5,716 matches
-
Foarte nefericită este soarta celui care nu are dușmani.” (P. Syrus) Pentru că lucrul acesta Înseamnă să fii conștient de faptul că personalitatea ta nu dispune de acele calități care să fie În stare să producă invidii celor din jur. * „De la sublim la ridicol este un singur pas.” (Napoleon I Bonaparte) Această performanță o realizează, de regulă, neprevăzutul/ Întîmplarea, dar sînt și situații cînd cineva, lăsîndu-se pradă unei emoții sau unui instinct, recurge la un comportament irațional, bizar sau ridicol. * „Alături de nebuni
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
binevoitori, ci și cei foarte deștepți sînt, de cele mai multe ori, ușor de păcălit. Explicația ne-o dă același B. Gracian: „Familiari cu lucrurile neobișnuite, viața de toate zilele e pentru ei ceva rămas necunoscut, deși atît de necesar. Contemplarea lucrurilor sublime nu le mai lasă timp pentru agitația vieții. Și cum nu știu esențialul acestei vieți, pe care ar trebui să-l cunoască «de-a fir a pără, lumea Îi privește cu mirare, sau mulțimea superficială Îi socotește drept ignoranți... a
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fără, de exemplu, sentimentul demnității? Cum am mai putea cîntări „binele” și „răul” fără sentimentul moral? Ar mai funcționa relațiile umane fără un minimum de Încredere și de sinceritate? S-ar mai dezvolta artele fără trăirea impresiei extazului sau a sublimului? etc. * „Am plîns și am crezut.” (Fr. Chateaubriand) „Credința” Își alimentează rădăcinile cu lacrimile simțirii curate, adică ale simțirii neegoiste, deoarece trebuie observat faptul că tot „simțirea” este aceea care și subiectivizează judecata: „Cu cît Îl iubești pe cineva mai
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Arta revelează „en abyme”, în compozițiile „în profunzime”, performanța de o mie de ori superioară a Creatorului! O estetică, și, într-un fel, o apologetică, sau despre trompe l’oeil și virtuțile lui edificatoare! în sfârșit, florile adevărate degajă parfumuri sublime, ceea ce nici un artist din lumea asta nu reușește să redea. Niciun artificiu nu reușește să creeze o mireasmă, un miros de trandafir sau de garoafă la fel de subtil ca în realitate. în lupta care opune artefactul și natura, cea de-a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
el nu renunță totuși la a face publice niște relații care depășesc cu mult arcul de cititori enunțați inițial). Mai spune că redactează această carte nepereche pentru a include în ea, ca într-un tabernacol, cartea lui La Boătie - acel sublim Discurs asupra servituții voluntare. Numai că nu chiar acesta e lucrul pe care-l face, după ce, în prealabil a diminuat opera lui La Boătie: un exercițiu de stil, o lucrare de tinerețe, o broșurică fără pretenții, o compilație zice el
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pic de atenție. Eseurile sunt încercări asupra sinelui; iar mai apoi, o găselniță. Aceasta e mărturia adusă de întreaga carte, chiar și în curs de elaborare, chiar reluată mereu și mereu, până la moarte - unica limită posibilă. Pentru că în aceste pagini sublime Montaigne oferă, fără niciun plan prestabilit, tot ceea ce trebuie pentru a-ți alcătui o etică, mai exact modul de regla precis și cu finețe cea mai potrivită distanță între tine și sinele tău, între tine și ceilalți, între tine și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sens în schimbul solidar. După un parcurs personal, prietenii se regăsesc și discută, schimbă idei. Foișorul care domină vila oferă posibilitatea unei practici cerebrale eșanjiste: oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Bucătăria este cea locală: simplă, autentică, tradițională, modestă, mai aproape de natură decât de cultura care rafinează, elaborează și obligă la variațiuni costisitoare. Stilul de viață al lui Piso ar permite bucătari cu toată armata lor de ajutoare în permanență, sosuri sublime și rețete alambicate. Nici vorbă de așa ceva. Physis contra nomos o dată în plus, lecțiile simplității naturale contra prețiozităților artificiale excesive... A găti ține și de exercițiul filosofic, la fel și a mânca; discipolii lui Epicur care practică la fel de bine gândirea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fel ca și un conținut banal ambalat într-o structură impecabilă. în modul său de abordare a retoricii găsim aceeași preocupare: punerea artei oratorice în slujba unor cauze juste și bune din punct de vedere filosofic. Contra captării acestui instrument sublim care este tehnica argumentativă de către oamenii politici - o piatră în grădina lui Piso? -, Philodemos laudă meritele unui instrument în slujba unei cauze demne. El respinge atât abilitatea dialectică pură fără conținut, cât și ideile necinstit prezentate, propuse sau susținute. în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în momentele sale de inspirație, guvernator al Bitiniei, ginerele lui Sylla, mai întâi alăturat lui Pompei, apoi lui Cezar, nu se va vindeca de răutatea lui congenitală... Dedat fraudelor, oportunist, exilat, antreprenor în construcții lipsit de scrupule, nedemn de cadoul sublim al lui Lucrețiu, Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... -5- O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii săi, materialismul apare adesea ca un mecanicism sumar, încremenit, rece
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
alăturat lui Pompei, apoi lui Cezar, nu se va vindeca de răutatea lui congenitală... Dedat fraudelor, oportunist, exilat, antreprenor în construcții lipsit de scrupule, nedemn de cadoul sublim al lui Lucrețiu, Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... -5- O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii săi, materialismul apare adesea ca un mecanicism sumar, încremenit, rece, reductibil la o ecuație matematică. în secolul Luminilor, metafora omului-mașină a accentuat această
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui Renă Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne imaginăm teoria relativității povestită de pana unui filosof înmuiată în geniul unui poet... Performanța
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
V-lea î.Hr. până în secolul al II-lea d.Hr., imaginea e foarte folosită... Ea generează în istoria artei scenele de furtună, marinele și alte pânze ce reprezintă ambarcațiuni și oameni în pericol în mijlocul unei naturi dezlănțuite. Lucrețiu mizează pe sublim, cum se întâmplă deseori în opera sa, pentru a demonstra mizeria omului fără epicurism... Acestei imagini el i-o adaugă pe aceea a războiului și a câmpurilor lui de luptă. Nu pentru a se bucura de morții în bătălie sau
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
s-o urmezi pentru a te bucura de tine însuți. Hedonismul nu presupune egoismul, și nici măcar bucuria răutăcioasă, ci construirea de sine ca o cetate, o fortăreață de necucerit. Lucrețiu utilizează metafora castelului construit pe un pisc stâncos - persistență a sublimului și a posturii romantice! Și Nietzsche va recurge la piscuri: locul bătut de vântul tăios al lucidității nu suportă aglomerația și, din înaltul acestei fortărețe intelectuale, poți vedea jos, asemeni unui zeu epicurian, ceea ce-i preocupă pe oamenii împotmoliți în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
III îmi par de o frumusețe irezistibilă; forța imprecației, clocotul mâniei și gheața disprețului întrec la Eminescu toate motivările actualității și toate datele inițiale, căpătând un caracter definitiv și absolut, cu o putere perpetuă de exorcism. De asemenea, găsesc această sublimă putere a invectivei, această încântare prin violență și ultragiu, la Victor Hugo, care poate n-a fost niciodată mai inspirat decât în Les Châtiments, la Arghezi, la Léon Bloy, la Agrippa d’Aubigné și, bineînțeles, în Vechiul Testament. Nu importă câtă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
onoare; această calitate intră consubstanțial în geniul invectivei. Din pamfletele lui Aretino nu a rămas nimic (decât o pâine pentru erudiți) numai fiindcă pamfletarul acesta a fost un șantagist. Invectiva poate fi vitriolantă în expresia ei, dar trebuie să fie sublimă și pură în incandescența ei pasională. VORBE MARI „Să nu spui vorbă mare”: cred că acest precept popular vine din credința în puterea magică a anumitor cuvinte și de aceea recomandă prudență și măsură în rostirea lor. Cine știe ce forțe obscure
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fi student oriunde, limba de înțelegere fiind cea latină. Evul Mediu a fost un ev profund internațional” (Cronicile optimistului, Buc, (1964, E.P.L., p. 40). Marele critic încheia astfel: „Ah, întunecat ev mediu, plin de mărețe catedrale, de superbe mănăstiri, de sublime clopotnițe, de aurite manuscrise, de gălăgioase universități, de blânde depravări goliardice, de mari liniști cetățenești, cât regret că nu m-am născut în bezna ta!” (Ibid., p. 41). G. Călinescu, care a înțeles și iubit epoca de mari transformări revoluționare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai rău, „poematică” - iată niște formule pe care le întâlnim foarte des și prin care se recomandă, de obicei, cu un soi de euforie ce obnubilează inteligența și gustul, niște produse literare bastarde și fastidioase. Proza mare e prozaică, iar sublimul în proză nu se obține niciodată cu sublimități, ci numai cu cel mai acut și radical realism (vezi Balzac, Tolstoi, Dostoievski). Despre Craii de Curtea-veche am citit undeva că ar fi un „poem în proză”. Ce idee! Doar dacă dăm
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ambițiilor și pasiunilor proprii. Existența umană este dominată de dragoste și ură, de orgolii și aspirații materiale și mercantile, dar și de demonul cunoașterii și al creației. Drama existențială a omului derivă tocmai din acest melanj de pasiuni și ambiții, sublime sau josnice, care doresc fiecare să se Împlinească (dar acest lucru nu se poate realiza decât prin sacrificiul unora În favoarea altora). Omul este așadar În conflict nu numai cu el Însuși, cu tendințe și pasiuni personale atât de diferite, dar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
depășească barierele impuse de rigorile unor norme logice.) „Inimii noastre Îi revine sarcina să hotărască ierarhia intereselor noastre, iar rațiunii - să le conducă.” (Vauvenargues) „Totuși numai pasiunile, marile pasiuni, pot Înălța sufletele către lucrurile mari. Fără ele, nu mai există sublimul nici În moravuri, nici În opere; artele se Înapoiază la copilăria lor, virtutea devine măruntă.” (D. Diderot) Fiecare judecă pe altul după sine. (Probabil pentru faptul că propriul fel de a fi reprezintă criteriul cel mai la Îndemână pe care
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
trăiește poporul, înghesuit și gălăgios în piețe, risipit și văzându-și de treburile sale de fiecare zi în periferiile îndepărtate, pe câmpuri; când strălucește soarele care le ocrotește pe toate cu lumina sa tăcută, sau sub o ploaie de primăvară sublimă și impalpabilă, sau la lăsarea provocatoare a întunericului într-o seară liniștită; și, în fine, întâlnirea - pentru că această apariție nu lipsește niciodată - cu un băiat pe care-l iubești pe dată pentru înclinația către inocență a inimii sale, pentru obișnuința
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ceva material. Un material foarte delicat, alcătuit din spații citadine cu asfalt și iarbă, tencuieli de case sărace, interioare cu mobile modeste, trupuri de băiețandri cu hainele lor caste, ochi arzând de puritate și de o complicitate inocentă. Cât de sublim este dezinteresul complet și total arătat de Penna față de ceea ce se întâmpla în afara acestei existențe în rândul poporului! Nimic n-a fost mai antifascist decât această exaltare a lui Penna în Italia fascistă, văzută ca un loc de o frumusețe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cunoști definiția care este dată aici revoluționarilor, non-violenței, puterii, stângii tradiționale și noii stângi („ajunge cu această stângă măreață doar la înmormântări, la comemorări, la proteste, la celebrări; toate astea sunt, și ele, «fasciste»”), fascismului și, mai ales, în mod sublim, antifascismului („dar cine sunt, la urma urmei, acești fasciști împotriva cărora de douăzeci de ani vă constituiți... într-o uniune sacră, într-o armată a salvării mohorâtă și pașnică?”, „...unde sunt fasciștii, dacă nu la putere și la guvernare? Sunt
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
genial) trece strălucit prin botezul focului și prin experiența războiului, se întoarce, se însoară cu iubita sa necunoscută (care apoi se va dovedi diferită de îngerul care părea să fie, iar trăsăturile sale - trăsături burgheze, întrucât se arătau ostile dezinteresului sublim al artei - vor ieși fără milă la iveală); celălalt, mai sărac (fiul nelegitim al unei servitoare), dar mai genial, va sfârși prin a cădea prizonier; la întoarcere, va avea surpriza de a afla că iubita i-a fugit cu un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
purificare a unor substanțe solide ;ea reprezintă operația de transformare a unui compus solid , prin încălzirea , direct în vapori ,fără trecerea prin faza lichidă intermediară și invers , condensarea directă a vaporilor unei substanțe cu trecerea în fază solidă. Substanța care sublimă se numește sublimant, iar produsul care se obține este denumit sublimat . Sublimarea este utilizata a metodă de purificare în cazul când impuritațile care însoțeste substanța de purificare nu pot fi îndepărtate prin recristalizare.Deși randamentul în substanță pura este, de
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]