4,124 matches
-
la aceeași concluzie! - De acord, de acord, ei sunt de zece ori mai mulți decât noi - dar omu-i om - unic... - S-o credem noi!, dă tata din mână, cu lehamite. Ei altceva cred - după Învățătura tătărască: un om - nimic! Îl strivești uite-așa, cu călcâiul, ca pe-un muc de țigară - altul la rând! Alții! Davai, Davai! Vperiod, uraaa! - Sșșșt, că ne-aud oamenii, face mama. - Ce, Grabenko-i om? O fi fost, când l-a făcut mă-sa... - Și tu, acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
veacuri, ce mai rămâne din cei care ne-au tot lovit, ne-au tot umilit, ne-au tot dat la cap: nimic!, câtă-frunză-câtă-iarbă - toți-o-apă-și-un-pământ! Pe când noi... E-hei, căci Românul are șapte vieți (În pieptu-i de aramă): oricât l-ar strivi strivitorii, el nu mișcă, nu crâcnește - astfel supraviețuiește el, Românul... MINCIUNA BUNĂ Stau În calidor și aștept să plece neamurile de azi. Nu sunt neamuri de-ale noastre, sunt de-ale lor, ale dușilor neîntorși. Azi sunt patru femei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pot transporta? Tata se uită În altă parte. Pufăie. - Am Înțeles, zic. Ai răspuns: da... - Am răspuns da, fiindcă știu ceea ce știe toată lumea: «Rusul Îțidă cămașa de pe el» - bine, ți-o dă, Însă când i se năzare, te omoară, te strivește, te face una cu pământul și după aceea Își aprinde papirosul și trage din el ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic. Ei vorbesc de celovek, de celovecestvo - dar nu știu ce-i aceea, Mongolii i-au Învățat pe dos... - Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Pământul, casa noastră a tuturor; Vor colecta deșeuri și le vor recicla; Vor apăra copacii de cei ce le rup crengile sau le crestează cu cuțitul trunchiurile; *Vor apăra florile de cei ce vor să le rupă sau să le strivească; Vor păstra puritatea apelor; Vor sădi pomi și flori ca lumea să fie o grădină înmiresmată; Vor proteja viețuitoarele de cei ce vor să le facă rău; Vor ocroti plantele rare, bijuteriile Pământului nostru drag,etc. Bătrânul Pământ le mulțumește
Coronița prieteniei by Inv. Constantinescu Adriana, Şcoala Sireţel, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93019]
-
de nerăbdare să întrebe. Cred că o roade. Pe de altă parte, probabil că ei nu i-ar plăcea s-o întreb cine e „prietenul“ ei din colț. Sunt o mare fană a serialului tău, izbucnește Elaine și mai că strivește mâna lui Adam, de tare ce i-o strânge. Aproape îmi scoate ochiul stâng când face asta. Nu are pic de mândrie? — Mă întrebam dacă aș putea să-ți dau cartea mea de vizită, continuă ea fără jenă. Am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mă simt folosită, deși eu am forțat-o pe Amy să vină în bar. Sunt enervată și că Mike, evident, a preferat-o pe Amy în locul meu. Doamne, ce e în neregulă cu mine? Deodată mă simt de parcă mi-ar strivi cineva capul. Mă simt toropită și nu vreau decât să mă întind. Aș vrea să fiu în patul meu acum. Și nu vreau să ies iar în frig. Nu vreau nici măcar să zbor înapoi acasă mâine. De fapt, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
griji că au fost excluși de la cinele organizate de oamenii „ajunși“. Mie, pe de altă parte, mi-e groază să mă integrez pur și simplu. Să fiu doar una din milioanele de furnici care se agită până când piciorul cuiva mă strivește, punând brusc capăt vieții mele monotone și lipsite de sens. Cum am mai spus, cea mai mare temere a mea e să trec prin viață fără să trăiesc cu adevărat. Nu știu foarte sigur ce înțeleg prin asta, dar aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
oară în viața mea. Ședea în fața unei gherete din piață, unde se vindeau zarzavaturi și unde mulțimea se înghesuia prinsă de neastâmpărul așteptării. Și omulețul oprit în drum privea cu o expresie așa de sfâșietoare la gloata aceea ce se strivea împinsă de spaimele traiului, că fără voie am stat să-l privesc la rându-mi. Atunci l-am asemuit numai cu Vlahuță, așa cum îi văzusem mai de mult chipul într-o carte. Când m-a băgat de seamă, și-a
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
medicului anestezist, al Alindorei Bosch, vine deîndată, șoptit și el din grija de a proteja simțurile pacientei : "E doar aparatul de măsurat tensiune al monitorului. Nu te teme !" Dora își simte gura prinsă într-o botniță legată cu cabluri care strivesc obrajii. Pleoapele, redevenite materie, se deschid cu lentoare de parcă ar avea greutatea plumbului. Revede discul auriu coborând din înălțimi în rotație lină și transformându-se într-un nimb, ca cel al sfinților din icoane, care înconjoară chipul doctoriței anesteziste. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Incertitudini și chinuitoare întrebări fără răspuns sunt strânse ca într-un ghem năclăit de masa vâscoasă a unei cenușii gândiri informe. Clepsidra timpului a înghețat, nisipul a încetat să se mai scurgă pentru a măsura secunde, minute, ore... Așteptarea este strivită de prezentul care pare a fi devenit infinit. Clipa prezentului, mult prea fugară în viața de toate zilele, a decis să se oprească și să picure o tulburare demențială în gândire și în bătăile inimilor, greutate de plumb în membre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rucsac și de umbrelă... Dar, vă las, cred că doriți să fiți numai cu el. Nu este agresiv." Femeia se retrage, dar prezența ei în spatele ușilor aparent închise este ca și palpabilă. Marele profesor Grand se simte mic și neputincios, strivit de propria neputință. Trăiește cel mai greu moment al vieții lui, mai cumplit ca momentul în care i s-a spus că boala copilului său este incurabilă, mai negru ca momentul morții femeii iubite... Încearcă să descopere pe chipul necunoscutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ai mei erau deja plecați, iar eu am fost ascunsă de Mafta, fosta lor slujnică credincioasă. A fost și asta o dramă... Cele două femei înaintează încet spre ruina vechiului conac Racoce. Gerul a mai scăzut, cerul plumburiu pare să strivească pământul. Zăpada poartă pe ea amprente ale viețuitoarelor pădurii, care desigur dau târcoale toată noaptea în căutarea hranei. "Urme de vulpe.... de căprioară... de bursuc...", le identifică Teodora. Anul ăsta nu le-am dat cereale și rău am făcut, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că și-a făcut omenește datoria și acum n-avea decât s-o uite, s-o îngroape în uitare, să-și înăbușe orice aducere aminte. Mai rămăsese Carmina, își comutase întreaga speranță asupra ei, gata s-o înăbușe, s-o strivească sub povara cerințelor, cu atât mai înverșunat cu cât vedea limpede că fata nu poate fi manevrată după bunul său plac, nici cu vorbe bune, nici cu vorbe rele, nici cu amenințări, o sâcâială continuă, agasantă, o tensiune menținută zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe cale să divorțeze, că îi și văzuse citația de divorț pe care o purta în buzunarul interior al hainei, împăturită corect. Nu credeam că ai să stai cu noi la cules până la urmă, îi mai zise. Scuipă mucul țigării, îl strivi conștiincios rotind vârful pantofului până-l afundă în țărână. Cum ți s-a părut campania? Se urcă pe o balercă răsturnată și o invită pe Carmina să se urce lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi erau vineții. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lume atât de hâdă, de la un capăt la altul, continuă Carmina fără să-i pese de intervenția lui Alexe. Eu cred că sunt oameni, oameni mai altfel decât ceilalți, de ce să nu-i lăsăm să salte capul? De ce să-i strivim în marea asta lașă, să aruncăm deasupra lor toate păcatele noastre, toate nemulțumirile? Am impresia că nu vorbim aceeași limbă, mă, o întrerupse Alexe. Albastrul devenit tulbure în ochii lui era un semn de enervare. Am spus și susțin că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că știe ce înseamnă să fii femeie decât vag, îndepărtat de parcă ar fi venit dintr-o altă viață trăită de ea, altfel... Atunci pentru prima dată, apropriindu-se într-o dimineață de tribunal, avu impresia că umbra impunătoare a clădirii o strivește, că ea este prea mică, mult prea mică. Destul de târziu, avea să afle Carmina, că Sidonia nu avea forța uraganului ce se năpustește de sus și spulberă totul în cale, ea avea îndemânarea rozătorului de a scurma la bază, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
numărul de cuvinte era cam același. De la fereastra clădirii priveai în curtea unui liceu. Se auzea mersul cadențat al elevilor la ora de instruire, vedeai figurile lor vesele, îmbujorate încă după jocul nebun din recreație, ropotul pasului lor de defilare strivea ceva din jovialitatea aceea, se auzea strigătul răstit al instructorului: Stângul, stângul, răzbătând dincolo de ritmul cadenței. Mă, acela, păstrează distanța, stânga împrejur. Grupul albastru de elevi mergând în susul și-n josul aleii, printre sălciile cu frunzele crețe. Acest final nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decât un loc la o amărâtă de bibliotecă de întreprindere și am o leafă de mizerie. El o privi sfredelitor, îi zâmbi strâmb. Acum ești deja cinică, mă. Își împinse buza de jos înainte. Terminase țigara de câteva minute, o strivise sub talpă. Acum se scormonea după alta. Pe cer se târau nori de ploaie. Ovidiu revenise după o întârziere destul de mare. Era într-o sâmbătă. Carmina nu-l mai aștepta, sâmbăta Ovidiu n-o vizita niciodată. Spre deosebire de celelalte dăți, sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și a stins-o în scrumieră. S-a frecat apoi la ochi de parcă i-ar fi intrat fum. — Să știi că fetele trebuie să stingă țigara mai elegant. Tu ai stins-o ca un cioc\nar. Nu trebuie să o strivești cu forță, apas-o ușor și răsucește-o puțin până se stinge. Atunci nu se mai îndoaie în halul \sta. E urât. Și apoi fetelor nu le stă bine să scoată fum pe nas. Aș vrea să-ți mai spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
E chiar după colț. Doamna trebuie să-l știe. Dădu din cap spre femeie, apoi se Întoarse către mine. Lakritz? Nu l-am văzut. Dar tre’ să apară. Mai devreme sau mai târziu, tot apare el. Konrad se așeză, Își strivi țigara răsucindu-și piciorul mai Întâi Într-o parte, apoi Într-alta, apoi Începu să fluiere melodios. Iritată, femeia numită Dominique făcu stânga-mprejur și plecă cu Însoțitorul ei care părea dintr-odată dezumflat. Am coborât pe scări și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niciodată prea roze. Și totuși, cum reușea cineva să nu lase nici o urmă, oricât de discretă, asupra locului unde trăia? Mai devreme când am examinat camera, am descoperit un set complet de cosmetice pe raftul de deasupra chiuvetei (un tub strivit de Chlorodont, o periuță de dinți uzată, un aparat de ras ruginit), câteva haine murdare aruncate de-a valma Într-un colț și o servietă Încuiată sub pat. Dar nici o poză pe pereți, nici un document ascuns Între saltea și rama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tipar, un alt străunchi avusese o grijă deosebită să ducă o viață sănătoasă, abținându-se cu strictețe să mănânce prea mult, să facă sex cu prostituatele, să intre În contact cu huliganii, să consume alcool și alte droguri și sfârșise strivit de o bucată de beton căzută de pe un șantier de construcții pe lângă care trecea din Întâmplare. Apoi mai era Celal, un văr Îndepărtat care era iubirea vieții lui Cevriye și soțul pe care Îl pierduse Într-o Încăierare. Din motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o jumătate de zâmbet, iar fruntea i s-a Încrețit cu o expresie ce spunea: Ei bine, pot să stau un pic cu voi, oameni buni, ce importanță are, oricum viața e o mare porcărie. Încet, de parcă ar fi fost strivită sub greutatea unor saci invizibili de inerție, s-a apropiat de masă, i-a salutat pe toți cu o voce plată, s-a așezat și a Început să-și răsucească o țigară. — Ce faci pe-aici la ora asta? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În San Francisco era atrasă doar de băieții care nu erau armeni, pe când toți cei trei băieți pentru care făcuse o pasiune pe când se afla În Arizona s-au dovedit a fi armeni americani, spre marea dezamăgire a maică-sii. Strivită sub povara neliniștii și a rucsacului greu pe care-l avea În spate a străbătut Piața Operei pe când vântul șuiera și Îi cânta melodii stranii la ureche. La Max's Opera Café zărit un cuplu de tineri care fie erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Povestea pe care am să ți-o spun e una fericită. În holul de jos pașii s-au Întețit Îngrijorător. Acum sunau ca și când ar fi fost acolo zeci de Yervant care alergau neascultători de la un capăt la altul, bătând și strivind podelele sub pașii lor. Însă dintr-odată, În mijlocul goanei, i s-a părut că a auzit sunetul unui glas, atât de neașteptat și de scurt Încât era greu să fii sigur - aspru și răgușit, izbucnind pentru o fracțiune de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]