4,034 matches
-
întoarcere ce nu o văd apropiindu-se de real. LA MALUL MĂRII La malul mării am încercat să îmi opresc iubirea, Era atât de gingașă și delicată, îmi spunea mereu: “Lasă-mă să mai rămân”, Însă fugeam, fugeam printre valurile strivite de sărutul meu Și îmi răspundea printre picăturile sărate care mă atingeau, Ah... dulce fior! Cât te iubesc și iar de el îmi aminteam. Era rece și furios, căci am oprit la timp nebunia unei iubiri pierdute. Mi-a dat
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
pieptului, îi întregește aspectul înfiorător de mic războinic ! Pe neașteptate, sare pe mine cu-n strigăt victorios, ca o lăcustă vicleană ! - Ajutor ! Strig eu pervers, dovedindu-l cu o tură de șold! Îl imobilizez! Îi țintuiesc capul la perete. Îi strivesc fața, nasul și gura. Îi prind dibaci mîinile și picioarele la un loc, frângându-l în două. Pușca a zburat! Cutia e a mea! Se zbate neputincios... își eliberează o mână... apoi cealaltă ! Fuge, se repliază ! Țipă furios.. LUPTE ! Politică
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
peșterii. În acest caz devine indispensabilă începerea unei opere dedicate luării la cunoștință a dimensiunilor, a naturii, a profunzimii, a implicațiilor corupției și a coruptibilității la care suntem expuși. Totuși, această luare la conștiință să nu sfârșească prin a ne strivi, deoarece am putea cădea în convingerea că în acest caz nu este nimic de făcut, deoarece corupția este un rău invincibil, iar coruptibilitatea a toate și a tuturor este un simplu destin. Prin urmare, punctul de plecare rămâne luarea la
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
se înțepe. Primul iese, totdeauna, la atac, Cel ce mai are, încă, ac. Statuie Portretul zugrăvit din imagini și cuvinte, E ca o statuie pentru eternă aducere aminte. Monumentul ridicat din bronz sau din granit, E mai vulnerabil, poate fi strivit. Fatalitate Celor ce au venit pe lume cu noroc, Toate merg din plin, și la soroc. Alții-s condamnați de soarta nemiloasă La o viață searbădă și ticăloasă. Gripa Se știe, gripa-i de bonton, În nesfârșitul rece sezon. Ea
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
pentru amândouă camerele, încastrată în peretele dintre ele. Am trăit și acolo doi ani. Am văzut doi țăcăniți de zugravi tineri, veniți să ne zugrăvească apartamentul, mergând pe scările lor ca pe catalige. Unul s-a prăbușit peste mine, aproape strivindu-mă. Au făcut apoi modele cu rolul: brăduți și floricele cafenii pe tencuiala galbenă. Mi se păreau minunate. îmi plăcea și cum mirosea vopseaua. Ieșeam și intram din casă pe fereastră. Copiii de vârsta mea ne adunam la demisol și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
idei stranii și nici nu am avut plăcerea să te aud, în mijlocul unei discuții despre femei sau mai știu eu ce, pierzând șirul și rătăcindu-te în bolboroseala sacră inspirată de Zeu. Viața lângă tine nu devine imposibilă, nu îi strivești pe ceilalți cu personalitatea ta. Nu susții că ești cel mai mare și, ceea ce e mai grav, te-am surprins citind cărți. Nu, Mircea, orice ai zice, tu nu ai fire de poet." Sau mi se întîmplă să mai vină
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
departe; câteva zile de mers, și noi plecăm mâine. Auta se întristă și lăsă ochii în pământ. Tefnaht zâmbi sau rânji. - Nu te sfătuiesc să pleci fără încuviințare: dincolo de marginea taberei te va aștepta moartea. Sclavul își ridică atunci fruntea, strivindu-și între buze un surâs. - Stăpânul meu n-are de ce să se îngrijoreze. Nu mai pot să doresc pustiul după cărțile de la Piscul Sfânt. Tefnaht se făcu că nu aude și spuse ușor înțepat: - Și chiar dacă ai putea să iei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
răsunau harpe și voci pe corabia marelui nostru stăpân, fie el veșnic viu, sănătos și puternic. Stăpânul cred că se desfăta. Marele Preot tăcu iarăși o vreme. Toți se uitau la el cu oarecare teamă. Dar preotul Zeului Soarelui își strivi un zâmbet și întrebă: - Ce poruncești, slăvite? Bătrânul îl străpunse cu privirea și-i răscoli mintea și toate gândurile. Apoi spuse rece: - Trimite o barcă după prințul Mener. Preotul se sculă, acum zâmbind în voie. Bătrânul se întoarse spre Puarem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în timpul altor tipuri de terapii aplicate împotriva virusului SIDA însuși. Observați că usturoiul trebuie să fie proaspăt și crud. Substituenții rafinați inodori nu conțin enzimele active răspunzătoare de beneficiile terapeutice ale usturoiului. 6-12 căței de usturoi crud proaspăt zilnic, fie strivit și introdus în capsule de gelatină pentru a fi înghițit, fie suc stors. Cel mai bine este să fie luat în două doze, pentru a garanta absorbirea constantă de-a lungul întregii zile. Alimente contraindicate: eliminați orice tip de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
transmiși în acest fel. Dacă sifilisul, herpesul și SIDA pot fi „luate” prin contactul organelor sexuale ale persoanelor bolnave, de ce nu s-ar produce schimbul de hormoni și enzime în același fel la persoanele sănătoase. Să privim lucrurile astfel. Dacă striviți câțiva căței de usturoi și îi puneți pe coapsă, pe abdomen sau în orice altă zonă a corpului, acoperindu-i cu o pânză caldă și umedă și frecându-i de piele, respirația vă va mirosi în curând a usturoi! Uleiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de Jad, împingându-vă în Albia Aurită, ca și cum ați tăia prin piatră în căutarea jadului prețios; - folosiți Tulpina de Jad pentru a vă înfige cu putere în zona Terasei de Jad, ca și cum ați folosi un pisălog de fier pentru a strivi medicamente într-o piuliță; - împungeți cu Tulpina de Jad înainte și înapoi, cu înfigeri scurte și lente în interiorul Palatului Ceresc, asemenea unui fermier care-și pregătește pământul pentru a însămânța; - măcinați Tulpina de Jad și Poarta de Jad cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
solo-urile. Mă simt tot timpul dator față de ei că au salvat un festival bășit din Reading la care am fost odată. Nici nu-mi dau seama când iat-o că apare În fața ochilor mei: Casa lui Hector. Hector Îmi strivește mâna Într-o Încleștare masonică, cu fața congestionată de alcool, zâmbindu-mi. — Ai timp pentru un păhărel, mă Întreabă el. — Îmi pare rău, prietene, cercetez o crimă. Un tăntălău de negrotei tocmai a reușit să fie ucis. Totuși, sunt mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dracu. — Mda... Ray ridică din sprâncene cu un aer de Îndoială, da se dă jos din mașină cu mine, iar când ajunge la scări, e montat la greu. Palpitând de adrenalină, urcă treptele câte trei deodată, cât p-aci să strivească o pisică uluită care Îi sare dintre picioare. Se Împiedică de pisica asta bătrână și Încetinește. Scara pute la greu a pișatul ei. Ne oprim În fața ușii să ne tragem sufletul. — Îmi Închipui că acum și-o trage deja, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o oroare de la Auschwitz, numai piele și os. Are cearcăne mari și negre sub ochi. Mă uit la pupilele ei și văd cum i se măresc la unison cu spasmul din pantalonii mei. Îi iau țigara din mână și o strivesc În scrumieră. Are o tresărire nervoasă și mă privește cu un zâmbet ciudat. — Bruce... spune ea uitându-se la țigara care arde mocnit. — Știi cum Îi cu țigările? Întreb eu arătând spre scrumieră cu mâna liberă, strecurându-mi cealaltă labă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
douăjde lire În bani UK și simt cum mă cuprinde indignarea. A fost un moment de slăbiciune din partea mea să-i dau un cadou lui Lennox, chiar dacă i l-am dat ca să-l Încurajez să mă rezolve cu niște cocaină. Strivesc degajat vârful țigării pe perna de catifea de pe canapea, simțind În piept un ghem și un puseu de adrenalină care-mi dau satisfacții când maronește și rupe materialul la primul, al doilea, al treilea și al patrulea contact. Apoi Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spaima noastră e acum aici și demoralizarea noastră crește când ne dăm seama că n-avem nimic de dat, suntem doar pasivi. Capul lui se izbește de noi, iar nasul ne explodează mult mai nasol decât În mașină pentru că trosnește strivit de fața noastră, iar noi ne Înecăm cu propriul nostru sânge și nu putem respira, apoi vin și mai multe lovituri care scobesc În noi și ne simțim brațele atât de grele, nici măcar nu le putem ridica pula mea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Plânsul de verde Elena Marin Alexe M-am oprit la margine de drum gâtuită de durere, strivind între dinți nisipul regretelor din anul ce abia s-a stins. La lumina dintre noapte și zi rămân nemișcată, țintuind cerul cu mâinile întinse a rugă. Apoi, mirarea îmi atinge mătasea genelor și visul dă semne de trezie. Lacrimile se
Pl?nsul de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83322_a_84647]
-
În afara vreunei proprietăți private și poate fi jefuit fără nicio teamă. Copiii sînt desculți pentru că așa se simt mai liberi. Nu doar tălpile, care calcă cireșele căzute, dar și degetele, și buzele, și chiar trupurile le sînt Înnegrite de cireșele strivite pe care le mănîncă și cu care se bat. Scena este reală sau măcar absolut veridică. Oricine, copil fiind, a trăit o asemenea Întîmplare sau măcar și-o poate Închipui din imaginarul colectiv la care are acces nestingherit. Dar poemul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
denunța emotivitatea drept slăbiciune și-l făcea să se împotrivească propriei lui naturi. Ironia, sarcasmul, deriziunea, grotescul erau tot atâtea arme cu care el se apăra de sine însuși. Lacrimii interioare îi opunea virulența unui verb corosiv, menit s-o strivească"124. Un episod capital al biografiei argheziene, de care se leagă ombilical o importantă parte a literaturii polemico-pamfletare, este, fără îndoială, cel legat de colaborarea la Gazeta Bucureștilor și de prizonieratul de la sfârșitul anului 1918 (până la 1 ianuarie 1920), moment
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a supărat și, fixându-l cu fața în sus de chică, să-i retezi beregata ca la berbeci. Un negustor se dă pe lângă un bancher și-i înhață nasul cu dinții, i-l rupe din zgârci și-l scuipă, mai strivindu-l cu talpa încălțămintei, ca pe un muc de țigară, pentru ca satisfacția și răzbunarea să sporească". De fapt, pasajul, redat ansamblului, îndeplinește funcția unui raționament (în terminologia lui Angenot, raționament inductiv prin ficțiune) constatativ, referitor la decrepitudinea omenirii postbelice, raționament
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
foame sau boală, de lăsarea inexplicabilă a nopții, de siderantul balet al planetelor. Pregătiți pentru narcisismul fără sfârșit, ad libitum, al privirilor aruncate "pentru a vedea", pentru nimic. "Magia" a existat atâta vreme cât omul subdotat depindea de forțele misterioase care-l striveau. A existat apoi "artă" când lucrurile ce depindeau de noi au devenit cel puțin la fel de numeroase ca acelea care nu depindeau. "Vizualul" începe atunci când am dobândit destule puteri asupra spațiului, timpului și propriului trup ca să nu ne mai temem de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
schimb continuu de la fascinație la repulsie, acea alternanță între tămâie și ruguri, de-a lungul răfuielilor creștine cu "scandaloasa". Iubirea-ură față de femeie (vrăjitoare și servitoare, credulă și credincioasă, diabolică și divină) se reflectă asupra idolului. Iar cine vrea s-o strivească vrea să-și înăbușe pulsiunile. Să răpună animalul din el, demonul. Iconoclastul este, ca regulă generală, un ascet învestit cu o misiune purificatoare, adică opusul unui om al păcii. Violența are un loc important în teologia imaginii, iar adversarii scot
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
adolescenților. Dar toți sunt se pun de acord că imaginea ghetourilor americane transmisă de televiziune a indus un nou comportament bandelor din cartierele mărginașe franceze. Misterioasă și anodină eficacitate: iar un derbedeu prins făcând pe durul în suburbia Kremlin-Bicêtre, după ce strivise un pieton trecând pe roșu într-o cursă infernală, îl întreabă pe magistrat de ce polițiștii din California au dreptul să omoare și el nu. Lucrul acesta apare într-un ziar, la rubrica "fapte diverse". De unde nu se deduce că imaginea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ar fi atunci cariera imaginii în Occident. "Arta" slujind drept intermediu între două idolatrii. Prima, din exces de transcendență; a doua, a noastră, din lipsă. În regimul idolului, imaginea, declinare a prototipului divin, avea prea mult "off": ea era parcă strivită de sacru, care o acoperea sau o străbătea. În regimul vizual, imaginea nu are destul "off": ea își creează propriul sacru. Ochiul nostru părăsește din ce în ce mai mult carnea lumii. El citește grafismele, în loc să vadă lucrurile. La fel cum, în cazul produselor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și interesele sale. Ar fi naiv să vedem în imperiul video cauza unei crize a politicului. El este și efectul acesteia (cum sugera recent Jean-Claude Guillebaud). Dacă gestionarea mediatică a unei decizii ține loc de decizie, nu e pentru că politicul, strivit de dezvoltarea științifică, de interdependența economiilor și de faptul că statul-națiune este prins în clește între regional și mondial, nu mai are mare lucru de decis? Astfel, actul de guvernare, golindu-se, ar umple scena cu gesticulări, beția spectaculară compensând
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]