3,628 matches
-
distincte, diferențierile nefiind Însă semnificative, iar eu mă voi opri la versiunea lui Haim Franckel, narațiunea sa având un cert ascendent asupra celorlalte, Întrucât reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s‑ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel, povestirea s‑ar putea rezuma astfel: Învățatul Ben Haas (pe numele său adevărat Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai bun decît altul. Conștiința faptului că e nemuritor conferise întotdeauna dinamism încrederii lui în sine. Și firește mai era acea dezvoltare cu adevărat supranormală, multiseculară a personalități lui, o manifestare electrică, anormală a nimbului, pe care nu-l putea suprima, dar întotdeauna ― sau aproape ― o ținuse în frîu printr-o înfățișare modestă. Dezvăluindu-i întreaga forță, atunci cînd oamenii o căutau, nu izbutise decît să-i facă să-l simtă străin de ei. Iată o reacție primejdioasă, care necesita o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ochi de culoarea mării. Pașii li se potrivesc în aceiași cadență, noaptea cade fără veste, dimineața îi găsește cu picioarele în râu. Apa limpede le deformează degetele, amestecate printre pietrele râului. Sunt uimiți și tăcuți. S-a întâmplat ceea ce era suprimat în sufletul ei cu atâta brutalitate. "O să treacă, ai să vezi că o să treacă", auzea în trupul ei ca în corpul unei viori vocea aceluia care îi arsese nopțile mai mult de un an de zile. Oare i-a trecut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și îndată răsunară lovituri în cioate. Iar cei mai mulți împresurară Pepenoaica. Doar Stalin, ocrotire solitară și tardivă, se zbuciuma, lătrând și urlând a turbare, neînțelegând rostul învălmășitei și gălăgioasei mulțimi. Cineva, din rândul maselor, care nu avea nimic de pierdut, îl suprimă cu o dibace lovitură de secure. Sărmanul Stalin abia mai chelălăi, scurt și stins. Pusă pe o năsălie, împletită, pe loc și în grabă, din mlada de răchită, mirosind ațâțător a sevă, Pepenoaica luă calea Goldanei. Cei patru purtători ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ani de zile. Mi s-a dat meseveu. Întrebări: Dacă? Cum? Când? De ce? Dacă aveam un avocat plătit, care să zică cum era, nu premeditare, nu nimic, eu doar doi pumni i-am dat, n-am fost pornit să-l suprim, am vrut să fur și să plec. Cum a putut să moară omul ăsta nu știu, se spune că asfixiat mecanic, sau nu știu cum. Nu știu cum să-l sugrumi de ceafă de aici, nu văd, nu există așa ceva, trebuie să ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Apoi că s-a înnorat și a început să plouă. Era o ploaie meschină, cum nu prea se întîlnește vara. Una din acele ploi care putrezesc în aer și te scot din sărite; care, parcă, nu se mai termină niciodată; suprimă orizontul, îmbîcsesc aerul și-ți toacă nervii dacă n-ai ce face. Privești un timp cum sporesc băltoacele, ai senzația, ascultând ploaia, că te afli într-o imensă peșteră și că tu nu ești altceva decât o stalagmită. Pe ochi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ceva. Ca și cum ai fi nevoit să reinventezi roata. Ți se întind milioane de capcane, miliarde. Toate cărțile publicate de la incendiu încoace. Te vor separa, de-a pururi, de Adevăratele Scrieri. Pitagora probabil că aflase ceea ce nu trebuia și a fost suprimat. Poate chiar pentru teorema care îi poartă numele: o aflase din manuscrisele egiptene, cu mult înainte ca acestea să fie stocate în depozitul de mai târziu, abil numit Biblioteca din Alexandria. De ce, tot în Alexandria, exista și Farul? Și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un punct despre care va mai vorbi. Vorbele lui Leej lăsau să se întrevadă o colaborare ulterioară cu Discipolul. - Leej, zise el fără să o privească, există neclarități în săptămânile ce vin? - Nu este nimic! răspunse ea. Ca și cum a fost suprimat totul. Viitorul este gol. - Poate, zise Discipolul cu glas potolit, dar încă sonor, pentru că Gosseyn este pe punctul de a muri. Adăugă numaidecât: - Amice, ai cinci secunde ca să te hotărăști. Cele cinci secunde se scurseră în tăcere. Gosseyn prevăzu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o reduc la o suprafață verticală netedă, la o placă de sticlă opacă, la o diafragmă care să delimiteze spațiul, fără a se impune vederii. Dar chiar simplificată, clădirea continuă să mă apese într-o manieră oprimantă: decid s-o suprim complet; în locul ei, un cer lăptos se înalță deasupra pământului gol. În același fel elimin alte cinci ministere, trei bănci și câțiva zgârie-nori ai unor mari societăți. Lumea e așa de complicată, încurcată și supraîncărcată, încât, pentru a vedea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fel de idei preconcepute, mi se par demne de un interes sincer. Dar dacă din lumea ce mă înconjoară rămâne doar o mulțime de străini, mă simt cuprins de o senzație de singurătate și dezorientare: mai bine, deci, să-i suprim și pe ei, așa, în bloc, și să nu mă mai gândesc. Într-o lume simplificată există o mai mare probabilitate să întâlnesc puținele persoane pe care mi-ar face plăcere să le întâlnesc, de exemplu pe Franziska. Franziska e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tinerele femei purtând o blană de culoare deschisă, ca cea pe care o purta ea ultima dată, încât, văzând-o de departe, să pot fi sigur că este ea, fără a mă expune la echivocuri și dezamăgiri; și să-i suprim pe toți tinerii care au aerul că ar putea fi prietenii Franziskăi, poate chiar pe punctul de a o întâlni intenționat, reținând-o cu o conversație plăcută, în clipa în care eu ar trebui să fiu cel ce o întâlnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în autobuz. Închid ochii și au dispărut: numai rari trecători se mai disting în depărtare, pe străzile pustii, de unde am avut grijă să elimin mașinile, camioanele și autobuzele. Îmi place să văd caldarâmul gol și neted ca pista de popice. Suprim apoi cazărmile, corpurile de gardă, comisariatele; toate persoanele în uniforme dispar, de parcă n-ar fi existat niciodată. Poate am mers prea departe; îmi dau seama că aceeași soartă o suferă și pompierii, poștașii, măturătorii primăriei și alte categorii, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
decât plictiseli. Controlez să nu fi rămas în picioare spitale, clinici, aziluri: suprimarea medicilor, a infirmierilor, a bolnavilor mi se pare singura scăpare posibilă. Apoi tribunalele, cu toți magistrații, avocații, acuzații și reclamanții; închisorile, cu pușcăriașii și paznicii de acolo. Suprim apoi universitatea cu tot corpul universitar, academia de științe literare și arte, muzeul, biblioteca, monumentele cu administrațiile lor, teatrul, cinematograful, televiziunea, ziarele. Dacă-și închipuie că mă pot opri, invocând respectul față de cultură, se înșeală. E rândul structurilor economice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fac să dispară tejghelele, rafturile, vânzătorii, casierițele, șefii de raioane. Mulțimea de clienți rămâne o clipă dezorientată, întinzând mâinile în gol, văzând cum se volatilizează cărucioarele pe rotile; apoi e și ea înghițită de neant. De la consum, trec la producție: suprim industria, ușoară și grea, fac să dispară materiile prime și sursele de energie. Și agricultura? Adio și cu ea! Și ca să nu se spună că mă-ntorc la o societate primitivă, elimin și vânătoarea și pescuitul. Natura... Ah, ah, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
umbre: sunt niște bărbați îmbrăcați în paltoane și cu pălării pe cap. Mă așteaptă. Oare cine sunt? Când m-am apropiat suficient de ei, îi recunosc: sunt de la Secția D. Cum de au rămas aici? Ce fac? Credeam că-i suprimasem și pe ei când am suprimat personalul tuturor serviciilor. De ce se pun între mine și Franziska? „Am să-i suprim!“ mă gândesc, concentrându-mă. Da de unde: sunt tot acolo, în mijlocul drumului. Aici erai, mă salută. Și tu ești de-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
paltoane și cu pălării pe cap. Mă așteaptă. Oare cine sunt? Când m-am apropiat suficient de ei, îi recunosc: sunt de la Secția D. Cum de au rămas aici? Ce fac? Credeam că-i suprimasem și pe ei când am suprimat personalul tuturor serviciilor. De ce se pun între mine și Franziska? „Am să-i suprim!“ mă gândesc, concentrându-mă. Da de unde: sunt tot acolo, în mijlocul drumului. Aici erai, mă salută. Și tu ești de-ai noștri? Bravo! Ne-ai dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apropiat suficient de ei, îi recunosc: sunt de la Secția D. Cum de au rămas aici? Ce fac? Credeam că-i suprimasem și pe ei când am suprimat personalul tuturor serviciilor. De ce se pun între mine și Franziska? „Am să-i suprim!“ mă gândesc, concentrându-mă. Da de unde: sunt tot acolo, în mijlocul drumului. Aici erai, mă salută. Și tu ești de-ai noștri? Bravo! Ne-ai dat o mână de ajutor și acum totul e în ordine. — Cum? - exclam eu. - Și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
jur, golul e tot mai gol, silueta Franziskăi la orizont avansează încet, de parcă ar urca curbura globului terestru. Noi suntem, oare, singurii supraviețuitori? Cu o teroare crescândă, încep să-mi dau seama de adevăr: lumea pe care eu o consideram suprimată de o decizie a minții mele, pe care o puteam revoca în orice clipă, se sfârșise cu adevărat. — Trebuie să fim realiști, spun funcționarii Secției D. Ajunge să privim în jur. Universul întreg... să spunem că e în faza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să fie modești, atâta tot, și credeau că totul mai era posibil pentru ei, ceea ce presupunea că flagelurile nu erau posibile. Ei continuau să facă afaceri, proiectau călătorii și aveau păreri. Cum să se fi gândit ei la ciuma care suprimă viitorul, deplasările și discuțiile ? Ei se credeau liberi și nimeni nu va fi vreodată liber atâta timp cât vor exista flageluri. Chiar atunci când doctorul Rieux recunoscuse față de prietenul său că un număr mic de bolnavi risipiți ici-colo muriseră fără veste de ciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
TERIBILE ÎMPREJURĂRI ESTE S-O ÎNDEPLINIȚI BINE. ALTFEL, RESTUL NU FOLOSEȘTE LA NIMIC". ― Are dreptate, îi spune Grand lui Rieux. Da, are dreptate, aprobă doctorul. \ Dar sunt distrat și nu știu cum să mă descurc cu sfârșitul frazei mele. Se gândise să suprime cuvântul "Boulogne", socotind că toată lumea va înțelege despre ce pădure este vorba. Dar atunci fraza părea să lege de "flori" ceea ce, de fapt, se raporta la "alei". Se gândise și la posibilitatea de a scrie: "Aleile pădurii pline de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
noștri, să se preocupe de înmormântări. În orice caz, nu că ar avea gustul acestui gen de ceremonii, el preferând dimpotrivă societatea celor vii, și pentru a da un exemplu, băile în mare. Dar, de fapt, băile în mare fuseseră suprimate și societatea celor vii se temea tot timpul să nu fie obligată să cedeze pasul societății morților. Asta era un lucru evident. Bineînțeles, puteai totuși să te forțezi să nu vezi această evidență, să-ți acoperi ochii și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pildă, vreun mijloc de a refuza înmormântările, în ziua în care cei pe care îi iubești au nevoie de înmormântări ? Ei bine, ceea ce caracteriza la început ceremoniile noastre era rapiditatea! Toate formalitățile fuseseră simplificate și, în general, pompa funebră fusese suprimată. Bolnavii mureau departe de familiile lor, iar vechile rituale fuseseră interzise, în așa fel încât cel care murise seara petrecea noaptea singur, iar cel care murea în timpul zilei era înmormântat fără întârziere. Familia era, bineînțeles, înștiințată, dar în majoritatea cazurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
neputință să ai ceea ce concetățenii noștri numesc un ultim lăcaș, se dădeau la o parte iar mașinile opreau lângă un loc pătrat în care numeroase gropi așteptau să fie umplute. Un preot întâmpina trupul, căci serviciile religioase la biserică fuseseră suprimate. În timp ce se rosteau rugăciunile, sicriul era coborât din mașină, legat cu frânghii, tras, aluneca, se lovea de fundul gropii, preotul își flutura agheazmatarul iar primii bulgări de pământ se și prăvăleau peste capac. Ambulanța plecase puțin mai devreme ca să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
întâmplare, căscând de plictiseală. În rest, consumau bere sau își îngrijeau bolnavii, leneveau sau se istoveau, clasau fișe sau ascultau discuri, fără a se deosebi în vreun fel unii de alții. Cu alte cuvinte, ei nu mai alegeau nimic. Ciuma suprimase judecățile de valoare. Și asta se vedea după felul în care nimeni nu se mai ocupa de calitatea hainelor sau a alimentelor pe care le cumpărau. Totul era acceptat în bloc. Putem spune in încheiere că despărțiții nu mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
margine, în pragul casei, Grand i-a spus doctorului la revedere. Se ducea să lucreze. Dar în clipa în care intra, i-a spus că-i scrisese lui Jeanne și că acum era mulțumit. Și apoi, își reîncepuse fraza: "Am suprimat, a spus el, toate adjectivele". Și cu un surâs șmecher, și-a scos pălăria cu un gest ceremonios. Dar Rieux se gândea la Cottard și zgomotul înăbușit al pumnilor care strivise obrazul acestuia din urmă îl urmărea în timp ce se îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]