3,396 matches
-
leșinau, de femeile care țipau și plângeau și implorau moartea. Mi-am amintit de o femeie care murise cu ochii deschiși de groază și de o femeie care murise într-un val de sânge, cu ochii înfundați de efort. Un suspin mi-a ieșit din gură când mi s-a rupt apa și mi-a udat picioarele. - Mamă, am țipat, simțind lipsa celor patru fețe iubite, a celor patru perechi de mâini delicate. Ce departe erau. Ce singură eram. Cum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înaltă și falnică. - Dacă nu m-aș fi făcut moașă, zicea ea, mi-ar fi plăcut să fiu dansatoare, angajată la marile banchete în marile case și chiar la palatul regelui. Dar viața curge prea repede, zicea ea, cu un suspin prefăcut. Sunt deja prea grasă ca să mai dansez pentru prinți, și-și lovea cu palma pielea de sub brațele slabe, care nu tremura și izbucnea într-un râs molipsitor. Meryt putea face pe oricine să râdă. Chiar și femeile care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Egiptul iubește lotusul pentru că nu moare niciodată. La fel se întâmplă cu oamenii care sunt iubiți. Astfel, un lucru atât de insignifiant precum un nume - două silabe, prima înaltă și clară, ultima, dulce și delicată - însumează nenumăratele zâmbete și lacrimi, suspine și vise ale unei vieți de om. Dacă stai pe malul unui râu, nu vezi decât o mică parte din suprafața lui. Și totuși, apa din fața ta e dovada unor adâncimi nebănuite. Inima mea dă pe dinafară de mulțumire pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bucurie, fiindcă totdeauna iubisem marea, iar bucuria mi-a dat puterea pe care n-o aflasem ceva mai devreme în disperare. M-am agățat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mâinile și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sânge și să simt mirosul mării, am alunecat, am căzut din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, „acum, salt!”, și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi era mai simplu să vorbesc despre asemenea lucruri întrucât le înțelegeam mai puțin. Acum... dar, vorba Călugărului, fiecare își face Dumnezeu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trăi? Revoltă? Sau scârbă? Când ne atinge într-un fel sau altul direct, moartea arată ceea ce este de fapt: un scandal. Atunci, în sfârșit, ne dăm seama că nu există moarte normală, nici măcar când omul își dă sufletul cu un suspin la o vârstă respectabilă, și că morțile revoltătoare nu se mai ascund în haine de călugăriță, venită, chipurile, de la Dumnezeu, ci țopăie nerușinate, silindu-ne să întoarcem privirea. Sunt vinovat oare că n-am avut tăria să mă uit? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le explică el. Tata s-a convertit la Învățăturile lui Swedenborg când abia Împlinisem șase luni. — Și În ce cred swedenborgienii, domnule? Îl Întrebă Charles Millar cu sinceritate. — Băiete dragă, dar În ce nu cred?! Îi răspunse Henry cu un suspin. William tocmai redactase și publicase, În semn de pietate filială, Rămășițele literare ale lui Henry James senior, un volum frumos tipărit și legat, Întâmpinat cu o tăcere răsunătoare de publicul larg. Citindu-l (sau, pentru mai multă acuratețe, citind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
obține o consonanță perfectă Între cititor, text și context. — Mă tem că nu am prea multă literatură pentru cei mici, spuse el, parcurgând neliniștit cu privirea rafturile de cărți, scoțând câte un volum și punându-l la loc, cu un suspin și un clătinat din cap. Poveștile lui Andrew Land mi s-au părut Întotdeauna cam insipide... Robert Louis Stevenson s-ar putea să fie cam avansat... — Stevenson e foarte bun, domnule James, zise Compton puțin nerăbdător. Nu vreau să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un eșec sigur. Nu era nevoie să le ceară explicit actorilor să Își citească prost rolurile. Era suficient dacă le refuza orice sfat sau indicație care i-ar fi ajutat să le citească bine, dacă sugera prin zâmbete ironice sau suspine, Încă de la primele lecturi, că nu aveau nici o șansă și, mai presus de orice altceva, dacă Îl ținea pe dramaturg la distanță. Henry asistă la Întreaga reprezentație cu o expresie Împietrită, impasibilă, deși În sinea lui mocnea de furie. Repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Îmi pozeze și Emma nu ar fi fost de acord. — Serios? — Da. Pem e o ființă foarte pudică, Domnul s-o aibă În pază, continuă Du Maurier și scoase un mic sunet nearticulat, o expirație care era pe jumătate suspin melancolic, pe jumătate mormăit amuzat, În timp ce o amintire se ridica la suprafață din trecut. Nu eram căsătoriți de mult, când am Întrebat-o, Într-o zi, dacă vrea să Îmi pozeze - pour l’ensemble, tu as compris? Dar nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
numite Dina și Gina șoptiseră, în trecut, cuvinte ce nu s-ar fi cuvenit, probabil, să fie rostite către urechea cu pricina. Cuvinte furate, adică. Ori, dacă nu chiar cuvinte explicite, atunci măcar acele piuituri. Clănțănituri de surpriză. Fâșâituri. Ori suspine, emise de vreuna dintre fragilele aparținând popoarelor de femei adulterine. Și care, cu ușurință, pot fi confundate cu îndemnuri de a scrie despre dânsele povestiri de peste un milion de dolari. 339 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI icoana gazdei sale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vadă pe Milly, care abia împlinise doi anișori, tropăind până în dreptul sicriului, cu mânuța grăsuță ascunsă în pumnul strâns al lui tati. Așezând buchețelul de lăcrămioare, legat cu fundă - florile preferate ale mamei - pe sicriu, fetița nu părea să înregistreze suspinele reprimate ale celor aflați în biserică. Mami se trezește? a întrebat ea sonor, când Nick a luat-o ca să se întoarcă la locurile lor. De unde până atunci se ținuse tare, bărbatul și-a pierdut controlul și s-a prăbușit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
moi pe lângă trup și cu capul plecat. După câteva secunde, i-au apărut în ochi și lacrimile - la început doar câteva, dar curând debitul a crescut până când stropii au început să i se reverse pe fustă, acompaniați de icnete și suspine. Fusese așa de convinsă că de data asta chiar era însărcinată, că de data asta avea să aibă parte de verva nașterii pruncului ei și al lui Luca, că de data astea avea să cumpere cărți pentru gravide și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Bookers în 1993). Au urmat Rușinea î1983, Prix du Meilleur Livre Étranger, nominalizare la Booker Prize în 1984), Versetele satanice î1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun și Marea de Povești î1990), Ultimul suspin al Maurului î1995), Pământul de sub tălpile ei î1999, Commonwealth Prize), Furie î2001) și Shalimar clovnul î2005). Pe lângă operele de ficțiune, i-au mai apărut o culegere de eseuri, interviuri și recenzii intitulată Patrii imaginare î1992), volumul de povestiri Orient, Occident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
culegere de eseuri, interviuri și recenzii intitulată Patrii imaginare î1992), volumul de povestiri Orient, Occident î1994) și o vastă antologie de texte eseistice și memorialistice, purtând titlul Dincolo de limite. La Editura Polirom au fost traduse până în prezent Rușinea î2001), Ultimul suspin al Maurului î2002), Harun și Marea de Povești î2003), Pământul de sub tălpile ei î2003), Copiii din miez de noapte î2005), Orient, Occident î2005) și Dincolo de limite î2005). în 2006, în cadrul colecției Biblioteca Polirom a fost lansată seria de autor „Salman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lucrul acesta, să ne adune În curtea școlii și să ne anunțe câte ceva, plin de impozanță) și ne-a comunicat faptul că ieri seară, colega noastră, Otilia, a fost accidentată mortal de un bolid care... Sau auzit țipete scurte și suspine prelungi și izbucniri În plâns și cuvinte rostogolite precipitat. Și toți copacii s-au Întors atunci cu rădăcinile În sus și am Început să calc pe cer, pe când ploua negru și violent, de jos În sus. Și a Început să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În bucătărie s-a Împotrivit neconvingător atacului meu dezlănțuit. Cele două scaune au cedat repede, cu gemete scurte, sub ploaia de cumplite lovituri venite dintr-o dată. Masa a tremurat o clipă, Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Dacă zici tu“, spune Paula cu veselie. La masă, când Îi ofer lui Ben porția de quiche, gurița lui aproape imaculată se contorsionează, devenind o tăietură plină de durere. Începe să plângă cu sughițuri, abia reușind să respire Între două suspine. Familiile de francezi care stau aproape de noi, toate având enfants Îmbrăcați În haine bleumarin sau gri de in, stând cu spatele drept și mâncându-și porția de haricots verts, se Întorc și se uită la barbarii de anglo-saxoni. După ce ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Donald punea laolaltă bagajele. El mi-a făcut un mic semn trist cu mâna. După ce au plecat, Juanita mi-a zis că Îi pare foarte rău, dar nu mai putea să suporte. Toate acestea comunicate prin gesturi ale mâinilor și suspine. Iată În sfârșit șansa mea de a sublinia faptul că unul dintre motivele pentru care casa era atât de murdară era că menajera mea nu reușise să o curețe În ultimii doi ani, acuzând o serie de afecțiuni la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a valului cânt, La gemătul dulce din vânt. Natura de jur, împrejur, Pe sus e o boltă de-azur, Pe jos e un verde covor Țesut cu mii tinere flori. Văd apa ce tremură lin Cum vântul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori, Văd lebede, barcă de vânt, {EminescuOpIV 4} {EminescuOpIV 5} Prin unde din aripe dând, Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bând miere din flori. De ce nu am aripi să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e viață și pară Și sufletu-ți blândă magie Ce-nvie. Să cânte Ce secoli tăcu înainte Și-a munților creștete-nalte Să salte. {EminescuOpIV 32} Și din amestecul de vise dalbe, Dintre dănțîndele ființe albe, Iese cum cântecul dintre suspine Regina albelor nopții regine. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Și cum din zilele poetici, june, A idealului iese minune, Astfel prin notele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Seminți de lauri zice: că Ștefan v-au depus. Din turnul mănăstirei cu fruntea-ncărunțită De patru secoli cântă un glas armonios Și-a lui vibrare dulce de-aramă curățită Prin flăcări întreite, e imn religios. E-a clopotului Buga, suspin și lamentare Ce-a munților ecouri de freamăt le-au împlut. Ah! cântă la mormântul ce astăzi e-n serbare Că glasu-ți pentru lume și cer este făcut. Te leagănă pe vânturi, și-a ta melancolie Misterioasă limbă în inimă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sufletul stă de beție Plutesc ființele... e vijelie... Până ce aria dispare, trece... O rază timidă în ziua rece. Apoi perechile stând risipite S-adun în grupele-orînduite Și din amestecul de vise dalbe Din trecătoarele ființe albe, Iese ca aria dintre suspine Regina albelor nopții regine Sau cum din zilele poetic june A idealului iese minune. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează, Se-ndoaie talia-i în albă haină Parcă-i o timidă a nopții taină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
drum verde și îngust... Înserează și apune greul soare-n văi de mite. Cu un roș fir de jeratic culmi de munte sunt tivite, Lunga lor fulgerătură în senin a-ncremenit. Marea aerului caldă, stelele ce-ntîrzii-line, Limba râurilor blândă, ale codrilor suspine, Glasul lumei, glasul mărei se-mpreună-n infinit. Codrii aiurează negri sub a stelelor povară. Râuri calde ca și sara apa-n arcuri o coboară, Prăvălind-o purpurie peste scările de stânci; În albastru-adînc, în marea cerului cea liniștită, Răpăd
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Nisipișul strălucește, râuri scapără-n pădure - În oraș, lumini ca stele presărate-n mii de muri. {EminescuOpIV 120} Și-n poiana ce ridică nalții trunchi cu frunze rare, Raza lunei alb pătează umbra verde din cărare, Filomela împle codrii cu suspine de-amoroși. Joe preschimbat în tânăr, cu immobili ochi sub gene, Pândea umbra mlădioasă unei fete pământene - Ei se văd, ca să se mire, cum de sunt așa frumoși. A fi râu e-o fericire, căci în nopțile-argintie Câte grații tăinuite
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]