6,493 matches
-
și cu privirile ațintite în pământ, strigă: — Am fost niște proști! Chipul său era roșu ca racul. Nu e vina voastră, zise împăciuitor seniorul Tsumura. Poruncile Măriei Sale de a opri credința creștină au schimbat totul. — Eu m-am creștinat! La strigătul lui Nishi, seniorul Tsumura își ridică brusc capul. Un fior înghețat străbătu încăperea cufundată în tăcere. În liniștea aceea, Matsuki își îndreptă pentru prima oară privirile către ei. — Adevărat? glăsui încet seniorul Tsumura într-un târziu. Asta e... — N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și cu muleta trasând o curbă pe care o urma apoi spada. După care Înjura și blestema taurul, Îndrepta muleta spre el și se ferea de fiecare atac În pași de dans, pe care publicul Îi primea cu aplauze și strigăte. Când trecea la lovitura ucigătoare, o făcea la fel de agitat. Taurul Îl privea În față, cu ură. Trăgea spada dintre pliurile muletei și din aceeași mișcare, se dădea mai Într-o parte, strigându-l pe taur Toro!Toro! și Taurul ataca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
după doctor. Ceilalți se-nvârteau pe-acolo. Doctorul veni În grabă din țarcul unde până atunci tot cususe la caii picadorilor. Trebui să se oprească și să se spele pe mâini. Din tribuna de deasupra se auzeau o mulțime de strigăte. Maera simți cum totul se face mai mare și mai mare, apoi din ce În ce mai mic. Apoi din nou tot mai mare și apoi din ce În ce mai mic. Apoi totul Începu să se-nvârtă mai repede și mai repede, ca atunci când greșesc viteza unui film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era simplu ca bună ziua. — Hai acasă, să mâncăm, spuse Zurito. Manuel stătea În patio del caballos, așteptând ca circarii să-și termine numărul. Zurito era lângă el. Stăteau În Întuneric. Poarta Înaltă care dădea În arenă era Închisă. Auziră un strigăt deasupra și apoi hohote de râs. Apoi se lăsă tăcerea. Lui Manuel Îi plăcea cum miroseau grajdurile de lângă patio de caballos. Miroseau bine În Întuneric. Alte răgete se auziră dinspre arenă și apoi Începuseră niște aplauze prelungite, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
arătat că În mod cert nu este un iubitor de cai. Veteranul Zurito a scos de la naftalină unele din trucurile sale mai vechi cu lancea, din care notabil a fost acel suerte...“ — Olé, olé! strigă un bărbat așezat lângă el. Strigătul se pierdu În răgetul mulțimii și criticul Îl simți ca o palmă peste ceafă. Criticul Își ridică privirea și-l văzu pe Zurito, chiar În fața sa, aplecându-se mult peste cal, cu sulița făcând unghiul ascuțit sub braț, ținută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
contur”... După ce Angela a terminat de spus poezia, în sală au izbucnit, iarăși, aplauzele. Și, deși doar patru mânuțe mici aplaudau, „sala” de spectacole răsuna de însuflețirea care i-a cuprins pe toți spectatorii. Iar când bătăile din palme și strigătele de bravo și bis s-au mai potolit, Sorin apare pe scenă. Nu singur. -”L-ați văzut cumva, pe Zdreanță, Cel cu ochii de faianță? E un câine zdrențăros de flocos, Dar e frumos”... Bravo, bravo! Elefănțelul a recitat minunat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Strigăt Elena Marin Alexe (Odă pentru absolut) Sunt doar un graunte micuț de țărână, Udată de ape, bătută de vină. Ce merit am eu pe tăcutul pământ Pribeagă-ntr-o lume, de mila-i plângând? Te caut în zori, dar te
Strig?t by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83230_a_84555]
-
Elena Marin Alexe Mă ascund în căsuța din turn a inimii mele și, trec cu Tine Isuse pe sub Arcul de Triumf al universului. Mă doare dorul de lumină al celor din întuneric. și strigătul din zori al fiilor nenăscuți vreodată. Mă apasă indiferența lumii față de eternitatea primită în dar.. Nu mă miră fățărnicia și minciuna, ce lasă urme adânci pe coloana infinitului din noi. Și-mi plâng amarul întregii lumi și rănile ce încă
Eternitate by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83233_a_84558]
-
o mână la inimă... Regele ridică în văzduh cupa cea strălucitoare, iar căpeteniile îl urmară... Deodată însă, un trăsnet înfricoșător și toate cupele se făcură țăndări în obrajii dușmanilor copleșiți de spaimă. Și chiar în clipa aceea dinspre pădure izbucniră strigăte de luptă. Dușmanii încercară să fugă. Era însă prea târziu. Vitejii din țara olarului îi nimiciră pe dată, amestecându-i cu pământ. Când soarele străluci mai luminos ca niciodată, un voinic se opri în fața olarului și-l întreabă: Domnia ta ai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lungul aleii mărginite de eucalipți, trecând pe lângă grămezi de gură-cască ieșiți din clădirea Academiei de Științe din California, țânci agățați de dinozaurii de cauciuc și țipând de bucurie la vederea acestei parade inedite. —Ham-ham! Cea mai tare emisiune! se auzeau strigăte. Harry dădea din cap către fanii săi. —Jenant, de-a dreptul, spuse el Încet, dar plin de mulțumire. Cu zâmbetul lui telegenic Încă Întipărit pe față, se Întoarse către grupul nostru și, În urma infuziei de curaj datorată demonstrației de adorație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de povară care trăiește În glod și e biciuit tot timpul astfel Încât să Învețe ce e suferința și să devină o ființă mai bună În următoarea viață? Sau mai bine să fie purtat prin oraș Îmbrăcat Într-un sac, În strigătele batjocoritoare ale mulțimii, aruncat de pe o stâncă și apoi castrat ca să ajungă În iad fără bărbăție, cum se practică În alte țări? Pe de altă parte, după cum descriu atât iadul chinezesc, cât și cel creștin, ar fi poate mai corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
muntelui, dar, de fapt, numele venea de la o formațiune stâncoasă aflată pe vârful muntelui, care seamănă cu un clopot. De-a dreptul prozaic. În orice caz, sunetul era la fel de puternic ca al unui clopot, adică suficient de puternic ca să acopere strigătele oamenilor care Încercau să comunice Între ei. —Rupert! strigă Moff. Nici un răspuns. —Încotro? Îi strigă Marlena lui Harry care se tot uita În susul și-n josul potecii. Cuvintele ei căzură fără să fie auzite pe fundul canionului, alături de alte zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să comunice Între ei. —Rupert! strigă Moff. Nici un răspuns. —Încotro? Îi strigă Marlena lui Harry care se tot uita În susul și-n josul potecii. Cuvintele ei căzură fără să fie auzite pe fundul canionului, alături de alte zeci de mii de strigăte, pierdute În negura timpului. Pe scurt, potecile deveniseră periculos de alunecoase, iar toți au făcut gestul cel mai natural, pe care oamenii Îl tot repetă de douăsprezece secole Încoace, adăpostindu-se Într-una din cele șaisprezece peșteri și temple care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
folosi să audă adevărul? Ce risca el dacă Îl spunea? Și cum se uita spre lac, găsi un răspuns. —Uitați-vă acolo, le spuse, arătând cu mâna. Acolo, bărbatul În picioare din barcă. Călătorii noștri Își ridicară capetele și scoaseră strigăte de Încântare când văzură că era vorba de unul dintre celebrii pescari Intha de pe lacul Inle. Scotociră după aparate și se auziră sunetele specifice ca de material sfâșiat când le scoaseră din husele Închise cu arici. Privind prin obiectiv, murmurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi alungă cu mâna ca pe un stol de porumbei. —Tai-tai! Pe mai târziu. Prietenii mei și băieții care le cărau bagajele se Împrăștiară care Încotro către diferitele alei unsuroase din tec care porneau dinspre doc precum picioarele unei insecte. Strigăte de Încântare răsunară pe măsură ce se apropiau de locurile de cazare. Așa mai zic și eu. Seamănă cu niște colibe tiki. —Adorabil! Într-adevăr, bungalow-urile aveau o Înfățișare rustică și fermecătoare. Bennie intră În căsuța lui. Interiorul era din Împletitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry și Marlena fură nevoiți să se confrunte cu diferitele adâncituri și rotunjimi ale goliciunii celuilalt. De data aceasta fără lumina iertătoare a lumânărilor și a dorinței sexuale, iar În curând și fără nici un pic de intimitate. Ce se auzea? Strigăte de bărbați, pași tropăind pe podețul de lemn! Harry și Marlena Începură să-și caute disperați hainele numai cu câteva minute În urmă abandonate pe podea cu gesturi grăbite și fericite. Harry reuși să-și găsească pantalonii și se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
făceau plecăciuni rapide. Parc-am fi vedete rock, spuse Rupert. Bennie văzu câțiva bărbați luându-l pe după gât pe Pată Neagră și oferindu-i o țigară de foi. Alții Îi bătură pe spate pe Limbă și Os-de-pește Întâmpinându-i cu strigăte de bucurie. —Ce prietenoși sunt oamenii de aici cu băieții care ne-au adus, remarcă Bennie. Probabil Walter aduce mulți oameni aici. Gândul că ceea ce ei consideraseră „o ocazie rară“ era de fapt o destinație turistică obișnuită Îi dezamăgi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tropicale. Se uită În sus și fluieră. —E superb. Am scris câteva articole despre frunzișul pădurilor tropicale. Scopul meu e să public Într-o zi ceva În revista Morfologii ciudate ale plantelor. Dintr-un alt colț al taberei se auziră strigăte de bucurie. Tribul Îl urmărea pe Rupert lovind cu o macetă pe care i-o dăduse Pată Neagră În niște bucăți de lemn de bambus. La fiecare lovitură, tribul ovaționa. Pată Neagră spuse În limba Karen: —Vedeți ce puternic e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cărți de joc. Puteți să arătați cum dispar lucruri? Rupert ridică din umeri. —Da, de ce nu? Scoase pachetul de cărți din buzunar și Începu să le vânture dintr-o mână Într-alta În aer, cu zgomotul specific. Tribul izbucni În strigăte de recunoștință. În sfârșit, vor fi din nou puternici. S-a terminat cu mâncatul de fructe putrede din „Copacul Încercării“. Pentru cei din tribul Karen, providența Îl adusese pe Rupert acolo. Avea pachetul de cărți, „Marile Scrieri“, sprâncenele oblice. Ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cuvânt, căci la fiecare oprire a autocarului după vizita la temple, de cum coborau din mașină, prietenii mei erau Înconjurați de un roi de țânțari care se Înfruptau din carnea promisă. Toată noaptea, tribul Îi dăduse târcoale lui Rupert ascultându-i strigătele delirante după ajutor. Erau de două ori Îngrijorați. Cum se făcea că Fratele Alb Mai Mic se Îmbolnăvise așa de tare? Și cum putea el să-i facă invulnerabili În fața morții din moment ce el Însuși aproape pierduse contactul cu viața? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
așa? De ce nu spun ceva? Dumnezeule! Mă acuză și pe mine. Poate cred că sunt prost... nu sunt! Sunt prea credul. Am avut Încredere În ghidul ăla nenorocit. E atât de rău să ai Încredere În oameni? Deodată scoase un strigăt puternic și căzu pe spate, lovindu-se cu putere de pământ. Ceilalți au tresărit, crezând că Își pierduse echilibrul. Dar apoi i-au văzut fața schimonosită. Tot corpul Îi era Încleștat, ca al unui pește mare țâșnind din apă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ar fi provocat criza lui Bennie. Evitau să Îl privească. În acea zi nu s-a mai vorbit de plecarea În pădure. În altă parte a taberei, Rupert și Esmé abia dacă aruncaseră o privire spre locul unde se auzeau strigătele. Mereu țipa câte cineva când vedea un șarpe sau i se prindea vreo lipitoare de picior. Lipitorile păreau să-l placă mai ales pe Bennie și se aruncau spre pielea lui albă de deasupra gleznei neacoperite. Rupert și Esmé, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
intervenție“, a preluat controlul asupra terenului pentru ca pagubele să nu se extindă și asupra valorosului pelin. Nimeni nu mai avea voie să culeagă o frunză, nici măcar tribul. Din rândul grupărilor pentru drepturile omului din toată lumea s-a auzit un scurt strigăt de protest. Dar deja Junglemaniacs! nu mai era difuzat la o oră de maximă audiență, ci fusese redistribuit În nișa mai puțin populară de duminica dimineața, de la ora șapte. Consiliul SPIN a explicat că tribul Karen nu fusese niciodată proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Încă o rotiță din sistem. Venise În Birmania ca să lucreze la o fabrică de cherestea, să vadă ce șanse mai avea, dacă sufletul lui mai era Încă viu. Privea râul În toată Întinderea lui. Și apoi s-au auzit niște strigăte și a fost surprins că moartea l-a luat atât de repede. Săgețile pornite din arbalete s-au abătut asupra lui, cuțitele ascuțite l-au străpuns cu o ușurință surprinzătoare, de parcă nu ar fi fost făcut din oase și mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tale, este vina răutății tale, dacă este așa de amar și te pătrunde pînă la inimă." 19. "Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înlăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trîmbiței și strigătul de război. 20. Se vestește dărîmare peste dărîmare, căci toată țara este pustiită, colibele îmi sunt pustiite deodată, și corturile într-o clipă! 21. Pînă cînd voi vedea steagul fîlfîind, și voi auzi sunetul trîmbiței?" 22. "Căci poporul Meu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]