3,225 matches
-
transdisciplinare, și fragila dar indispensabila punte a lui între, care să reconcilieze Atena și Ierusalimul. Pe acest drum al Ileității, al unei alterități nerostite, dincolo de Eu și Tu, își situează Raluca Bădoi tentativa de restituire a unei împreună reflecții asupra subiectivității și limbajului, înscrisă în demersul contemporan filosofic și de fenomenologie a religiosului al unor autori precum Janicaud, Greisch sau Stéphane Habib. Calea eu-lui se comunică, dar niciodată integral, alunecarea "cuantică" între rostire, nerostire, rostire incompletă, indicibil și tăcere constituind tot
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fi, ci merge mai adînc, spre acel a-topos unde Infinitul poate investi chipul orizontal pentru a-i conferi verticalitate spiritual:. Faptul de a se întreba și a se interoga nu suprimă răsucita îngemănare a Aceluiași și a Altuia în subiectivitate, ci trimite la aceasta. Este vorba de o intrigă a Altuia în Același, care nu echivalează cu o deschidere a Altuia în Același. (Altfel decît a fi sau dincolo de esență) Această urmă a prezenței Altuia, reliefată de particula reflexivă se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
induce o "greață" metafizică, în vreme ce la Lévinas reprezintă deschiderea către Celălalt, cu tot potențialul de implicații tragice presupus. Desigur, dincolo de inspiratorii sau afinii, pînă la un punct, Husserl, Heidegger, Sartre, Lévinas aparține acelei tendințe în filosofia modernă care face ca subiectivitatea să depindă de inter subiectivitate, o tendință cu numeroși reprezentanți, între care Max Scheler, Martin Buber, Ferdinand Ebner, Gabriel Marcel sau Lev Șestov. În repetate rînduri, Lévinas a avut confruntări teoretice amicale cu Gabriel Marcel și, ceva mai puțin amicale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la Lévinas reprezintă deschiderea către Celălalt, cu tot potențialul de implicații tragice presupus. Desigur, dincolo de inspiratorii sau afinii, pînă la un punct, Husserl, Heidegger, Sartre, Lévinas aparține acelei tendințe în filosofia modernă care face ca subiectivitatea să depindă de inter subiectivitate, o tendință cu numeroși reprezentanți, între care Max Scheler, Martin Buber, Ferdinand Ebner, Gabriel Marcel sau Lev Șestov. În repetate rînduri, Lévinas a avut confruntări teoretice amicale cu Gabriel Marcel și, ceva mai puțin amicale, cu Martin Buber și s-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nici ordine socială, nici umanitate. În primatul Celuilalt rezidă esența filosofiei lévinasiene, al cărei cuvînt-cheie este asimetria. Eul se îndoaie și se supune pentru a-i permite Celuilalt să existe și să vadă. Îl văd pe cel care mă vede, subiectivitate spiralată a retragerii în sine, cumva analog cu modelul lurianic al lui Tzimtzum, acea "împuținare" deliberată a luminii divine pentru a crea spațiu luminii umane. În optica relațională a lui Lévinas, sacrificiul de sine e prezent în cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
zburdă oi grase și vesele, ci e o țară dură, săracă, îndîrjită, dar demnă, răbdătoare și, uneori, cîntătoare. Fericit cel ce poate ierta, mai fericit încă, cel ce poate uita... Prin distanțarea romanescă și obiectivarea paradoxală a unui destin, prin subiectivitatea extremă a propriei creații, Chalandon a reușit, probabil, să ierte. Nu și să uite. Romanul său nu e o lecție de viață, ci o tentativă de a descîlci complicatul mecanism al trădării și sincerității, al renunțării și al compromisurilor. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
văd subscriind la orice, asumîndu-mi propriile afirmații, raliindu-mă la rătăcirile, ba chiar și la convingerile mele? (Demiurgul cel rău) În felul acesta, eul devine loc de manifestare a negativității universale în limbă și un hiatus se adîncește în sînul subiectivității. E un no man's land în care ființa se simte totodată prizonieră a unei absențe singura ce l-a bîntuit veșnic, cea divină și absentă din ceea ce ar trebui să fie identitatea sa. Dar dacă pînă la urmă poate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
abis identitar, confuzie și suprapu nere temporală, distanțare tot mai mare de sinele turbulent de la început și totuși cu obsesia definitivă a lui eu, purtate de un idiom riguros și constrîngător. Întreaga operă a lui Cioran reprezintă lucrul unei aceleiași subiectivități ("Eu, iată obstacolul. Nu reușesc să-l depășesc. Sunt înțepenit acolo, fără scăpare.") (C) care abordează un unghi de atac diferit sau mai multe unghiuri deodată căci, pasionat de paradox și de logica terțului inclus, gînditorul nu a ezitat niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
neutru în fața unui obiect de studiu pasiv, ci ca o relație infinit mai complexă și nuanțată de întrepătrunderi și influ ențe reciproce. În citatul de mai sus, cuplul opozitiv calamitate / neconsolat nu anulează vanitatea intrinsecă a vieții, dar introduce privirea subiectivității, singura capabilă să altereze modul în care o suportăm. În această estetică a distanței față de sine, de Dumnezeu, de lume, pe care o practică Cioran, accentul personal al ambiguității sale este tocmai incongruitatea apropierilor pe care le operează și care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
părea nou și inexplicabil, fără nici o legătură cu mine. Psihiatrii numesc asta sentiment de înstrăinare. (...) Prostrat, nedumerit, scîrbit în fața revelației de a fi sine însuși. (pp.16,51) Eul devine toposul negativității universale și un hiatus se adîncește în sînul subiectivității. Acest Eu care dorea cu disperare să șteargă orice distanță dintre Eul suprem și sine, se regăsește în vecinătatea incofortabilă a neantului, această non-esență care îl împiedică și să se posede în propria sa plenitudine. Ipostază infinit ironică, cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
caracter procesual, reprezentând actul discursiv de a convinge sau persuada, și un caracter dialetic, deconstruind anumite teze și propunând altele. Tezele vehiculate argumentativ țin în general de opinabil și mai puțin de “episteme” proprie demonstrației. Acest opinabil dă seama de subiectivitatea și imprevizibilul argumentării, acestea implicând imposibilitatea stabilirii unei căi standard de a impune aceeași opinie la mai mulți interlocutori. Eficiența unei argumentări în impunerea unei opinii ține de mai mulți factori: personalitatea și competența interlocutorilor, forța argumentelor puse în scenă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
rămâne distincția și la Kant pentru care convingerile sunt rezultatul considerării a ceva ca adevărat în baza unor principii sau temeiuri ale raționalității umane iar persuasiunea este efectul considerării a ceva ca adevărat în baza unor principii sau temeiuri ale subiectivității (sensibilități, activități) umane. Trecerea distincției din domeniul cunoașterii în domeniul discursivității, limbajului este justificată prin faptul că prin discursivitate putem înțelege caracterul discontinuu, “pas cu pas” al gândirii, cogniției sau oricărei producții lingvistice, dar și de faptul că, cunoașterea izvorăște
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
aceea, modernitatea este ambivalentă. Ea eliberează indivizii de regulile arbitrare, dar îi poate încătușa în rețeaua crescîndă a raționalității instrumentale, cușca de fier a lui Weber. În acest context a apărut o nouă comprehensiune de sine a individului, o nouă subiectivitate. Ea își are originile în ceea ce Aron (1969: 287) numea ambiție prometeică a modernității timpurii, adică ambiția de a deveni stăpîni și proprietari ai naturii cu ajutorul științei și tehnologiei. Într-o lume în care raționalitatea nu are ultimul cuvînt în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
este constituită de către o comunitate de actori. De aceea, argumentul precedent se bazează pe identificarea unei comunități în sfera internațională. Richard Ashley, reprezentant al unei orientări sociologice influențate de Pierre Bourdieu, susține că o astfel de comunitate există în însăși subiectivitatea și practicile realismului, "ca o rețea de proceduri practice, sensuri, precedente și abilități, fabricate istoric, care definesc subiectivitatea internațională competentă și care ocupă un spațiu social definit precar" (Ashley 1987: 411). Acest lucru este inevitabil în viziunea romantică a realiștilor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sfera internațională. Richard Ashley, reprezentant al unei orientări sociologice influențate de Pierre Bourdieu, susține că o astfel de comunitate există în însăși subiectivitatea și practicile realismului, "ca o rețea de proceduri practice, sensuri, precedente și abilități, fabricate istoric, care definesc subiectivitatea internațională competentă și care ocupă un spațiu social definit precar" (Ashley 1987: 411). Acest lucru este inevitabil în viziunea romantică a realiștilor, care se văd pe ei înșiși ca angajați într-o luptă pe două fronturi. Ei sînt apărătorii națiunii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
falsificare a luat, în critică, un înțeles peiorativ. Afirmau că judecățile mele sunt "subiective". Atât de vehementă devenise această acuzare, încît și prietenii erau intimidați și convinși, iar unul din ei mi-a propus formula consolatoare că "îmi fac din subiectivitate o obiectivitate". Însă la mijloc era numai o neaprofundare a principiilor estetice, curentă în critica noastră. Este absolut admis de către toți esteticienii că momentul prim al criticii constă într-o reacțiune de consimțire ori de neconsimțire la opera artistică. A
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
principiilor estetice, curentă în critica noastră. Este absolut admis de către toți esteticienii că momentul prim al criticii constă într-o reacțiune de consimțire ori de neconsimțire la opera artistică. A spune da ori nu, asta este critica în substanța ei. Subiectivitatea e inclusă, fiind vorba de o simplă mișcare a subiectului, însă subiectivitatea nu înseamnă sentință arbitrară. Kant, oricât de speculativ în Estetica lui, a putut observa cu fineță că verdictul estetic (neconceptual prin definiție și deci particular)1 ajunge la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că momentul prim al criticii constă într-o reacțiune de consimțire ori de neconsimțire la opera artistică. A spune da ori nu, asta este critica în substanța ei. Subiectivitatea e inclusă, fiind vorba de o simplă mișcare a subiectului, însă subiectivitatea nu înseamnă sentință arbitrară. Kant, oricât de speculativ în Estetica lui, a putut observa cu fineță că verdictul estetic (neconceptual prin definiție și deci particular)1 ajunge la 1 Kritic der Urtheilskraft, Secț. I, C. I, §.1: "Judecata de gust
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Bolintineanu prețuiesc și detest tot ce au prețuit și detestat spiritele noastre critice oficiale. Contribuția mea stă doar într-o percepție mai largă a fenomenului și în expresia critică, deci propriu-zis într-o operație obiectivă mai adâncă. Fiindcă în fond "subiectivitate" e o vorbă goală folosită cu totul nelalocul ei în critică, unde distingem doar între articole superficiale și articole pline de miez. Chipul de a fi "obiectiv" al celui care se scandalizează de "subiectivitate" este de multe ori fuga de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
obiectivă mai adâncă. Fiindcă în fond "subiectivitate" e o vorbă goală folosită cu totul nelalocul ei în critică, unde distingem doar între articole superficiale și articole pline de miez. Chipul de a fi "obiectiv" al celui care se scandalizează de "subiectivitate" este de multe ori fuga de orice judecată proprie de gust prin articole-compilații care citează "științific" opiniile altora. Se pune în momentul când apare această carte foarte acut problema raporturilor scriitorului cu viața, întrebarea dacă se cuvine ca artistul să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Singura eroare pe care o va face Dionis e de a crede că participarea înseamnă totalitate, că el e Dumnezeu. Călătoria lui în timp, în epoca lui Alexandru cel Bun, și în spațiu, în lună, nu e vreo dovadă a subiectivității percepției ci o simplă inspecție ideală de-a lungul indi vidului metafizic Zoroastru-Dan-Dionis- 8 . Dealtfel luna este edenul lui Eminescu, și Sărmanul Dionis, Comedia sa divină. Paradisul nu este exteritorial, ci pământul cu miezul lui vital, stăpânit de factorul inconsciu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
limbajul artistic. Ioan Oprea distinge un subiectiv ontologic, relativ la desemnare, la statutul referentului (a obiectului desemnat, a conformației noțiunii) și un subiectiv lingvistic, relativ la semnificația cuvântului, conferită de relația cu celelalte elemente ale limbii 89. Fără a atinge gradul de subiectivitate al limbajului poetic, limbajul filosofic poartă amprenta situării emitentului față de lumea analizată. Analizând specificul limbajului filosofic, Ludwig Wittgenstein 90 subliniază că, spre deosebire de alte tipuri de limbaj, acesta nu are nimic de explicat, ci numai de descris. În vreme ce limbajul politic are
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Metafora politică pierde virtuțile metaforei poetice, devenind vulgară, în sensul etimologic al cuvântului, și laborioasă, iar importanța ei nu rezidă în frecvență, ci în locul pe care îl ocupă în economia manifestării discursive. Comunicare oblică, deplasare de sens, plasticitate, accente de subiectivitate sunt doar câteva dintre trăsăturile pe care metafora le conferă manifestărilor discursive din spațiul politic. Rolul ei este acela de a prezenta faptele "în calitate de", în baza unei relații de asemănare care generează deplasarea de sens: a vorbi despre politică în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cursul gazetăriei pare a fi invers: în prima perioadă domină trăsături apolinice este un Eminescu majestuos, patetic (dar cu o siguranță suverană), cu o ținută polemică elevată, trăsături care se vor surpa treptat sub năvala unor reacții pătimașe, a unei subiectivități exasperate"198. Dacă problematica articolelor conferă unitate și continuitate publicisticii eminesciene, la nivelul expresiei înregistrăm o serie de modificări, ținând de procesul de maturizare a concepției politice, de construirea unui limbaj politic inconfundabil, adevărată mostră de profesionalism și angajament din partea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Pot fi prevenite conflictele? Cum? • Da 62% • Nu 25% • Nu știu 13% • Discuții cu cei implicați 28% • Cunoașterea cauzelor conflictuale 31% • Empatie 14% • Toleranță 27% Concluzii Prin răspunsurile primite, datele prezentate sunt informații care prezintă realitatea privind conflictul. O anumită subiectivitate este inclusă în acestea, de aceea, putem să concluzionăm că întrebările adresate nu au dorit decât să pună în valoare nivelul de cunoaștere și înțelegere a conflictelor, de evitare și prevenire a acestora. 7. Abordarea conflictelor Arta de a face
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]