3,238 matches
-
un feedback ce duce la învățare și evitarea situațiilor dureroase; relațională, căci o exprimăm în relația cu ceilalți. Relația cu celălalt influențează în cea mai mare măsură durerea și exprimarea ei. Durerea implică individul în totalitate, cu istoria lui personală, subiectivitatea și capacitatea sa de adaptare, cu memoria și celelalte procese psihice, precum și interacțiunile lui cu mediul, în primul rând social, în care trăiește. Nu există o proporționalitate precisă între amploarea atingerii (a leziunii organice sau a disfuncției) și intensitatea manifestării
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
somatice”(Tassain, 2003). Importanța dată durerii de către personalul medical ține de: contextul cultural; contextul serviciului medical unde este exprimată durerea (la ce specialitate); contextul relației cu personalul medical. Din păcate, uneori pacienții apar mai degrabă ca niște obiecte lipsite de subiectivitate în ochii personalului medical. Dovada acestei reificări a pacientului este dată de lipsa de atenție a personalului medical față de exprimarea durerii, a disconfortului de către pacient. Dacă medicul este chemat să dea un răspuns tehnic adecvat simptomului, să facă o prescripție
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
astfel: sunt corecte (3), sunt exagerate (2), intensitatea diferă de la un pacient la altul (19), intensitatea depinde de starea psihică (5), femeile suportă mai bine durerea (4). Respondenții, cu excepția celor trei care cred că acuzele sunt corecte, subliniază aspectul de subiectivitate al durerii, aspect de regulă și tradițional neglijat în serviciile noastre medicale. 3. Când se plâng pacienții? întrebarea are variante de răspuns la alegere. Respondenții recunosc în cea mai mare măsură că acuzele pacienților sunt importante. Astfel ei aleg: „pacienții
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
importante. Astfel ei aleg: „pacienții se plâng atunci când consideră că durerea e semn de boală”(8), „se plâng atunci când durerile sunt foarte intense”(11), „se plâng atunci când apar dureri noi”(11). Apar însă și 14 alegeri care subliniază din nou subiectivitatea durerii: „depinde de persoană”și chiar un răspuns surprinzător de cinic, deși s ar putea să nu fie neobișnuit în atitudinea față de durere din serviciile noastre medicale: „se plâng când vor să impresioneze”. 4. Care e răspunsul personalului medical? Răspunsurile
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a se ocupa de durere. 13. Ce dureri credeți că ar trebui tratate? Răspunsurile formulate de către personalul medical arată astfel: „doar cele reale”(16); „toate”(13); „depinde de intensitate”(7); „numai durerile cărora li se cunoaște cauza”(2). Din nou, subiectivitatea trăirilor pacientului este desconsiderată. Pentru pacient, durerea este la fel de reală și importantă ca însăși viața. Personalul medical diferențiază și se ocupă, le ia în seamă, doar acele dureri care „sunt reale”(!), „cele intense”și mai ales, „cele cărora li se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
că aprecierea durerii se face astfel: „aprecieri personale”(21), „aprecierile pacientului” (15), „scala vizual analogă”(6), în vreme ce două chestionare nu dau nici un răspuns. Așadar două treimi din răspunsuri afirmă că durerea, acuză subiectivă, este apreciată tot subiectiv de personalul medical. Subiectivitatea celui care este chinuit de durere este mai puțin importantă în ochii personalului medical sau altfel spus: „eu știu cât și cum te doare!”. 15. Considerați durerea un simptom important? Este o întrebare redundantă urmărind congruența răspunsurilor. Respondenții își aleg
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
violență și acesta își simte amenințată viața sa sau viața unei persoane semnificative pentru el, vorbim despre traumă. Sentimentul pericolului planând asupra vieții proprii sau a vieții unei persoane dragi, apropiate, nu ține doar de severitatea evenimentului, ci și de subiectivitatea copilului care percepe în acest fel. Un copil cu siguranță de sine, cu un bun atașament, cu sentimentul că este valorizat și iubit de ceilalți, va trece mai ușor chiar și printr-o situație real-traumatică. Un copil speriat, mereu în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
beneficiat și a legăturilor emoționale cu persoanele semnificative lui, până la momentul abandonului; 3. reprezentarea culturală a abandonului în timpul și spațiul (comunitatea) în care se produce; 4. reziliența copilului; 5. gradul de adecvare la nevoile copilului a acompanierii ulterioare abandonului; 6. subiectivitatea intervenienților, defensa lor sau profesionalismul în intervenție. în mod contrar credințelor comune, abandonul la vârsta mică are consecințe mult mai ample, mai profunde și mai de durată, în dezvoltarea copilului, comparativ cu abandonul copilului la o vârstă mai mare a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mai mare măsură de sensibilitatea celor din jur, de capacitatea lor de a se controla și a se manifesta preventiv și pozitiv în interacțiunile cu copilul, dar și de serviciile și tradiția existente la nivelul comunității în care trăiește copilul. Subiectivitatea intervenienților profesioniști, defensa lor în fața copilului-victimă a oricărei forme de maltratare, este cu atât mai pronunțată, cu cât: formarea lor inițială este mai puțin adecvată; volumul de muncă este mai mare; beneficiază de o slabă și inadecvată susținere profesională în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a Sfintei Elena, mama lui Constantin cel Mare"618, "Anglicanii despre Lourdes"619 (care cita un articol apărut în ziarul englez Daily Mail620, privitor la minunile petrecute la Lourdes), "Situația Bisericii în Brazilia"621. Aceste articole conțineau o doză de subiectivitate impusă de statutul unei publicații religioase ce exprima perspectiva proprie religiei. În timp, s-a constatat o mai bună pregătire a celor care scriau la Lumina creștinului (specializarea lor ca profesioniști) precum și colaborarea cu ziarele și agențiile de presă din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cu cât administrarea acesteia presupunea (nu numai la nivel teologic, dar și juridic) folosirea a trei concepte distincte: Biserica Catolică, Sfântul Scaun și Suveranul Pontif. Sfântul Scaun este în momentul de față un participant activ pe scena internațională, cu o subiectivitate determinată și o capacitate juridică plenară, ca expresie a suveranității sale (Șerban Turcuș, Sfântul scaun în relațiile internaționale. Între societatea perfectă și poporul lui Dumnezeu, Editura România Press, București, 2008, p. 7). 50 Odată cu modernitatea, Sfântul Scaun a cedat din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
obiectul unor lecturi contradictorii. Fiindcă mai multe puncte de vedere sunt posibile între explicația pur rațională pe care Flaubert o sugerează și punctul de vedere intern, propriu mentalității medievale. Profețiile auzite de către tată și de către mamă oscilează între obiectivitate și subiectivitate. Ele sunt firești în termeni de mentalitate și de situație, dar răspund cam prea mult dorințelor fiecărui părinte. Validitatea lor este ea însăși pusă la îndoială prin caracterul lor opus: In toiul nopții se trezi și zări, la lumina lunii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care nu numai că dă povestirii un aspect misterios, dar tinde să semnifice, în narațiunea la prima persoană că acest narator subiectiv este finalmente cel al cărui secret nu va fi niciodată descoperit, că el este un subiect "alb", o subiectivitate deschisă, în rătăcire, în vacanță, care încearcă să forțeze o casă, să-i forțeze secretele cu vana speranță de a găsi acolo un răspuns la propria sa identitate. El este prezentat, de altfel ca o ființă tulbure: nu se știe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
închide pe om într-o istorie repetitivă și alienată împiedicându-l să coincidă cu el însuși și să devină adult", scrie Nathalie Sarthou-Lajus. Dependența trimite la o structură fundamentală care definește precis îndatorarea originară a subiectului. "dependența ca structură a subiectivității debitoare manifestă, într-adevăr, o fragilitate a subiectului în proximitatea sa cu diferitele figuri ale alterității. Ea creează un raport inegalitar pe care îl poate fundamenta posibilitatea unor raporturi de puteri alienante. Îndatorarea originară semnează atunci intrarea subiectului într-o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
participativă (aceasta este metoda de lucru prin care cercetătorul se face acceptat în grupul studiat, stabilește un climat de încredere cu acesta, dar evită să se identifice cu grupul - P. Massé). Este un mijloc de lucru care implică o oarecare subiectivitate din partea observatorului, dar care are avantajul obținerii unor mărturii „sincere” din partea subiecților. De asemenea, pentru a extinde analiza la întregul rural românesc a fost utilizat un sondaj de opinie reprezentativ pentru populația României, pentru populația rurală și pentru populația județelor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
deși refuză „amprenta partizanatului politic sau a comentariului bazat în special pe opinii și judecăți de valoare” și ține să aibă ca fundament „judecăți empirice, factuale, teoria politică și comparativismul politic” („Prefață”, p. 11), stă în mod clar sub semnul subiectivității autorilor, ceea ce nu e neapărat un factor malign. în articolul „O istorie cu miză a Convenției Democratice” din Observator cultural (nr. 171), Gabriel Andreescu observă cu acuratețe: „șcarteaț este departe de a juca rolul unui demers pur analitic. Notarea disciplinată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
trăirea sufletească și orizontul istoric concret. Critica, libertatea și conștiința, creatorul de geniu și creația sa sunt cuvintele cheie ale situației hermeneutice. De aceea hermeneutica mai poate fi numită și romantică: ea se acordă în stil cu epoca respectivă, supralicitând subiectivitatea în spontaneitatea ei psihologică și istorică. Contrafigura acestei hermeneutici apare atunci când este contestată conștiința, atotputernicia subiectului conștient și liber, care se autofondează: o dată cu hermeneuticile negative, rabinice, ale maeștrilor bănuielii - Nietzsche, Marx, Freud -, care nu creditează simbolul. Numele cele mai importante
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cele mai importante de care se leagă această etapă a hermeneuticii sunt Schleiermacher și Dilthey. Dacă, înainte, hermeneutica filologico-retorică apela numai la text și la contextul său istoric pentru a recupera sensul, o dată cu Schleiermacher și Dilthey se reface sensul, invocând subiectivitatea autorului, individualitatea lui creatoare situată într-un anumit moment istoric. în ordine cronologică, Schleiermacher și Dilthey sunt precedați de F. Ast și F. Schlegel, respectiv A. Boeckh și J. G. Droysen. Ast publică în 1808 cartea Liniile de bază ale
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ne arată mai întîi că omul este în lume, respectiv că omul nu este repliat pe sine, ci deschis spre altceva decât el însuși. " Ființa în lume" este existențialul fundamental, constituția esențială a omului, pentru că omul nu poate fi o subiectivitate izolată, ci numai legat de lume și înscris în ea. Fiind în lume, omul este în afara sa, după cum și semnifică etimologia cuvîntului: ek-sistență - a se ține în afară, a ieși în afară de. Casa sau copacul, muntele sau Dumnezeu sunt, numai omul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cât și Gadamer consideră că limba nu este un obiect opus subiectului, ci un orizont solidar cu subiectul în translație spre vitor, incluzând obiectivitatea în propria-i procesualitate. Relația om-limbă diferă de relația subiect-obiect. Limba nu e nici emergență a subiectivității: ea este o substanță coerent structurată a omului, care nu e centrată pe ego. Limba este fluxul efectiv al existenței umane. Totodată, Gadamer este mai aproape de hermeneutica teologică decât Heidegger. Spre deosebire de Heidegger, el afirmă că limba este obiectivă în chip
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
limba care stă înaintea judecăților noastre, este "obiectivă", înțelegerea devine consecința felului în care e concepută limba. Conceptul central al hermeneuticii, înțelegerea, este un proces comprehensiv, esențial, nepsihologic, nesubiectiv. Gadamer spune că "înțelegerea nu trebuie gândită ca o operație a subiectivității, ci ca o implicare în procesul tradiției, în care trecutul și prezentul se mijlocesc continuu". Pentru hermeneutica anterioară, înțelegerea era fața interioară a explicației, era cunoașterea rezultată din substituirea cauzelor prin motive. Această atitudine era cvasicognitivă: natura acționează prin cauze
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
singur când îl meriți; totul e să fii pregătit pentru el pentru că înțelegerea este ontică. Procesul hermeneutic se produce pe teren lingvistic. "Limba vine la rostire", spune Gadamer. Limba este mediul universal în care înțelegerea se înfăptuiește de la sine iar subiectivitatea nu are ce căuta aici. Hermeneutica filosofică nu elaborează o tehnică; ea este o descriere fenomenologică a ontosului ca și condiție a înțelegerii. în hermeneutica anterioară, intervalul dintre momentul interpretării și momentul producerii operei era anulat de interpretare și înțelegere
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este compatibil cu al nostru, întrucît suntem pe aceeași linie de tradiție. Tot ceea ce se petrece aici este ontic. Consecința afectează statutul de metodă a hermeneuticii: nu există reguli fundamentale pentru înțelegere care să fie universale prin inter- sau trans- subiectivitate. Chiar dacă formulăm astfel de reguli, ele nu duc la rezultatul dorit. Gadamer numește această reorientare a hermeneuticii de la metodologie la examinarea condițiilor și posibilității înțelegerii, "cotitura ontologică" a hermeneuticii sub conducerea limbajului (este titlul secțiunii a 11l-a din Warheit und
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și sociologice asupra spațiului se îndepărtează de perspectiva kantiană a spațiului categorie absolută spre "spațiul ca proces și în proces (adică spațiul și timpul conlucrând în devenire)"23. Ideea de spațiu este în strânsă legătură cu ideea de reprezentare, de subiectivitate și de identitate, iar hărțile devin constructe mentale dependente de modul în care observatorul își reprezintă spațiul geografic. Conceptele cele mai importante care revin cu prioritate în atenție sunt frontierele și identitățile. În acest mod, de pildă, Lucien Febvre interpreta
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
-l distinge, spațiul nu ar mai exista"29. Teoriile post-structuraliste reprezintă o provocare pentru gândirea etică tradițională, susținând necesitatea unei noi etici favorabile deschiderii și diferenței. Operele lui Levinas și Derrida fixează trei dimensiuni ale noii etici: o teorie a subiectivității bazată pe responsabilitatea față de Celălalt, o politică a deconstrucției în cadrul căreia această responsabilitate este implicită și o teorie a spațialității articulată pe participarea comunității. Totul face trimitere către o etică a ospitalității în care spațiul comunității este oferit ca dar
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]