4,463 matches
-
vrăbii țopăiau, ciripind de zor, pe marginea lui alunecoasă. Terasa gemea de oameni. Glasurile clipoceau Îndepărtate, vuind ca-ntr-o piscină. Noimann Își privi vârful pantofilor pe care se depusese un strat fin de praf. Manșetele pantalonilor purtau urmele unor stropi de apă de la pisoar. Vântul adia Încetișor dinspre Piața Unirii spre Fundație. Pe cer se perindau câțiva nori sinilii, ba acoperind, ba descoperind pe jumătate imensul disc al lunii. Noimann privi spre Înaltul cerului, apoi măsură În lung și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nou umbra. Umbra sa degaja lumină. Bucurie de a umbla, dimineața, hai-hui, pe stradă. Un gând, totuși, nu-i dădea pace. În sufletul lui mai exista un lest. O urmă de neliniște ce trebuia eliminată. O picătură de coniac, un strop, un singur strop de alcool putea să-i șteargă din memorie această pată de neliniște ce se numea Mathilda. Mathilda plecase, dar lumea nici nu Începea și nici nu se sfârșea cu ea. Noimann apucă din nou sticluța și, rotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sa degaja lumină. Bucurie de a umbla, dimineața, hai-hui, pe stradă. Un gând, totuși, nu-i dădea pace. În sufletul lui mai exista un lest. O urmă de neliniște ce trebuia eliminată. O picătură de coniac, un strop, un singur strop de alcool putea să-i șteargă din memorie această pată de neliniște ce se numea Mathilda. Mathilda plecase, dar lumea nici nu Începea și nici nu se sfârșea cu ea. Noimann apucă din nou sticluța și, rotind-o În bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Începea și nici nu se sfârșea cu ea. Noimann apucă din nou sticluța și, rotind-o În bătaia soarelui, sorbi câteva picături din ea. O căldură plăcută, ca un bulgăre de lumină, Îi cuprinse stomacul, răspândindu-se În tot trupul. Stropi luminoși de foc Îi străfulgerau venele, urcând de la stomac la creier și la tâmple, care Începură să palpite. Iradiind bucurie și lumină, stropii coborâra de la creier În inimă și de aici Înapoi În stomac, după care se rostogoliră În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ea. O căldură plăcută, ca un bulgăre de lumină, Îi cuprinse stomacul, răspândindu-se În tot trupul. Stropi luminoși de foc Îi străfulgerau venele, urcând de la stomac la creier și la tâmple, care Începură să palpite. Iradiind bucurie și lumină, stropii coborâra de la creier În inimă și de aici Înapoi În stomac, după care se rostogoliră În jos, răspândindu-se În mii de șuvițe luminoase În palme și În tălpi. Făcând câțiva pași, Noimann transpiră din plin. Bucuria de a trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din plin. Bucuria de a trăi pe care o resimțea Îl potopi cu totul. Stomatologul, călcând peste interdicția pe care și-o fixase În minte, mai trase un gât. Și apoi Încă unul. Trupul Îi fu scuturat de un cutremur. Stropii de bucurie și lumină ce-i alergau prin vene se roteau acum și În afara sa, alcătuind un desen ciudat ce se contura În fața lui, În aerul ce Începuse să se Încălzească. Noimann Își privi iar umbra și În locul ei văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
creștea, ridicându-se pe verticală. Conștientizându-și criza, medicul mai trase o dușcă de coniac, pentru Îmbărbătare. Trupul său, Îmbrăcat În costum alb, de vară, fu străbătut de convulsii. Acum, zornăind prin venele și arterele sale, golite de vlagă, În locul stropilor de lumină se rostogoleau niște zaruri. Noimann se clătină ușor, dar nu se dădu bătut. Privind În fața sa, văzu cum desenul ce fâlfâia ca o fantoșă, clătinându-se printre cablurile de lumină ce străluceau În soare, se Împarte În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
făcuse În tot acest interval de timp, stomatologul Paul nu-și dădu seama. Medicul Își studie cu grijă hainele. Costumul nu avea nici o pată. Iar pantofii, deși erau acoperiți de un strat destul de gros de praf, pătat pe alocuri de stropi de apă sau urină, păreau a nu fi trecut, totuși, prin cine știe ce Încercări deosebite. Șterși cu ajutorul unui șervețel, pantofii ar fi putut face față chiar și unei vizite oficiale. Medicul hălădui o vreme pe peron, citind graficul de trenuri, sosiri-plecări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
teamă. Înălțându-și fața tristă Înspre cer, ginecologul murmura, ca pentru sine, În urma lui: „Materia e un coșmar, o nebunie... Problema pe care ne-o punem e când și de unde a apărut? Ce a fost Înainte de a fi existat un strop de materie? Nimic. Și atunci cum de-a apărut stropul ăsta din nimic? Poate a transpirat ceva? Poate a ieșit la suprafață o bulă? Dar, dacă nu a fost nimic, cum ar fi putut să se nască din nimic acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pentru sine, În urma lui: „Materia e un coșmar, o nebunie... Problema pe care ne-o punem e când și de unde a apărut? Ce a fost Înainte de a fi existat un strop de materie? Nimic. Și atunci cum de-a apărut stropul ăsta din nimic? Poate a transpirat ceva? Poate a ieșit la suprafață o bulă? Dar, dacă nu a fost nimic, cum ar fi putut să se nască din nimic acest ceva? Asta-i Întrebarea. Să presupunem că totuși a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce accident se putea Întâmpla și aveai deodată curajul să o tragi la răspundere pe nebună, să-i spui, vezi, ce era să se Întâmple? Din cerul care fusese și până atunci plin de nori izbucniră fulgere Însoțite de primii stropi de ploaie. Tunetele părură numai ecouri ale căderii salcâmului. Erai deja foarte aproape de femeie când prima rafală serioasă de ploaie te făcu să simți prin cămașă apa rece ca gheața. Ai rupt-o la fugă spre sat uitând de reproșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dincolo de creasta pietroasă a muntelui. Dealul din spatele mânăstirii pare ceva mai Întunecat acum, iar pe drumul ce-l Înconjură, pentru a ajunge În partea dinspre pădure a satului, o siluetă neagră, probabil a bătrânei, se deplasează cu o oarecare iuțeală. Stropii reci Îi Înviorează lui Grințu fața și spiritul. — Să bem o afinată! - zice bătrânul după ce l-a asistat În timp ce se spăla. — Nu acum, zice Grințu, mă duc Întâi până la mănăstire. „AIDEZ L’ESPAGNE - 1 FRANC“ (Textul afișului executat de Joan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aprins luleaua... Văd pe pașune, lângă crâng Sub cerul vânăt, de cerneală, Parcă-n tablouri ce se frâng Ciobeni, cu oile-n porneală... Iar prin fereastra ce dansează, Pătrund aburii calzi de pâine Și-n suflet mi se instalează Un strop...de dulce-amărăciune... Sunt fapte din al vieții drum În fața cărora mă-nclin, Pe toate le revăd acum, Într-un superb, amurg divin...
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]
-
tuci de compot! Și cum era însetat după o zi așa de călduroasă, luă un polonic cu compot și sorbi din el cu poftă. Dar nu apucă bine să ia o înghițitură, că pe loc pufni și împrăștie în jur stropi de zeamă acră și sărată deopotrivă, în timp ce din polonic atârnau gata să cadă câteva fire de fidea. La așa priveliște, femeia uită de supărare și râse cu poftă. După ce se lămuriră cum e cu treburile copilei lor cea vrednică, se
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mai găsi frământul în gândurile tale, Nu-mi mai aprinde jarul, de mult mocnit sub zări Și răsfirându-ți mâna, cu degetele pale, Nu-mi arăta cangrena acelor întâmplări; Departe-i nordu-n care zăluda tragedie Și-a consumat feștila, topită strop cu strop, Chiar dacă-n veacuri umbra-i se-ntinde și-ntârzie, De mult s-au șters pe cale, copitele-n galop; În mine, dacă stărui, răstălmăcesc părelnic Povestea depănată din firul rupt demult Și-Ofelia-ngenunche cu-același gest sfielnic, Durerea ta, și
ASCULT?-M?, TU, HAMLET! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83746_a_85071]
-
frământul în gândurile tale, Nu-mi mai aprinde jarul, de mult mocnit sub zări Și răsfirându-ți mâna, cu degetele pale, Nu-mi arăta cangrena acelor întâmplări; Departe-i nordu-n care zăluda tragedie Și-a consumat feștila, topită strop cu strop, Chiar dacă-n veacuri umbra-i se-ntinde și-ntârzie, De mult s-au șters pe cale, copitele-n galop; În mine, dacă stărui, răstălmăcesc părelnic Povestea depănată din firul rupt demult Și-Ofelia-ngenunche cu-același gest sfielnic, Durerea ta, și astăzi, sunt
ASCULT?-M?, TU, HAMLET! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83746_a_85071]
-
Ozana care curge, pe lângă Humulești... Balada Mioriței cântată sus pe munte, Vioara fermecată din mâna lui Enescu Și cuta ce-ți apare, fără să vrei, pe frunte, Când în apus de soare, îți cântă Porumbescu... Colțul căzut din stâncă și stropul cel de apă, Nisipul de pe albii, bobul născut din tină, Ramul bătut de vânturi și cerbul ce se-adapă, Iubirea dintre oameni, trăirea cea deplină... E plaiul ce ne-aduce respect și bucurie, Iubirea de aproape, aici unde trăim Și
CE-I ?ARA? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83762_a_85087]
-
plângând, Ca-n coapsa de fioruri străbătută În liturghii ascunse, până când Ecouri se scurgeau din alăută... Și alte melodii nășteau pe rând; Știu, cântecele ce vă cânt, vă par Vetuste poate, dar din ele cine Nu a sorbit măcar un strop amar, Întins dintr-un căuș, de mâini peline?
CINE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83764_a_85089]
-
zi frumoasă de vară la poalele unui munte. Percepem căldura soarelui ce ne încălzește plăcut corpul, adierea rocoroasă a vântului. Facem câțiva pași în față și sesizăm în partea dreaptă o cascadă ce lasă să cadă din înalt mii de stropi de apă alb strălucitori. Ne apropiem de stropii de apă ce cad din înalt și pătrundem sub ei. Tot corpul nostru este acum scăldat de miile de stropi de apă. Percepem cum apa, așa cum ne spală corpul și hainele de
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Percepem căldura soarelui ce ne încălzește plăcut corpul, adierea rocoroasă a vântului. Facem câțiva pași în față și sesizăm în partea dreaptă o cascadă ce lasă să cadă din înalt mii de stropi de apă alb strălucitori. Ne apropiem de stropii de apă ce cad din înalt și pătrundem sub ei. Tot corpul nostru este acum scăldat de miile de stropi de apă. Percepem cum apa, așa cum ne spală corpul și hainele de murdărie și de praf, așa ne purifică și
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
partea dreaptă o cascadă ce lasă să cadă din înalt mii de stropi de apă alb strălucitori. Ne apropiem de stropii de apă ce cad din înalt și pătrundem sub ei. Tot corpul nostru este acum scăldat de miile de stropi de apă. Percepem cum apa, așa cum ne spală corpul și hainele de murdărie și de praf, așa ne purifică și mintea, inima de amintirile dureroase din trecut, de supărări, atașamente, de gânduri negative etc. Stăm sub ploaia de picături ce
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
dădu la o parte cordonul de catifea, ca să lase să treacă trei fete care chițăiau și se clătinau. Când plouă, găsești greu un taxi pe strada asta. Nu, mersi, mă descurc. Cum vrei tu. Minutele Începuseră să pară ore, iar stropii reci se transformaseră rapid Într-o ploaie Înghețată, persistentă. Ce anume voiam eu să dovedesc? Paznicul se sprijinea de ușă, ca să se protejeze de copertină și citea În continuare liniștit, ca și cum n-ar fi realizat ce uragan vuia acum În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mormăit un la revedere și am tulit-o În direcția apartamentului meu, cu o viteză soră cu umilința. Am auzit-o pe Isabelle râzând și Întrebându-l pe Sammy cine era mica lui prietenă și am avut nevoie de fiecare strop de voință să nu mă Întorc pe călcâie pentru a-i sugera ca data viitoare să-i spună doctorului să-i dozeze injecția cu Botox, ca să nu mai aibă expresia aia ostentativă de căprioară-surprinsăde-lumina-farurilor. Deci era oficial, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ușurat, încărcat de emoții și planuri viitoare. Am privit înapoi Fortul 13 Jilava. Părea un imens cavou, cu celule reci, întunecate și umede. Aici au pătimit și au murit mulți legionari. Fortul 13 Jilava, neagră văgăună, ascuns cimitir, a devorat strop cu strop multe vieți tinere, suflete mari. Aici s-au chinuit Căpitanul, tatăl Căpitanului, frații Căpitanului, Văcăreștenii și multe vârfuri legionare. Reduta fortului sau reduitul, cum se mai numește, a fost pumnalul cel mai feroce al tuturor prigonitorilor noștri. Mi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de emoții și planuri viitoare. Am privit înapoi Fortul 13 Jilava. Părea un imens cavou, cu celule reci, întunecate și umede. Aici au pătimit și au murit mulți legionari. Fortul 13 Jilava, neagră văgăună, ascuns cimitir, a devorat strop cu strop multe vieți tinere, suflete mari. Aici s-au chinuit Căpitanul, tatăl Căpitanului, frații Căpitanului, Văcăreștenii și multe vârfuri legionare. Reduta fortului sau reduitul, cum se mai numește, a fost pumnalul cel mai feroce al tuturor prigonitorilor noștri. Mi am dorit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]