3,258 matches
-
pleca cînd l-a Împușcat Ed Mears, s-a Întors spre Lawrence și i-a spus cu un zîmbet de bețiv: „Ce zici, Lawrence, Îl nimeresc?“ și-a tras În omul ăla care nu-i făcuse nici un rău, i-a străpuns ceafa, și-apoi s-au năpustit amîndoi asupra casierului și ajutorului lui - i-au omorît pe toți și-au luat-o din loc. „Dacă poți să-ți Închipui“ - i-am spus tatălui tău - „că n-au avut nici un motiv, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așa, teleleu-tănase! - Sunt bolnav, nene, de-abia mă târâi. Femeile sar și ele: - Nu vedeți cum suferă săracul? Da’ chiar nu mai aveți suflet? Îi dau și eu ceva, de rușinea miloaselor. Ajuns în capătul vagonului, omul de trei ori străpuns în splină vede o puștoaică cu sâni rotunzi, strangulată de o bluză transparentă. Se oprește în fața ei, șuieră admirativ: ce bucată, mâncaț-aș! Între timp ajungem în stație, se deschid ușile, o lume coboară, altă lume urcă. Găliganului îi curg balele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trebuia să plec. - Prietena mea mă așteaptă, și am pronunțat apăsat cuvântul prietenă. - Mon petit Michel, ascultă cu atenție porțiunea aceasta: Das Grosse Tor Von Kiev, Marea poartă a Kievului. Genial Mussorgsky aici, nu? Câtă măreție, câtă hotărâre de a străpunge această poartă! Vai dar ce cald s-a făcut! Madam Grosu chiar sare calul! S-a descheiat la șliț și și-a tras pantalonii de pe el din poziția culcat. Săteam pe marginea patului și nu-mi puteam crede ochilor. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aruncă peste Leo și-și înfipse unghiile în pieptul lui. Ars de durere, acesta se încleștă de sânii ei, care se legănau furioși de la stânga la dreapta. În prima fază a învălmășelii, Siegfried profită de un moment de neatenție și străpunse buzele Pepitei. Înăuntru găsi cald, beznă și o umezeală care-l făcu să alunece și să se prăbușească într-o parte. Se ridică însă imediat și se aruncă înainte decis să treacă peste orice obstacol i s-ar fi înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de duhoarea de varză fiartă. Degeaba, însă, peste două săptămâni negul sare din nou din organism, acum în vârful degetului mare de la piciorul drept. Înfierbânt briceagul. Poți, îmi spun, ești un soldat în tranșeele capitalei. Carnea sfârâie, un junghi îmi străpunge inima. Peste două zile, cucuiul din piele îmi împopoțonează alt deget. Îi zic Sabinei să vină cu mine la doctor. Zace în pat, îi e greață de la slănină: du-te singur, ce, ești copil? Asprimea tonului ei mă ustură mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip Gheorghiu-Dej. Ipochimenii ăștia străpungeau talazurile de admiratori cu aerul încruntat al unui spărgător de gheață, șuierând amenințări printre dinți: dați-vă la o parte, mai sunt și oameni care muncesc în țara asta, nu doar gură-cască! Am profitat de pârtia deschisă de ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
your beautiful letter and I love you more. You are a really super-male! (No vulgar remarks, please!) Eram convinsă că totul e neschimbat și rămâne așa, că exiști, că ceva din tine dăinuie. Apoi (sunt foarte fericită) apoi m-a străpuns Îndoiala obișnuită, cu totul că nu voiam să mă las influențată de Împrejurări și de timp (de faptul că nu mi-ai scris). Știi bine că sunt și eu Împotriva corespondențelor punctuale, promise, transpirante și plictisitoare, dar Îndoiala asta nenorocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ridică din nou privirea spre curtea mânăstirii. În ușa bisericii a apărut o călugăriță care ține În mâini o scândură lungă de lemn uscat și un ciocănel tot de lemn, foarte mic. E ora vecerniei. În curând liniștea va fi străpunsă de bătăile ritmice ale toacăi și de clopot. Ce va fi voit să spună autorul poliției de 1000 de lei editate În folosul acestei mânăstiri prin lapidara formulare: „Distrusă de vitregia mânăstirii prin anii 1614, 1762-1785“? Distrugerea unei mânăstiri era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ceilalți lupi se pregăteau să sară... Deodată Șuier s-a repezit între lupi începând o luptă aprigă cu ei, scurmând și spulberând zăpada. Dar lupii erau numeroși și au prins să-l sfâșie cu colții. Decebal urcat în fag îi străpungea cu săgețile și haita s-a retras în pădure urlând a pagubă. Scorilo, tatăl lui Decebal, s-a minunat de curajul fiului sau. Tată, Șuier m-a salvat!... Atunci toți l-au văzut pe Șuier zăcând între cei patru lupi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
împrejurul unui vas mare cu otravă au ales moartea în locul vieții fără libertate. Iar el încearcă din nou norocul armelor până când, fiind înconjurat din toate părțile și gata să cadă cu doi fii ai săi în mâinile vânătorilor romani, se străpunse cu sabia sa, lăsând învingătorilor un cadavru...”. ȚĂRÂNA de la CĂLUGĂRENI S-a turnat apoi țărâna de la Călugăreni, unde Mihai Viteazul s-a repezit el însuși călare pe un cal alb în mijlocul turcilor cu barda în mână, zdrobindu-le oastea și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acum zumzetul încet al motorului transformându-se într-o tuse șuietoare și văd un perete de nori cenușii denși apărând din senin. Geamul se sparge cu zgomot și într-o clipă se lovesc de mine cioburi de sticlă, care îmi străpung brațele și umerii și înăuntru pătrunde un val puternic de aer, azvârlindu-mă jos cu o viteză inimaginabilă și mă simt gol pe dinăuntru, corpul meu este o carapace goală, gura mea se cască și tot ce era în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe bănci risipiți în visare trei pensionari, două perechi de verde și de tobă, rromi în grupuri consumatoare de bomboane agricole, o mamaie, două tușe, un pudel negru, maidanezi, trei vânzătoare de la Mezeluri Mery SRL, un călugăr. Mai trec grăbiți, străpungând parcul pe diagonală, doi domni cu mape și celulare. Unul din ei poartă o cravată roșie cu picățele și își consultă ceasul. E 13:11. Drept atunci un serafim cu șase aripi, înotător al Domnului Preaânalt, pogoară în vârful ceasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
manualul de principiile geneticii și costă două și te pupă al tău care te iubește, Sandu Harry Kerch traversează orașul răsturnat pe bancheta din spate a automobilului său oficial, condus de șoferul oficial în coloana oficială de bolizi albastru-petrol care străpung oficial înserarea. Alături de el, un oficial al Ambasadei Marilor State la București, iar pe bancheta din față, alt oficial, de-al locului. În automobil e tăcere, ceața de afară neîngăduind nici un comentariu cât de cât al peisajului. Localnicul bănuiește sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Sau se dau cu capul de geamuri, nătângele, după câte o grăunță. E adevărat că în principiu aș putea fi săgetată. Dar aș vrea s-o văd și pe-asta! Unde să se găsească săgeata de noapte care să mă străpungă, zburând mai iute prin văzduh decât știrea ei în mine? Absurd! În noaptea asta... Să ies mai întâi din oraș. O să-mi prindă bine câmpul cu stelele. Acolo ce mai e? Iar se aleargă Nelu zis Biștar cu gașca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
răzbat acordurile ultimei mișcări a concertului pentru vioară de Beethoven. Ușa rămâne deschisă fără ca nimeni să iasă. Nimeni în afară de Beethoven. Muzica unui surd umple holul, atinge timpanele pacienților, se desprinde de pe pământ, urcă printre coroanele golașe ale castanilor din curte, străpunge norii, părăsește atmosfera, se revarsă în galaxie. Curios, copilul se desprinde din mâna mamei și se îndreaptă spre ușa deschisă. Se aud plescăituri ca de țesuturi moi dezlipindu-se. Un bărbat în halat alb apare de după ușă. Du-le sus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ridicat din umeri și s-a uitat la Pascal ca și cum ar fi vrut să spună poftim, e a ta. Pascal s-a ridicat de pe canapea și a luat sabia în mână. Era grea, un adevărat paloș. Cel pe care îl străpung ajunge în rai, scria pe el cu litere gotice. Pascal i-a întins arma Despinei, s-o vadă mai bine. Sabia lui Mihai, a spus ea și a ridicat degetul arătător de la mâna dreaptă, cu care a atins vârful sabiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pecetea eroicului.” P.H.L. își contemplă personajul care își duce fetița de mână și meditează la toate acestea, pe cărarea dintre șoseaua națională și liziera pădurii. Profesorul îi simte degețelele în podul palmei, calde și fremătând, ca niște muguri gata să străpungă scoarța inertă și scorojită a pământului. Da, cam acesta-i adevărul: el însuși ca un pământ vechi, spălat de ploi, macerat de înghețuri și dezghețuri succesive. Iar ființa Clarei, fragilă, dar energică, urcă din acest pământ spre lumina solară a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
coarnele tari, desprinzând din ele așchii și țăndări ca și cum ar fi tras În țiglele de pe un acoperiș, iar doamna Macomber, din mașină, trăsese În bivol cu Mannlicher-ul de 6,5 când i se păruse că animalul e gata să-l străpungă cu coarnele pe Macomber, și așa Își nimerise bărbatul cu vreo două degete mai sus de baza craniului, În lateral. Francis Macomber zăcea acum cu fața-n jos, la mai puțin de doi pași de locul În care bivolul căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
continuă: — Hai să-ncercăm, nu vrei? Cum să-ncercăm? — Uite ce e, zise Enrique, tu te gândești la taur, dar nu te gândești și la coarnele lui. Taurul e atât de puternic Încât coarnele lui taie ca un cuțit, te străpung ca o baionetă și te doboară ca o măciucă. Uite cum o să facem, zise Enrique, scoțând din sertar două cuțite cu care se tăia carnea. O să leg astea de picioarele unui scaun. După aia o să fiu eu taurul și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-și apropie picioarele. Acum stătea cu ele depărtate, nonșalant. Manuel se apropia de el privindu-i picioarele. Era-n regulă ce vedea. Poate să se ocupe de treaba asta. Tre’ să-l facă să-și lase capul ca să-l poată străpunge dincolo de coarne și să-l ucidă. Nu se gândea la spadă, nu la cum o să-l ucidă. Își gândea În primul rând pașii. Dar imaginile veneau peste el. Înaintând, atent la picioarele taurului, Îi atraseră atenția, Într-o succesiune, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
animalele. Unii mureau repede, din cauza vreunei răni mici despre care n-ai fi crezut că ar putea ucide un iepure. Mureau În urma acelor răni mici așa cum și iepurii mor uneori din cauza a trei sau patru alice care abia par să străpungă pielea. Alții mureau ca pisicile - cu craniul sfărâmat și cu fierul În creier, o mai duceau așa vreo două zile, ca pisicile care se târăsc În lada de cărbuni cu un glonț În creier și nu mor până nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cu Dumnezeu înainte! - a hotărât locotenentul. Noaptea da semne de oboseală, iar secera lunii își luase stelele la subsuoară, gata să plece la culcare. Mergeau ca un șir de furnici. Era liniște pe tot cuprinsul. O rază de soare a străpuns ceața de deasupra văii. „Uite colo 55 lanul de porumb, adăpost sigur” - gândea Toaibă întețind pasul. O rafală de mitralieră s-a abătut - ca un lătratasupra văii. Toți au devenit una cu pământul. Fraților, a început nunta. Prtegătiți vă pentru
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca prostul? Culcat! 80 Abia atunci și-a dat seama că trenul și trupa de pe șosea erau mitraliate de avioane inamice. Cu mare greu s-a lungit pe podea, privind în jur. Unul din cei întinși pe jos avea țeasta străpunsă de un glonț. Nu mai răsufla. Doar o dungă de sânge șiroia ca o panglică pe fruntea nefericitului. Un altul, gemând, își strângea umărul din care șiroia sângele printre degete picătură cu picătură. „Apoi aici îi mai rău ca <acoloă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Rotocoale de fum negru se ridicau spre cer, împinse de un vânt prevestitor de rele. Prin perdeaua aceea deasă care acoperea totul, se contură tot mai clar silueta unui soldat roman. Era scund și îndesat, înspăimântător cu darda ce-i străpungea ochiul, o suliță înfiptă în umăr și alta în coapsă. El însă continua să înainteze încet, cu pași greoi, cu buzele crispate de durere și efort, cu dinții strălucind pe chipul mânjit de sânge. Striga, invocându-l pe Caesar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu veșmintele sfâșiate, plini de sânge și de noroi, cu pumnalele întinse spre roman. Fulgerător, soldatul îl răni pe primul la umăr. Șuvoiul de sânge îl împroșcă pe Valerius. Acesta se târî, însă avu timp să vadă cum lama romanului străpungea gâtul celui de-al doilea gal. — Julius Caesar înăbușea toate revoltele!... Glasul tunător al soldatului îl urmări pe Valerius, care alerga îngrozit, agățându-se de mâna fratelui său; acesta apăruse pe neașteptate, iar acum îl trăgea după el. Fumul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]