4,909 matches
-
și sensibilă. De altfel, nici n-ar fi suficienți. Se întîmplă ca una sau mai multe persoane, reunindu-și amintirile, să poată descrie foarte exact faptele sau obiectele pe care le-am văzut odată cu ele și chiar să reconstituie toată suita actelor și cuvintelor noastre în circumstanțe definite, fără ca noi să ne amintim nimic despre toate acestea. De exemplu, un fapt a cărui realitate este indiscutabilă. Avem dovezi certe că un anumit eveniment s-a produs, că am fost prezenți la
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
lor nu se explică prin vreunul din aceste medii. Ea ni se prezintă ca o serie unică în categoria sa. Ca urmare, ni se pare că aceste stări sînt legate între ele în conștiința noastră. După ce au intrat în această suită internă și și-au ocupat locul, ele se organizează într-un ansamblu atît de bine legat încît ne închipuim că fiecare decurge din precedentele și conține germenele următoarelor. Mai mult, o stare devine un punct de perspectivă asupra tuturor celorlalte
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
sau chiar reflecțiile, stările afective prin care am trecut în timpul unei plimbări sau al unui voiaj. De data aceasta memoria percepțiilor nu are decît o intervenție secundară. Nu e de ajuns să revedem în gînd aceleași locuri ca să putem reconstitui suitele de reflecții și de sentimente care s-au derulat, fără îndoială, în același cadru spațial, dar care sînt cu totul altceva decît imagini ale lumii exterioare. Totuși, chiar și în acest caz, dacă examinăm conținutul acestor serii de gînduri, vedem
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mai adesea, un artificiu cu scopul de a desprinde evenimentele de cadrele actuale și de a arăta cît de independent este jocul sentimentelor față de evenimentele istorice și cum își păstrează caracteristicile de-a lungul timpului? Dacă prin memoria istorică înțelegem suita evenimentelor a căror amintire o păstrează istoria națională, aceasta și cadrele ei nu reprezintă partea principală a ceea ce numim memorie colectivă. Dar, între individ și națiune există multe alte grupuri, mai restrînse decît acesta, care au și ele memoria lor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de a scrie istoria unei perioade, a unei societăți și chiar a unei persoane nu apare decît atunci cînd sînt prea îndepărtate în timp ca să mai existe șansa de găsi mulți martori care să păstreze vreo amintire. Cînd memoria unei suite de evenimente nu are ca suport un grup, care să fi fost implicat sau să fi suferit consecințele, care să fi asistat sau să fi ascultat o relatare directă de la primii actori și spectatori, cînd ea se dispersează în cîteva
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
care o întreține. Prin definiție, ea nu depășește limitele acestui grup. Cînd o perioadă încetează să mai intereseze perioada care-i urmează, nu e vorba de același grup care uită: există, în realitate, două grupuri care se succed. Istoria împarte suita de secole în perioade, așa cum conținutul unei tragedii este distribuit în mai multe acte. Dar, în vreme ce într-o piesă, aceeași acțiune se continuă de la un act la altul, cu aceleași personaje care rămîn, pînă la dezno-dămînt, conforme cu caracterele lor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
originea? S-a spus că se poate distinge între timp sau durata și diviziunile sale89. Mai exact, orice ființă înzestrată cu o conștiință ar avea sentimentul duratei deoarece în ea se succed stări diferite. Durata n-ar fi altceva decît suita acestor stări, curentul care pare să treacă prin ele, pe dedesubtul lor, stîrnindu-le una după alta. În acest sens, fiecare om și-ar avea propria durată, chiar în asta constînd una dintre datele primitive ale conștiinței, pe care o cunoaște
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ar avea propria durată, chiar în asta constînd una dintre datele primitive ale conștiinței, pe care o cunoaște direct, neavînd nevoie să primească noțiunea din exterior. Ar fi chiar posibil, întrucît aceste stări sînt distincte, să se identifice, în această suită, diviziuni naturale, corespunzătoare trecerii de la o stare la alta, de la o serie continuă de stări asemănătoare la o altă suită de stări la fel de asemănătoare. Mai mult, dat fiind că percepem obiectele exterioare, iar în natură există multe reîntoarceri regulate, precum
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nevoie să primească noțiunea din exterior. Ar fi chiar posibil, întrucît aceste stări sînt distincte, să se identifice, în această suită, diviziuni naturale, corespunzătoare trecerii de la o stare la alta, de la o serie continuă de stări asemănătoare la o altă suită de stări la fel de asemănătoare. Mai mult, dat fiind că percepem obiectele exterioare, iar în natură există multe reîntoarceri regulate, precum succesiunea zilelor (și a nopților), succesiunea pașilor din mersul nostru, un individ izolat ar fi capabil, prin propriile forțe și
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
conștiințele personale. Oamenii convin asupra măsurării timpului cu ajutorul anumitor mișcări care se produc în natură, precum cele ale astrelor, sau pe care le creează și le reglează autonom, cum sînt cele ale orologiilor, pentru că n-ar ști să găsească, în suita stărilor de conștiință, destule puncte de reper definite care să aibă aceeași valoare pentru toate conștiințele. Specific duratelor individuale este că au un conținut diferit, încît cursul stărilor este mai mult sau mai puțin rapid de la una la alta și
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
căreia nu i-ar corespunde nici o realitate dacă duratele individuale ar înceta să existe. Să adoptăm așadar acest punct de vedere bergsonian. Noțiunea unui timp universal, care acoperă toate existențele, toate seriile succesive de fenomene, s-ar reduce la o suită discontinuă de momente. Fiecare dintre ele ar corespunde 91 unui raport stabilit între mai multe gîndiri individuale care l-ar conștientiza simultan. De obicei izolate una de alta, de fiecare dată cînd drumurile li se intersectează, aceste gîndiri ies din
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
numai datorită faptului că nu le confundă nici între ele, nici cu altele mai vechi sau mai recente, ceea ce înseamnă că se sprijină pe diferențe. Or, niște stări distincte și net separate sînt chiar prin asta diferite. Totuși, desprinse din suita altora, retrase din curentul în care erau antrenate și asta le-ar fi soarta dacă am concepe-o pe fiecare drept o realitate distinctă cu contururi bine marcate în timp -, cum ar mai rămîne ele complet diferite de orice altă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fi simțită de semenii noștri: o aruncăm astfel în domeniul comun multor persoane și îi restituim o fizionomie colectivă și familiară. O analiză mai avansată a ideii de simultaneitate ne determină să respingem ipoteza duratelor strict individuale, impenetrabile între ele. Suita stărilor noastre nu este o linie subțire ale cărei părți nu sînt legate decît de cele precedente și de cele următoare. În gîndirea noastră se intersectează, de fapt, în fiecare moment al desfășurării sale, numeroase curente care circulă de la o
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și am aflat lângă Iași un pământ ce se numește Poiana Vlădicească, pe care loc, bătrânul și bunul domn Alexandru, împreună cu mitropolitul, episcopii și toți boierii l-au întâmpinat pe Sfântul Ioan cel Nou și în fața acestuia el, împreună cu întreaga suită, cu mare cinstire s-a plecat și la acel timp a dăruit acel loc cu toate hotarele sale, ca și o vie sfintei biserici mitropolitane...din Suceava. După aceia însă, sub stăpânirea altor domni ce i-au urmat lui Alexandru
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
amintesc să fi plutit prea des pe apele unei scrieri atât de armonioase și să asistăm la hotărârea unui domn privind reînființarea unui sat...Să închidem ochii și cu cei ai minții să ne imaginăm că facem parte întâi din suita bunului Alexandru și apoi din cea a nefericitului domn Miron Barnovschi, care își mai zicea și Moghila...Fantastice vremuri... Această Poiană a Vlădicăi a stat în atenția multor domni și este pomenită cu diverse ocazii - pe larg - în vreo 26
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
să te ții...Întâi erau cotiugaragiii care cărau lemne și piatră din Păun în Iași. Apoi pe aici treceau chervanele cu mărfuri aduse din porturile Brăilei și Galaților. Pe aici treceau poștalioanele și nu în ultimul rând ctitorii Bârnovei cu suita lor. Se mai știe apoi că domnitorii care veneau de la Înalta Poartă cu firman de domnie se opreau aici, de unde trimiteau iscoade în Iași, să vadă care este atmosfera și să cheme anumiți boieri de taină... Cine mai știe ce
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
închegată. Este un procedeu propriu descrierilor în care ceea ce am numit "temă-titlu" formează hipertema. În descrierea "Morii lui moș Colombe" organizarea prin temă derivată este evidentă: tema primei fraze este și hipertemă ("Moara lui moș Colombe") care "derivă" într-o suită de sub-teme: "învață", "tejgheaua", "sala cea mare". Nu este nevoie ca hipertema să fie explicită. Într-un șir ca "La începutul domniei sale...", "puțin după...", "în 1867...", hipertema implicită este viața suveranului. Cele trei tipuri principale de progresie tematică sunt scheme
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
La Focșani, în 1856, căpitanul austriac Salomon de Friedberg vedea pe stradă femei tinere târându-și prin praf rochiile grele de catifea, în vreme ce la serate veneau în superbe „robes de chambre“ și încălțate cu papuci. Tot pe atunci, într-o suită de imagini bucureștene desenată de Cezar Bolliac își afla locul „o damă parată de bal în orele dimineței, strângându-și și ardicându-și fustele în toate părțile spre a nu se împle de noroiul de pe scară“ (Mozaicul social). Așadar, în răstimpul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
poporului său; acesta e motivul pentru care asirienii aveau un "locțiitor de rege"40. Textele proclamă că suveranul a trăit în intimitatea zeilor, în grădina fabuloasă în care se află Arborele Vieții și Apa Vieții 41. (în fapt, el și suita consumau mâncărurile oferite zilnic statuilor zeilor.) Regele este trimisul zeului, "păstorul poporului", chemat de Zeu42 ca să instaureze dreptatea și pacea pe pământ. "Când Anu și En-lil 1-au chemat pe Lipitiștar la conducerea țării ca să orânduiască dreptatea în țară [.], atunci
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o perioadă "haotică", punând în pericol sursele înseși ale vieții (Dragonul simbolizează atât "virtualitatea" și obscuritatea, cât și seceta, suprimarea normelor și moartea). L 46. Kumarbi și suveranitatea De un interes excepțional este ceea ce s-a numit "teogonia" hurrito-hittită13, adică suita de evenimente mitice având ca protagonist pe Kumarbi, "Tatăl Zeilor". Episodul inițial - "regalitatea în Cer" - explică succesiunea primilor zei. La început, Alalu a fost rege și 9 Traducere de A. Goetze, ANET, pp. 125-26; Vieyra, op. Cit., pp. 526 sq. 10
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
analogul hurrit al lui Atlas), Ullikummi a crescut cu o viteză atât de mare încât a atins cerul. Teșub se îndreaptă atunci spre mare să înfrunte pe uriașul diorit, dar e învins. Textul prezintă mari lacune, totuși se poate reconstitui suita evenimentelor. Ullikummi amenință să distrugă omenirea întreagă și, alarmați, zeii se adună și hotărăsc să apeleze la Ea. Acesta se duce întâi la Enlil și apoi la Upelluri, și îi întreabă dacă au aflat că un uriaș de piatra a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale devoțiunii mistice. Gândirea indiană a început de timpuriu să omologheze diferite "căi" (marga) de eliberare. Efortul a dus, peste câteva secole, la celebra sinteză din Bhagavad-Gltă (secolul al IV-lea Î. Hr.). Dar merită semnalat de pe acum că descoperirea suitei fatale ăvidya-karman-samsăra, și a remediului ei, dezrobirea (moksa) prin intermediul "gnosei", al cunoașterii de ordin metafizic (jnăna, vidya), descoperire efectuată, deși imperfect sistematizată, în timpul U pani sadelor, constituie esențialul filosofici indiene, ulterioare. Cele mai importante dezvoltări privesc mijloacele de eliberare și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
deși "conține" un ătman) și, în plus, face posibilă eliberarea, într-adevăr, înțelegându-se analogia dintre Brahman și manifestarea sa, creația materială, pe de o parte și ătman prins în năvodul transmigrației, se descoperă caracterul fortuit și impermanent al teribilei suite: ăvidya, karman, samsar a. Desigur, Upanișadele medii exploatează în mod diferit aceste noi descoperiri. Cele două modalități ale lui Brahman sunt câteodată interpretate ca reprezentând un zeu personal, superior materiei (modul său impersonal de a fi); în acest sens se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care sunt așteptați cu proverbiala ospitalitate locală, pentru a le descoperi comorile, a le contempla frumusețile si eventual pentru a se trata cu ”apa vie” a stațiunilor balneare. Pornind tocmai de la aceste adevăruri pe parcursul lucrării au fost puse o suită de Întrebări și s-a Încercat a se oferi un set de răspunsuri. Măsura În care Întrebările și răspunsurile acordate au fost si sunt pertinente subiectului analizat, rămâne În sarcina dumneavoastră iubiți și apreciați cititori care sunteți adevărații noștri judecători
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
pagini pline de elogii, binemeritate asupra frumuseții pe care munții o oferă, dar și despre efectele mișcării asupra stării de sănătate, și neîndoienlic sfaturi referitoare la Îmbrăcămintea adecvată drumețiilor, alimentația necesară, tehnica de mers etc. Tot legat de turism, reținem suita de articole pe care le-a publicat În diferite reviste și buletine. - Mihai Haret (1884 - 1940), geograf și botanist, unul dintre cei mai inimoși și Înflăcărați susținători și militanți ai turismului, sub forma sa de drumeție montană. Activitatea sa În
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]