28,739 matches
-
din capitală, dar la noi nu se prindea niciodată bine. Între timp, tanti Mae se urca în camion cu bătrânul și cu vioara cea mare în fiecare seară. Deveniseră faimoși în toată partea noastră de stat. Când s-au întors soldații în permisie, s-au căsătorit cu fetele din oraș cu care își tot scriseseră. Multe fete care nu se așteptau să se mai mărite vreodată au fost cerute în căsătorie de soldați pe care îi știau din școală și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
partea noastră de stat. Când s-au întors soldații în permisie, s-au căsătorit cu fetele din oraș cu care își tot scriseseră. Multe fete care nu se așteptau să se mai mărite vreodată au fost cerute în căsătorie de soldați pe care îi știau din școală și care se întorseseră acasă pentru doar două săptămâni. Tanti Mae și trupa au început să aibă foarte multă treabă cu toate recepțiile de nuntă care se întâmplau la noi în zonă. Oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
din spate, așa că m-am așezat pe scări și m-am uitat în sus pe dealuri. Tanti Mae era încă la fabrică. În seara asta trebuia să meargă să cânte la o petrecere pe care o dădeau în cinstea unui soldat venit în permisie. Mă întrebam dacă se va duce. Tata și cu tanti Mae nu s-au înțeles niciodată. N-avea nici un motiv să-i pară rău. M-am uitat din nou la telegramă și m-am gândit ce ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
întorceam seara spre casă de la orele domnului Farney, toate fetele stăteau afară pe verandă, acolo unde locuiau cu părinții lor sau cu părinții soțului lor, și îmi dădeam seama că o să aibă din nou alți bebeluși. Pe atunci, aproape toți soldații se întorseseră deja. Unii dintre ei s-au dus la colegiu, în capitală, cu soțiile și copii lor, dar cei mai mulți au rămas în oraș fiindcă nici măcar nu merseseră la liceu în reședința de județ. Domnul Watkins a trimis o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-l ferească de buruienile care-l pot strica și care pot aduce mânia lui Dumnezeu în vale. Nu toată lumea s-a înscris în organizație, dar avea totuși destul de mulți membri. O vreme, s-au reunit o dată pe săptămână, până când toți soldații care nu fuseseră uciși s-au întors acasă, după care nu au mai avut nevoie s-o facă. De la un timp încolo, au început să vină acasă și morții. Îi livrau la gară, exact ca pe scrisori. Cam o dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ziuă. Pot să văd asta prin geamurile de pe cealaltă parte a vagonului. Lumina e roz, cu puțin galben deasupra și cu roșu închis dedesubt. Vagonul e aproape gol. Sunt doar eu, o femeie în vârstă mai în față și un soldat vizavi de mine. Toată noaptea am oprit și oamenii au tot coborât. Nu pot să-mi dau seama acum cât de departe sunt de vale, dar trebuie să fie o distanță destul de mare. Sunt pe drum dinainte să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mei îngroziți și al cărui actor principal sunt? Hotărât lucru, nu mă pot lăsa ușor să fiu adeptul nici uneia dintre părțile aflate în conflict pentru formarea continuă a vieții, cu toate că amândouă mă vor atât de mult în ceata lor de soldați... Dar ce se întâmplă, nu mă învăț minte? Încă vreau să mor, după ce experiența aceasta teribilă în care până și cei mai puternici oameni au pierit, pentru mine s-a sfârșit cu bine? Cât de nerecunoscător pot fi? Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bine... cu nimic nu se descurcă prea bine, cu nimic din această lume, de vreme ce nici cel mai mic răspuns nu-mi este accesibil... nu-i nimic, măcar am fost salvat! - SUNT SALVAT! - de încercările grele la care m-au supus soldații aceia ai întunericului și măcar atât mă mulțumește acum, faptul că am încercat, fie și pentru o clipă numai, mă gândesc, să mă războiesc cu necuprinsul stelelor și cu ființele nevăzute ale căror tărâmuri nu țin cont de nici o lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu îl lasă să comită o asemenea faptă. Nu vă grăbiți să mă contraziceți, pentru că argumentez imediat. Majoritatea crimelor prin înjunghiere se produc pe la spate. Ucigașul nu își poate privi victima în ochi. În războaie, este mult mai ușor pentru soldați să tragă în inamic cu armele de foc, care ucid de la distanță, decât să facă același lucru atacând la baionetă. Dacă infanteriștii mai au mustrări de conștiință, atunci când se întâlnesc față în față cu victimele lor, artileriștii nici măcar nu consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cineva. Ei nu văd pozițiile inamice pe care le pisează sub focul obuzelor. Același lucru se întâmplă și cu piloții de bombardiere, care nu pot distinge trupurile celor de la sol sfârtecate de exploziile bombelor lansate de ei. Însuși faptul că soldații sunt îmbrăcați în uniforme face ca identitatea lor să se disipeze în acea noțiune gene rală, cunoscută sub numele de "inamic". S-a constatat că individului uman îi este foarte greu să ucidă un semen de al său. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de control. Mai aruncă o privire spre monitoare și simți că i se face rău. Ușile cazinoului se izbiseră de perete, în timp ce înăuntru năvăleau o mulțime de oameni în uniformă. Nu erau polițiști, armata era cea care apăruse acolo. În spatele soldaților se aflau câțiva civili îmbrăcați în costume închise la culoare. Bărbatul care reușise să câștige la masa numărul trei deja le strângea mâna acestora, arătându-le ceva înspre tavanul sălii, probabil obiectivele camerelor de supraveghere. Nu mai era amețit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cerut dovezi. Întreb ce ți se pare suspect. Cristian aștepta să vadă ce spune socrul său. Pop deschisese un subiect care îl interesa foarte mult. Și el observase că bărbații pe care îi văzuse în pădure se mișcau ca niște soldați. Nu avusese mult timp la dispoziție și nici nu dispunea de prea multe date așa încât informațiile de la Pop erau bine venite. No, dacă mă iei așa, spuse Pop, după câteva clipe de gândire, nu pot să spun nimic. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
neîmplinit. Mai mult chiar, considerând că pot profita de greu tățile rușilor, hanatele de la graniță efectuau raiduri de pradă, ajungând în mai multe rânduri chiar până la Moscova. Toate aceste lupte au secătuit Rusia. Mobilizarea unui număr atât de mare de soldați și jafurile tătarilor au dus la un regres economic fără precedent. Boierii începuseră să cârtească iar țăranii au declanșat o serie de răscoale înăbușite cu greu. Temându-se de uneltirile boierilor, Țarul Ivan al VI-lea a înființat "Opricina", adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ultima perioadă, încercând să-și amintească dacă nu cumva comisese vreo abatere de la regulamentele militare, ce ar fi putut determina chemarea lui în fața CI-stului. Acesta se apropie de birou și rămase în picioare, sfredelindu-l cu privirea. Pe loc repaus, soldat! comandă ofițerul, după câteva clipe. Godunov se executase de îndată, așteptând să vadă ce vrea ofițerul de la el. Interogatoriul începuse brusc și, pentru moment, lui Boris nici nu-i venea să creadă că i se cere să răspundă la așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Sovietică. Servesc patria! urlase el scurt, după ce își pocnise călcâiele, încremenind în poziție de drepți. Pe fața ofițerului nu se putea citi nimic. Dăduse numai ușor din cap și îi făcuse semn să părăsească încăperea. Nedumerit și chiar ușor speriat, soldatul Boris Godunov salutase și se răsucise pe călcâie, după care ieși din birou. Nu înțelesese nimic din cele întâmplate, ba mai mult, teama lui se întețise, câteva zile mai târziu, când primise un telefon de acasă. Nu-l cunoscuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să meargă la școala de subofițeri. Nu vreau, tovarășe căpitan! răspunsese răspicat Boris, nemișcat în poziție de drepți și cu privirea ațintită undeva deasupra capului ofițerului. Nu? rostise acesta, descumpănit. Nu, tovarășe căpitan. Nu-mi doresc să fiu subofițer. De ce, soldat? întrebase acesta scurt. Nu-ți place armata? Ba da, tovarășe căpitan. Atunci? Eu vreau să fiu ofițer, tovarășe căpitan, așa ca dumnea voastră! Se mira și el de curajul pe care îl avusese, dar, de acum, îi ieșise porumbelul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el de curajul pe care îl avusese, dar, de acum, îi ieșise porumbelul din gură. Căpitanul Cerkatov îl privea țintă și, pentru prima dată un zâmbet îi mijise în colțul gurii. Se apropie de Godunov și îi întinse mâna. Liber, soldat! spusese el după o strângere scurtă. Voi vedea dacă pot să fac ceva. Asta fusese tot, Cerkatov redevenise ofițerul rece, cu figura impenetrabilă. Fața umană care se întrezărise pentru o clipă dispă ruse. Boris nu știa ce să înțeleagă, greșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șef al KGB, a fost ales Babrak Karmal. Planul prevedea ca intervenția militară să folosească drept justificare tocmai cererea lui Amin de ajutor militar din partea sovietelor. Dincolo de frontieră a fost trimis așa numitul "batalion musulman", un detașament special creat din soldați originari din Asia Centrală, având ca scop protecția președintelui Comitetului Revoluționar, Nur Mahhomad Taraki. Din păcate, acesta a murit asasinat din ordinul lui Amin. A fost momentul în care, în pofida opoziției șefului de Stat Major General, Nikolai Ogarkov, decizia unei invazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
batalionul musulman a trecut frontiera, concomitent cu mobilizarea de forțe în Turkestan și restul Asiei Centrale. În același timp, Karmal și o parte dintre susținătorii lui au fost aduși în secret în Afganistan. Au fost încartiruiți în orașul Bagram, împreună cu soldații sovietici. Imediat, la numai o săptămână după aceasta, a avut loc o tentativă nereușită de asasinare a lui Amin. Miraculos, acesta a scăpat cu viață și, Karmal, omul de paie pe care sovieticii îl pregătiseră să preia puterea la Kabul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vicisitudini ale istoriei, era divizată conform următoarelor secțiuni: calitatea terenurilor arabile, forestiere, noile denumiri pentru satele cu populație de limbă germană și pentru așezările coloniștilor. Cred că nimic n-a scăpat: glodul Înțepenit de pe cizmele de cauciuc cumpărate de la un soldat beat; diareea apoasă provocată de niște sarmale alterate de la un birt din Indija; o aventură cu o servitoare bosniacă de prin Sombor, o răsturnare zdravănă de pe bicicletă În apropiere de Čantavira; o noapte de drum Într-un vagon de vite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca un mesaj de pe o altă lume, cu ștampila orașelor Oran, Marsilia, Constantinopol, Paris, Sremska Mitrovica, Novi Sad), aflăm că, În teribilul an 1921, un detașament al Armatei Roșii dăduse de-o casă În care locuiau doi pustnici, și că soldații voiseră să-i omoare. Atunci a apărut În fața lor un monarh care și-a Înălțat mîinile la cer. Căpetenia troicii, un faimos tîlhar al locului, pe cozorocul căruia străluceau triunghiurile ca o rană deschisă, sa chircit brusc pe calul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
simbolul fericirii și binecuvîntării Domnului. 6. Surprinzătoarea descoperire a Conspirației, cu zvastica desenată de mîna binecuvîntată a Împărătesei, a Însemnat pentru mulți o revelație. După mărturia ofițierilor englezi din armata lui Denikin, se va lansa o ediție populară adresată „tuturor soldaților care știau carte“, menită să susțină moralul și așa labil al ostașilor, și, totodată, un gest de pioșenie Întru pomenirea sufletului muceniței Aleksandra Fiodorovna. Strînși În jurul focului, soldații se aciuiau pe lîngă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din armata lui Denikin, se va lansa o ediție populară adresată „tuturor soldaților care știau carte“, menită să susțină moralul și așa labil al ostașilor, și, totodată, un gest de pioșenie Întru pomenirea sufletului muceniței Aleksandra Fiodorovna. Strînși În jurul focului, soldații se aciuiau pe lîngă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari depărtări, nechezatul cailor cazacilor. „Cum orice stat are doi dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mîneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atît de Îndepărtată, de parcă s-ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stînd lîngă foc, undeva, Într-o vîlcea carpatină, soldații se adunaseră În jurul ofițerului care le citea despre perfida conspirație Împotriva Rusiei, a țarului și a orînduirii statornicite. Acel ofițer era de fapt colonelul de artilerie Dragomirov, Serghei Nikolaievici. Cartea din care citise atunci soldaților Îi va reveni lui, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
undeva, Într-o vîlcea carpatină, soldații se adunaseră În jurul ofițerului care le citea despre perfida conspirație Împotriva Rusiei, a țarului și a orînduirii statornicite. Acel ofițer era de fapt colonelul de artilerie Dragomirov, Serghei Nikolaievici. Cartea din care citise atunci soldaților Îi va reveni lui, după moartea glorioasă a lui Dragomirov ( În vîltoarea cuceririi orașului Ecaterinburg), tocmai lui, lui X. Cuprins brusc de bănuială, X căută În biblioteca sa cartea pe care i-o lăsase ca moștenire Serghei Nikolaievici Dragomirov. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]