3,317 matches
-
poeme, totodată, precursoare ale postmodernismului. Totuși, este păstrată atitudinea ludică a eului liric, marcată prin "asocierile inedite de cuvinte, care pot schimba locul între ele, păstrând același înțeles"141: "Verde-ntuneric de nuc/ Peste norocu-mi uituc/ În iarba a toate stăpână/ Dormind cu o carte în mână// Prin pagini păienjenii țes/ Un mult mai adânc înțeles/ Și-un greier citește un pic/ Dar nu înțelege nimic/ În timp ce prin cerul mereu/ O frunză tot cade cu greu/ Vâslind ca un flutur bătrân
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
am surprins-o în spectacolul cu Mașina de vînt într-o formă actoricească foarte bună. Are firesc, știe să convingă, trăiește adevărul iubirii sale și ne convinge de adevărul ei. Mărturisim, cu orice risc, surpriza de a vedea o actriță stăpînă pe mijloacele ei actoricești, pe talent și bun exercițiu scenic. Ieșită la rampa cea mică a studioului "Teofil Vîlcu", reprezentația are gravitate, umor cu măsură și idei de bună așezare în spațiul teatrului de cameră. Aluziile politice, ca țși stereotipia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
adunate cu grijă, păstrate cu grijă și scoase la iveală tot cu grijă..., să-ți dea cu ele peste bot, peste suflet, să te umilească, să te înfricoșeze... ca și-atuncea... Și acum tot frica e mama, și învățătoarea, și stăpîna noastră... Gh. P. doi: Ai dreptate, așa e, dar eu nu te oblig să te uiți în dosare... Gh. P. unu: Păi nici n-am să mă uit..., te las pe tine să te uiți... și după aia să.mi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
căci bordelul Balconului trimite nu numai la imaginea unui theatrum mundi pe dos, carnavalesc, deturnat, ci și la un dispozitiv carceral conceput pentru a salva ordinea și a aplica sancțiunile indispensabile, grație omniprezenței supravegherii. Doamna Irma ocupă poziția centrală, ca stăpână a casei ce controlează ansamblul camerelor în care clienții reprezentativi, veritabilă galerie simbolică a societății, se dedau unor perverse practici sexuale, fără să le treacă prin cap vreodată că nimeni nu se poate sustrage supravegherii ochiului unic, neobosit și omniprezent
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și locul său în Republica ordinatică (VI), vor constitui temele acestui capitol. I. Tautismul: noțiune și practici 1. Tautismul: prima apariție Tautismul este confuzia celor două moduri de comunicare. Poate că rezidă în exprimarea imediată, spontană, acolo unde domnește ca stăpînă reprezentarea. Delir. Eu cred că exprim lumea, această lume a mașinilor care mă reprezintă și care, de fapt, se exprimă în locul meu. Circularitate și inversiune: regizările televizate, eu mi le însușesc ca fiind ale mele. Am iluzia de a fi
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
bucla sa. Să dăm calculatorului propria sa auto-referință, această posibilitate de a se cufunda în abis, și nu mai există diferență între mașină și om135. De unde se vede că, parte a jocului, paradoxul devine o tehnologie care va domni ca stăpînă absolută, cu atît mai absolută cu cît un paradox nu poate fi contrazis. C) Simularea Simularea, ca și paradoxul, este simptomul crizei pe care ea pretinde să o surmonteze. Și, ca și paradoxul, încearcă să înglobeze toate conceptele și să
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
fără har, chiar dacă descoperim gestul și muzica minulesciană în poezia lui: "Dă-mi gura Ta cu imnul dragostei Dă-mi ochiu-ți constelat ca o fântână Dă-mi crinul mâinii tale dacă vrei. Să-l fac pecetea mea, să-mi fii stăpână." Sau iată-l confesându-se umil că a făptuit trei lucruri: o casă, un copil și o carte, ultima este singura care va dura. Tudor George este stenic, generos, puternic, înglodat în scris cum spune el, creează paradisuri artificiale grădini
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o reprezintă; după cincisprezece ani de exercițiu, mai scrie versuri ca A. Toma. În 1967, cu cele "Patruzeci și șase poezii de dragoste", se complace să versifice doar corect: Mi te-amintesc, iubire veche/ Frumoasă ești ca toamna la Văratic, stăpână peste nucii din livadă", sau: " Cum e somnul scris cu vise,/ frunzele-s cu toamnă scrise/ Cum albinele scriu miere în văzduh și în tăcere." Nici în culegerea intitulată "Tanit" nu reușește o selecție edificatoare pentru a-și contura scrisul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
liber". 3 "Balada ironică" se va dezvolta mai târziu în "Balada ambiguității" în lirica lui Leonid Dimov, Adrian Păunescu, Mircea Ivănescu etc. Cităm în acest sens "Balada înecaților", "Pățania teologului cu arborele", "Balada soțului înșelat", "Balada sinucigașului" (Ioanichie Olteanu). 3 "Stăpâne, mistrețul cu colții ca argintul/ chiar el te-a cuprins grohăind sub copaci." 1 "Seminția lui Laokoon", Editura Tineretului, 1967; "Ipostaze", Editura Tineretului, 1968; "Alter Ego" (1970); "Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte", Cartea Românească, 1972; "Versuri", Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cortina de fier a meniurilor fixe și a deslușit terra incognita pe care s-ar putea afla comori minunate. După o perioadă de zbucium intens am hotărât: gata, de acum preiau frâiele domeniului culinar! Intru în bucătăria mea și devin stăpână acolo! Aș putea spune că viața mi-a condus pașii spre acea încăpere; aș putea da vina pe extratereștrii mei, care m-au împins, fiecare în felul său, către bucătărie; trebuie să recunosc însă cu toată sinceritatea că a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
i j k l)tc "4. câțiva pași mici spre meniurile semiprofesioniste (h i j k l)" în geanta de laptop a fiecărei extraterestre stă ascuns linguroiul de Chef. din înțelepciunea populară Vă spuneam cât de bine este să fii stăpână* în bucătăria ta. E momentul să vă dezvălui un alt secret: în această încăpere nu ești stăpână absolută până nu pornești aragazul. * După a doua și ultima despărțire de extraterestrul numărul unu am suferit groaznic. Nu înțelegeam unde greșisem și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
în geanta de laptop a fiecărei extraterestre stă ascuns linguroiul de Chef. din înțelepciunea populară Vă spuneam cât de bine este să fii stăpână* în bucătăria ta. E momentul să vă dezvălui un alt secret: în această încăpere nu ești stăpână absolută până nu pornești aragazul. * După a doua și ultima despărțire de extraterestrul numărul unu am suferit groaznic. Nu înțelegeam unde greșisem și gestul lui era cu atât mai inexplicabil cu cât știam că urăște pizza. Am dat toate cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
informală în oraș, însă ne-a prins o ploaie torențială și i-am propus să ne refugiem la mine acasă. A aruncat ochii prin apartament și s-a grăbit să-mi facă un compliment: frumoasă locuință, după chipul și asemănarea stăpânei... Ce să-ți zic, ce texte... Avea însă dreptate. Eu eram bine, deși nu mă aranjasem mai deloc, dar apartamentul chiar că era superb, mă costase o avere. (Mi-l decorase un fost iubit din perioada pregospodărească. Acum e mare
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cunosc drumurile și întoarcerile...Știe că-l doresc și nici eu nu i-am fost urâtă” * “L-am visat rău, trecând călare o apă neagă... Acu la Dumnezeu am și eu nădejde și la Maica Domnului și la Sfântul Gheorghe” * “Stăpâna intră în casă, aprinse candela și se închina la icoană” * “Ființa ei începea să se concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia să iasă lumina” * “Abia acum înțelesese că dragostea ei se păstrase ca în tinerețe” * “Obrazul Vitoriei parcă era un
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
la socialiști (D. Th. Neculuță, Ion Păun Pincio, Traian Demetrescu), la semănătoriști (Șt. O. Iosif, G.Tutoveanu, Ecaterina M. Sadoveanu), la simboliști (Ovid Densusianu, Cincinat Pavelescu, Oreste). După corbul sol al iernii își face loc corbul simbol al îndoielilor: „Despotică stăpînă e ’Ndoiala/ Pe o țară de dureri și grozăvii/ în care-al pustiirii vînt se plimbă/ Prin creieri, ca prin scorbure pustii.// Lugubri corbi, năpîrci, prădalnici vulturi/ Pe stînci se suie la porunca ei,/ Să sfîșie din inimile negre/ A
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
decembrie 1967, p. 1) „Aud materia plîngînd...” 1. [Guy de Maupassant: „Bel-Ami”], în Opere, 10, Ediție critică de Rodica Rotaru și Al. Piru, ed. Minerva, 1981, p. 308. 2. Ediția cit., p. 910. 3.„Cuvînt de învățătură la Adormirea Preasfintei Stăpînei Noastre Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria”, în Didahii, Ed. Minerva, 1983, p. 104. 4. Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, 1, ediție citată, p. 175. 5. Apud: G. Călinescu, Istoria literaturii romîne de la origini pînă în prezent, Ediția a II
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în viață!” „Decembre” (așa pronunța Bacovia) dă o idee despre gradul de confort la care se ajunsese în mediul burghez romînesc, inclusiv în cel din provincie. Și încă o observație: deoarece o admiră, poetul i se adresează „iubitei” ca unei stăpîne care are cui porunci: „Spune s-aducă jăratec”, „Spune s-aducă și ceaiul”, nu, cu familiaritate, „adă jăratec” și „mai adă și ceaiul”! N-am găsit încă explicația cea mai plauzibilă pentru închircirea, absolut curioasă, care se produce în Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la Gh. Eminovici. Deși căpătase rang mare, el se ținea conștiincios de gospodăria lui Balș și se adresa locțiitorului său, Hurmuzake, în termeni umilitori. Iată cîteva titluri, de la scrisorile sale, din toamna anului 1841, deci după ce fusese făcut căminar: "Milostive stăpîne, cucoane Constandine!"; "Milostivul meu întocmai ca un stăpîn, cucoane Constandine!"; "Sărut mînile dumneavoastre, milostive stăpîne, cucoane Constandine" și, la toate, cu încheierea: "Al. dumv. pre plecat și supus slugă, Eminovici, căminar"8. Dar el era stăpînit de ambiții ascunse. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și se adresa locțiitorului său, Hurmuzake, în termeni umilitori. Iată cîteva titluri, de la scrisorile sale, din toamna anului 1841, deci după ce fusese făcut căminar: "Milostive stăpîne, cucoane Constandine!"; "Milostivul meu întocmai ca un stăpîn, cucoane Constandine!"; "Sărut mînile dumneavoastre, milostive stăpîne, cucoane Constandine" și, la toate, cu încheierea: "Al. dumv. pre plecat și supus slugă, Eminovici, căminar"8. Dar el era stăpînit de ambiții ascunse. Cei cățărați pe scara socială se lăudau cu moșii, case, dughene, hanuri; unii aveau și biserică
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
velnița din Dumbrăveni scădea. La 30 octombrie 1843, "milostivul stăpîn" l-a amenințat pe Eminovici că-l dă afară din slujbă, dacă nu se îndreaptă lucrurile 12. Scoatem aici cîteva rînduri din scrisoarea de răspuns a lui Eminovici: "Prea milostive stăpîne! Îmflorirea me o cunosc astăzi numai de la dumneavoastră, pentru care am zis și iarăși zic, că nu sunt vrednic a vă aduce destulă mulțămire; sunt aproape di 9 ani di cînd găsesc în casa dumneavoastră acea bucată de milă și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
capul moșăi, ci prin osăbit act de mai înainte i-am dăruit dums. căminăresăi (s. n.). Deci dar, de astăzi înainte, în putere(a) acestui zapis de vecinică vînzare, rămîne dum.-ei căminăreasa și urmașii dums. din neam în neam deplin stăpînă, neclintită și nerășluită din lucrul văndut și cumpărat cu bună credință, întocmai după hotarăle aflate astăzi pe fața pămîntului, atăt în lățime căt și în lungimi, bez zăci stănjăni dăruiți. (s. n.). Și spre credință urmează a me iscălitură, precum și a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de barzi. Înăuntru dansează niște ființe albe, parcă purtate de zefirii de prin grădini. La acea horă, cîntă nimfele, întîi din lire, apoi din ceteri, apoi cîntă barzii, cu glasuri "barbate" rugînd-o pe Ondina, cea aleasă de regele Lin, ca stăpînă a zeului Amor și zeiță adorată de poeți, să-și împlinească solia dată de Orfeu. Vocea ei să răsune ca o vrajă, încît marmora să cînte, creștetele-nalte ale munților să salte și tot ce în fire e în nesimțire
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
purpurie a dragostei care cere o fericire respinsă în bătălii de o sută de ori luate de la capăt de patima stăpînită, neobosită, veșnică? Pune această mărturisire în lumina unei ferestre, să i se vadă amănuntele proaspete, contradicțiile delicate, arabescurile, pentru ca stăpîna, mișcată, să vadă o floare și mai larg deschisă din care cade o lacrimă, și va fi gata să se dăruie, dacă un înger sau vocea copilului său n-o va opri pe marginea prăpăstiei? Ibidem, p. 9 Ca și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în prezent și în trecutul apropiat, asimilat însă prezentului, un suflet agitat, smuls din matca sa. Moartea însăși pare o negație a propriei imagini, o parodie a morții. Până în ultima clipă, Măria, muribunda, se dovedește atât de lucidă, atât de stăpână pe propria natură, încât mulți se așteaptă să se ridice din pat și să se comporte ca un om sănătos. Bătrâna îi recunoaște pe toți cei din jur, unora le amintește cu o precizie uluitoare întâmplări de demult. Tot timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
nici o gravitate, dar, de fapt, gravitatea există. Dincolo de situațiile stupide, romanul conține un poem al morții, într-o formulă de mare elevație. Măria moare socratic. Membrele i se răcesc treptat, ca altădată acelea ale filosofului atenian, și, asemenea lui, este stăpână pe ea însăși până în clipa stingerii. Nucleul epic al cărții e dispariția unui zbir comunist, asasin, a cărui ucidere și-o revendică, fără temei (spre a-și crea un fel de aură), un bețiv. Din acest nucleu pornesc fire ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]