea de-a doua) și perspectiva extremelor ideologice, de la autohtonismul legionarizant și conservatorismul extrem pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și automatism. Însemnează numai sănătate și armonie spirituală. În jurul acestor axe fundamentale, individualitatea poeților se poate dezvolta liberă și nesilită. La tezaurul veacurilor trecute, se adaugă doar sclipirile prezentului, făurind o nouă unitate organică. Aportul fiecărei generații se integrează astfel sintetic valorilor anterioare”. Autorul nu are însă nici o problemă în a cita, reverențios, eseul despre „Arta neagră” al pictorului Corneliu Mihăilescu din Integral (nr. 4, I, 1925) sau exprimarea „admirabilă” a concepției artistice brâncușiene de către Ion Minulescu într’un articol - „C.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
articolul menționat, Arghezi rememora botezul „călugăresc” al lui Urmuz, creionîndu-i un portret de om sfios și ciudat, din altă lume, pentru a observa în final „coincidența” dintre scrierea amintitului articol și apariția, la Cîmpina, a revistei Urmuz, cu un „portret sintetic” al idolului, reprodus în clișeu, fără ca desenatorul să-și fi văzut modelul Contimporanul, dar mai ales Punct, începuseră deja de cîțiva ani recuperarea/publicarea scrierilor urmuziene, cu excepția „Fuchsiadei” și a bucății „Puțină metafizică și astronomie”. Mitizarea avangardistă, anunțată deja în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în sfera literaturii non-mimetice. (Proza fantastică era în acel moment singura specie non-mimetică valorizată pozitiv de critica noastră modernistă...) Autorul trece, oricum, dincolo de suprafața „amuzantă” a textelor, observînd, printre cei dintîi, derizoriul caracter teatral, de artefact și de guignol al sinteticelor „personaje”. Sîntem la egală distanță atît față de caracterul tragic, sublim atribuit lui Urmuz de avangardiști, cît și față de acela de „farsă” minoră. Intuiția lui Perpessicius privind „noua mitologie” urmuziană a fost confirmată de cei mai importanți critici postbelici care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dan recunoaște că „fantasticul” operei pornește din însăși enigma biografiei: „De fapt, tocmai în această ambiguitate a individualității creatorului rezidă interesul fantastic al enigmaticei lui opere. Ea se citește ca un cifru”. Trăsăturile pe care le stabilește într-un tabel sintetic ca fiind specifice fantasticului absurd: „fantastic á rébours”, fără transcendent, „primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal”, sînt — toate — proprii creației lui Urmuz. După paranteza stalinistă a anilor ’50, o parte a criticii care-l va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și oracol: „poetul, ca și Filozoful, pentru a fi mai precis, devine uneori Pitia vorbind în dodii”. Din nou, fără comentarii... Morala: pelicanul sau babița Realizate prin contribuția unui colectiv de specialiști din numeroase țări europene, cele două masive volume sintetice cu caracter colectiv apărute în 1984, în limba franceză, la editura Akademiai Kiado din Budapesta (Les Avant-gardes littéraires au XX-e siécle I-II), panoramează sintetic istoria și fizionomia multifațetată a tuturor mișcărilor de avangardă artistică din Europa. Amplul studiu teoretic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Realizate prin contribuția unui colectiv de specialiști din numeroase țări europene, cele două masive volume sintetice cu caracter colectiv apărute în 1984, în limba franceză, la editura Akademiai Kiado din Budapesta (Les Avant-gardes littéraires au XX-e siécle I-II), panoramează sintetic istoria și fizionomia multifațetată a tuturor mișcărilor de avangardă artistică din Europa. Amplul studiu teoretic semnat de către Adrian Marino în volumul al II-lea („Tendences esthétiques”) reia succint și o serie de observații mai vechi despre Urmuz (v. capitolul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istoriei literare, dar și (mai puțin) din acela al criticii plastice sau al arhitecturii, monografiată și arhivată (există în prezent la București un Institut de Cercetare a Avangardei Românești și Europene - ICARE), ea pare să nu mai rezerve surprize. Abordările sintetice datorate lui Ion Pop, Adrian Marino, Matei Călinescu, Marin Mincu, Ov.S. Crohmălniceanu, Nicolae Balotă, Amelia Pavel, Petre Răileanu, Mircea Martin, Ovidiu Morar, Ileana și Andrei Pintilie ș.a., monografiile „sectoriale” pe curente propuse în ultima vreme de cercetători tineri precum Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-i spusese Elio?), arătând astfel că se poate pune capăt unui mariaj. Pentru că avea pe chipul obosit semnele unei nopți Înflăcărate de dragoste. Pentru că era o femeie carnală și provocatoare. Cu cizmele acelea și cu blana din piele de câine. Sintetică, cumpărată poate din bazar. Sau mai rău: naturală. Și pentru sânii aceia voluptoși care ieșeau de sub bluza mulată, ei bine, da, și pentru fesele ei obraznice. Și pentru ochii aceia negri și strălucitori, și gura senzuală. Și pentru că, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de uitat, râse Emma, regretând imediat, căci cusăturile de la gură o dureau, vă subestimați teribil. În clipa aceea lui Sasha Îi păru că era ceva nou și neplăcut În legătură cu chipul ei - dar dădu vina pe machiaj. Excesiv. Cu blănița aceea sintetică, părul acela de un blond improbabil, părea abia ieșită dintr-un cazinou. — Ce mai faceți? — Făceam mai bine ieri, răspunse Emma legându-și cu grijă eșarfa pe lângă gât. — Ciudat, de când trăiesc la Roma n-am Întâlnit niciodată pe cineva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o casetă cu Clash. Trupurile lor bronzate - asta văzuse. Patru fete Întinse una lângă alta - picioare și brațe, și plete, și burice, și sâni. Cu costume din două piese, același model, cumpărate din aceleași mari magazine, făcute din același material sintetic, lucios. Toate identice. Și ceilalți le observaseră, dar erau În compania unor băietani, imposibil să-ți imaginezi că le poți agăța. Erau toate la fel, sau cel puțin așa Îi părea. Putea să fie o banală Întâlnire pe plajă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ea pe un ton acru, iar tu te-ai folosit de ea ca să mă distrugi la viitoarele alegeri. - De parcă aș avea nevoie de așa ceva ca să te Înving, biata de tine... Își apucă crosa cu ambele mîini, se repoziționă pe covorul sintetic și Îndoi ușor genunchii. - Dă-te la o parte, Îmi strici peisajul. Gwen Înșfăcă la iuțeală mingea din suport și se proțăpi În fața lui, roșie de mînie. - Știu bine că familia ta și cu tine deja ați pus jaloane ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dispărut din părțile noastre, a-i face o analiză exhaustivă nu prezintă decât un interes limitat. Pentru că totuși, din când În când, unii ecologiști radicali manifestă pentru ea o nostalgie de neînțeles, voi face, ca să fiu complet, o scurtă descriere sintetică: cei care trăiesc astfel au parte de natură și aer curat, cultivă câteva parcele de pământ (al căror număr e stabilit cu precizie de un sistem de moștenire strict), din când În când Împușcă un mistreț; regulează În stânga și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Întoarse și o luă de-a lungul cheiului, pe lângă tarabele buchiniștilor. Timp de un minut-două, Djerzinski Îl privi pe omul care se depărta În lumina asfințitului. 2 A doua zi seara, cină la Annabelle și Îi explică foarte clar, sintetic și precis, de ce trebuia să plece În Irlanda. Pentru el, programul pe care trebuia să-l realizeze era acum stabilit, totul se lega cu claritate. Esențialul era să nu se concentreze exclusiv pe ADN, să privească ființa vie În generalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mi s-a prins ca o ventuză de umăr. Mă Împinge ușor spre un cort, unde cîteva femei Între două vîrste stau În picioare lîngă un stativ plin cu... o, Doamne. Cele mai oribile și mai kitchoase costume din fibre sintetice pe care le-am văzut În viața mea. De o mie de ori mai nașpa decît cele de la magazin. De unde naiba le-o fi luat ? — Nu, zic panicată. Serios. Prefer să rămîn cum sînt. — Toată lumea trebuie să fie costumată, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]