5,679 matches
-
oamenii lui preferați și i-ar fi oferit un salariu dublu ca s-o smulgă de lângă Fran. Dar lui Stevie, știa și el, nici nu-i trecea prin cap să plece de la Citizen. Deci, domnule Allen - Fran se îndreptă de spinare până când ajunse aproape la fel de înaltă ca Jack -, ce vă aduce aici în afară de încercarea de a ne seduce stagiarele? N-am venit să îmi exprim încântarea în privința Nunții Anului din Woodbury, o provocă, știind că avea s-o enerveze. Deși ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ridică privirea spre ea, de parcă ar fi observat momentul exact în care ieșise din cameră și momentul în care revenea. Ochii lui verzi îi întâlniră pe ai ei o fracțiune de secundă și Fran simți un fior neliniștitor pe șira spinării. Se agăță de cafetieră de parcă ar fi fost o pernă de salvare și se îndreptă spre colțul opus al camerei. Mai târziu în aceeași noapte, după ce spălase vasele și întorsese seara pe toate părțile, Henrietta tăbărî asupra soțului ei în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Constantin“ - „Hai, veniți încoace!“. Am muncit șase luni de zile. M-au dat la muncă, da. Ca să nu ne bage la pușcărie. Eram mai mici. Avea și milițianul copii de-o seamă cu mine. La IMGB am luat cupru în spinare și am plecat, nu ne-a întrebat nimeni, credea că sunt muncitor. Și-am mers din BIG până-n Progresul. Pe jos, da. Trei inși, că eram trei. Și-am mers cu ea în spinare. Am tăiat-o în bucăți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
La IMGB am luat cupru în spinare și am plecat, nu ne-a întrebat nimeni, credea că sunt muncitor. Și-am mers din BIG până-n Progresul. Pe jos, da. Trei inși, că eram trei. Și-am mers cu ea în spinare. Am tăiat-o în bucăți și am vândut-o în piață la Progresul, acolo, că e punct de colectare. La cinșpe mii kilogramul. N-a scăpat nimic din București ca să nu fur. Am furat și la Mina Minovici. Am tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
șah, le gândește. Arată ca un taur. Sănătate țărănească. Trening. Papuci. În stânga, țigări. Gesticulează cu ele. Scaunul și-l pune la vreo jumătate de metru de masa interviului. Când vrea să convingă se apleacă, se ține de masă. Îi vezi spinarea și umerii. Din Broscăuți, județul Botoșani. 2 cartușe țigări Viceroy. Se vorbește de o banalitate: pușcărie și divorț Sunt aici de o lună și câteva zile. Am avut afaceri judiciare la Botoșani și am venit înapoi. Acum am iar afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dacă dai înapoi ești terminat. Vei fi un nimeni. Te vor bate și-ți vor lua tot ce ai. Ai priceput. Ai cuțit?“ m-a întrebat. N-am nimic, i-am răspuns simțind cum mă trec fiori reci pe șira spinării. Sub patul meu se află o revistă și în revistă este un șiș, mi-a spus el. Șișul era un fel de cuțit artizanal, cu o lamă atât de lungă încât putea străpunge un om. După ce plec, du-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de la noi, dar de la Cremenea de la baraj. Mi-a cerut o țigară. Atunci m-am luat cu el la bătaie. Barmanul a zis că dă telefon la poliție și ne-am liniștit. Am ieșit și mi-a tras una peste spinare. Atunci s-au băgat fratele meu și tovarășu lui. Știu eu ce-am făcut? Dar pe ei i-au arestat la cinci dimineața și pe mine la opt. Asta zice ceva. Frati-miu m-a băgat pe mine, că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Le ofer acum în dar Cartea lor de căpătâi: Un frumos... Abecedar Cine merge mai departe, Adică învață bine, Va primi, tot de la mine, O altă frumoasă carte: Cei ce au de dânsa știre Spun că-i... Cu ghiozdanul în spinare, Parcă-s melci, dar cu picioare. Fie mic sau fie mare, El se poartă în spinare Și e plin ca o stupină; De-l deschizi, îți dă lumină. Îi tot vezi pe unde treci Cu ghiozdanele lor pline. Cine sunt
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Adică învață bine, Va primi, tot de la mine, O altă frumoasă carte: Cei ce au de dânsa știre Spun că-i... Cu ghiozdanul în spinare, Parcă-s melci, dar cu picioare. Fie mic sau fie mare, El se poartă în spinare Și e plin ca o stupină; De-l deschizi, îți dă lumină. Îi tot vezi pe unde treci Cu ghiozdanele lor pline. Cine sunt acești culbeci Care trec pe lângă tine? Pentru oamenii avizi De căldură și lumină, E bogată ca
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ca să-l încerc, Dar nu pot ieși din... Vreau să știu doar atâtică: Care oră e mai mică? Cu ce notă ești fruntaș? Doar c-un ou și-un cârligaș... Și pe umbră și pe soare, Umblă cu casa-n spinare. E frumos ca toți frumoșii, Dar nu cântă ca cocoșii. Cică ar cânta, dar iaca, Mai curând el bate toaca. Nu e ac și nu e țeapă, Însă bâzâie și-nțeapă. Rotundă ori lunguiață, Îmbrăcată-n multe rochii, Ea îți
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ar trezi? Noi am sta cu ochii roșii Până ar cânta cocoșii. Până va veni Moș Ene, Vreau o alta să vă spun: Și curcanul are pene, Dar curcanul nu-i... Fără multă tevatură, Eu vă spun una așa: Pe spinare poartă șa Și zăbale poartă-n gură. Sunt clăoaie mergătoare Pe câte patru picioare. Fie veche, fie nouă, Stai sub ea și nu te plouă. E o casă plutitoare, Oamenii i-au dat și nume; Umblă prin întreaga lume Pe
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
sunt și pe la noi; Când se culcă, întâi scurmă, Iar lumea le zice... O-ntâlnești și pe ponoare, Când la deal și când la vale, Umblă pe patru picioare Și-i făcută din... vocale. Fie iarnă, fie vară, Lâna în spinare-o cară. Lunguieț și tare mic, Stă cu frații lui în spic. Face-atâta hărmălaie De parcă-a făcut un ou Mai voinic decât un bou Sau decât un stog cu paie. Uite-așa precum o vezi, Are tot patru picioare
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
-n deal și una-n vale: Tu te urci în șa, de poți, Și le-nvârți doar din pedale. Dacă n-ar avea picioare Și n-ar merge prin pustiu, Ai zice că-i munte viu, Cu două piscuri pe spinare. Nu vreau un răspuns cu sila, Îmi asum aceste riscuri: E la fel ca și cămila, Însă n-are două piscuri. Chiar de vrei, nu poți să-l minți Nici măcar o picătură: Dânsul ți se uită-n gură Și te
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ca Endō să-i explice lui Gaston de ce urcă pe munte. Oricum, și fără explicații, Gaston mergea cu el până la mlaștină. În cazul în care nu putea urca vreo pantă mai abruptă, îl punea pe uriaș să-l care în spinare. Gaston le mai putea fi de folos și la scoaterea lingourilor din mlaștină. Endō stătea întins, cu privirile ațintite la umbra lămpii de pe tavan. „A sosit, în sfârșit, momentul răzbunării pe Kobayashi“, gândi el. După ce vor găsi lingourile însă... Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mod obișnuit, urcușul i s-ar fi părut ușor lui Gaston, dar nu băgase nimic în gură de când a ajuns la Yamagata și dormise pe apucate numai două-trei ore cu o noapte înainte. În plus, mai avea și greutatea din spinare. — Suntem aproape? — Nu, răspunse Kobayashi rece. N-am făcut nici măcar o treime din drum. Endō tușea tot mai tare, de parcă îl râcâia ceva pe gât. Au apărut iar firicele roșii de sânge. — Aveți o tuberculoză groaznică, spuse Kobayashi, uluit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
afirmație m-a făcut să tremur de furie. SÎnt clipe În care Îmi doresc s-o pot Înfrunta, să dau cărțile odată pe față, dar asta nu mi-a stat niciodată În fire. Îmi Înghit toate sentimentele, răcorindu-mă pe spinarea lui Dan, ceea ce nu-i nici cinstit, nici corect, dar, aparent, nu mă pot abține. Credeți că nu știu că lui Dan a Început să-i fie groază să se Întoarcă acasă? Ba sigur că știu. Știu exact cît urăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Poate că avem doar nevoie de puțin răgaz ca să ne gîndim. Nu cred că ar trebui să discutăm despre... divorț... sau ceva de genul ăsta. O, Doamne. Divorț. Numai faptul că am pomenit cuvîntul ăsta Îmi dă fiori pe șira spinării. Să sperăm că nu e decît o fază. El nu e nici de acord, nici Împotriva. Nu scoate nici o vorbă. În cele din urmă, Își ridică privirea și spune blînd: — Și Tom? O, Dumnezeule. Și Tom? Ce vrei să zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
opresc. - Nu sunt un om de nimic, Rotari, deși, după felul cum trăiesc, multă lume crede la fel. Am ochii și pielea mai închise la culoare fiindcă mama mamei mele era etiopiancă, fiica unui negustor din Aksum. Mă rezemasem cu spinarea de trunchiul unui stejar, cu pieptul aplecat în față, cu mâinile pe genunchi, șuierând în loc să respir. Era trufia întruchipată și nu-mi inspira deloc simpatie. Dar, dacă voiam să-mi redobândesc privilegiile și să scap teafăr și nevătămat din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu m-a auzit. Se ferea de mine. Mai exact, nu mi-a fost greu să ghicesc, încerca să evite începerea lecțiilor. M-am hotărât să-l las în plata Domnului și m-am tolănit sub un ulm, rezemându-mi spinarea de tulpină. Căldura și tăcerea, bruiată doar de bâzâitul muștelor și al albinelor, m-au făcut să ațipesc. Somnul n-a durat mult. Am fost atacat de un nor de tăuni care nu mai pridideau să-mi sugă sângele. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
părea în vârstă, și asta poate numai fiindcă pătimise mult. Înmuia un penel într-un vas plin cu cerneală roșie și trăgea linii drepte și curbe pe peretele din dreapta, aparent fără nicio noimă. Avea părul cenușiu și lung până la jumătatea spinării, iar barba îi ajungea până pe pântece. Era oacheș la față, nu se știe dacă din pricina stirpei sau a soarelui; pe fața plină de riduri mărunte luminau doi ochi negri și neliniștiți. Purta o tunică simplă de lână, tocită pe la margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zori cu rugămintea de a raporta orice lucru mai deosebit. A arătat cu bărbia spre scările unei bisericuțe din apropiere. - În acel loc va fi întotdeauna cineva care să te asculte. Am zărit un cerșetor stând pe o treaptă, cu spinarea rezemată de zidul bisericii. A continuat: - Ești fiul unui negustor, așa mi s-a spus. Și-a scuipat în palma mâinii drepte, pe care apoi mi-a întins-o. - Cuvântul tău creează sau distruge creditul familiei tale în orice loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trebuia făcut. Ne-am ascuns bine toiegele și desagii într-un tufiș mărăcinos și ne-am cățărat într-un copac mare, aproape de drum, punând pe fugă păsările ce dormeau de obicei acolo. Ne-am așezat pe ramurile mai groase, cu spinarea sprijinită de trunchi, încercând să găsim poziția cea mai puțin incomodă, în așteptarea zorilor. Trecuse de miezul nopții, când, în loc de gâfâit de lupi, am auzit zgomot de copite și scârțâit de roți. Anunțate de o tremurătoare geană de lumină roșiatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și ritualuri secrete. După câte mi-aduc aminte, acestea au fost cele din urmă cuvinte, căci Gundo deja sforăia. La ceasul stabilit al întâlnirii eram pe poziții, osteniți de povara celor două burdufuri de vin pe care le duceam în spinare. Pe când soarele asfințea cu repeziciune, s-a ivit un bărbat din pădurea din spatele nostru fără ca noi să fi auzit nici măcar un foșnet. Era îmbrăcat ca un fierar, și chiar asta trebuia să fie, fiind el bine croit în umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
data trecută. Veteranul a înjurat. - Călugării au închis deja porțile. Fac asta de îndată ce apune soarele. M-am prefăcut supărat, deși contasem pe acel amănunt. - Lasă-ne să intrăm, o să stau de vorbă cu el mâine. Vinul ăsta ne-a frânt spinarea. S-a uitat la burdufuri cu poftă. - Pentru cine e? - Pentru voi, ca să ne revanșăm pentru masă. S-a uitat înapoi, șovăielnic. Aveți cumva arme? - Două pumnale. A rumegat oleacă, după care a îngăduit: - Aveți voie să le păstrați. Poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fusese înfipt la baza cefei. Nici mușteriul meu nu s-a plâns. Lama pumnalului i-a străpuns capul prin urechea dreaptă, gura fiindu-i astupată. Ne-a trebuit ceva timp să întredeschidem poarta, având grijă să nu scârțâie. Afară, cu spinarea lipită de ziduri, opt bărbați mă așteptau în întuneric. I-am luat cu mine în dormitorul soldaților, și ucigașii tocmiți și-au făcut meseria. Picioarele lor păreau să nu fie omenești, atât de silențios călcau. Militarii au trecut de la somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]