6,881 matches
-
sat vor fi alegeri de primar.S-au implicatși fiecare și-a ales câte un candidat.Polobocul cel hodorogitcu glas puternic a făgăduitcă dacă X va fi ales primartot omul va ajunge bugetar,cum ar veni salariatla STAT.Polobocul cel tăcut,să promită nu s-a priceput,el nefiind deloc bun orator,și-atuncea, fiece alegător,de la polobocul cel plină primit câte doi litri de vin.Nici până azi nu s-a aflatcine-a ieșit primar în sat,dar să ... XXXI. BULGARIA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
că vine Anul Nou Un an ca altele, fără speranță! Fatidic, ordine primite în argou Impun sclavia pentr-o alianță! Și azi am auzit că vine Anul Nou În dar primim otravă și pistoale. Silențioase lasere, nu au ecou, Ucid tăcut. Noi strigăm osanale! Fără nici-o vină, tancurile morții Trec încoloanate spre țări cu petrol Crimele abjecte sunt produsul sorții Prea curând pământul va rămâne gol! Timid zeul Marte îmbătat cu sânge ‘N Anul Nou ne-aduce crime și război! Guverne
AN NOU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376687_a_378016]
-
dragostea semenilor: La vârsta când timpul - pe chipuri - le lasă urme adânci, / Învață tu, copile să nu te lovești de stânci! / Învață mersul lumii și-al ceasului oprit, / Învață ca în goana vieții să fii mereu iubit”, „Învață de la oameni tăcut să fii în fire / Așa cum în suflet îți intră o tainică simțire, / Ce-o simți când primești frumosul din înalt, / Dând o strălucire ca piatra de bazalt!” / Învață de la noapte tainele vieții / Așa cum apar lumini în zorii dimineții! / Învață de la
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
printre muritori! Aici nu-l simți când trece! - zise el resemnat. - Pentru că la noi nu are limite. Are doar început. Sfârșitul nu-l știe nimeni. Noi trăim continuu în prezent. Totuși, și în neamul vampirilor exista invidie. Unul dintre aceștia, tăcut și morocănos, numit pe bună dreptate Ursuz, nu privea cu ochi buni legătura dintre proaspătul intrat în rândurile lor, Paloș, și Fiica lui Dracula. Vampirica era frumoasă și plină de grație și râvnea la ea. Dar cine se uita la
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CHEMARE Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1437 din 07 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nostalgică, îți cer, tăcută, pe mine timpul să n-așterni. Am fost și nu-s, sau nu-s și, uite! Să-ți pun iubirea-n palme-mi, ceri. Eu știu, doar, care-mi e menirea: Azi, să-nfloresc, precum un mac. Tu, fluturaș, să
CHEMARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376727_a_378056]
-
Iar visul meu să fie viața, Tu ramura ce-mi bate-n geam Și mă-nsenină‘ dimineața. Să fiu ca roua-n palma ta Ascunsă, dincolo de soare Și raza ce mă căuta Să fie-ntâia sărutare. Să mă privești în ochi, tăcut, În semn de binecuvântare, Căci pe vecie a ta sunt Și ce-i al tău în veci nu moare. IUBIREA Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
ta s-o am,Iar visul meu să fie viața,Tu ramura ce-mi bate-n geamși mă-nsenină‘ dimineața.Să fiu ca roua-n palma taAscunsă, dincolo de soareși raza ce mă căutaSă fie-ntâia sărutare.Să mă privești în ochi, tăcut,În semn de binecuvântare,Căci pe vecie a ta suntși ce-i al tău în veci nu moare.IUBIREAIubirea este-o artă când știi s-o dăruiești.E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești,E leagănul de-acasă și
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
nori grei de zăpadă, păsările s-au spânzurat de vânt, cuvintele țin locul de spadă. ard silabele grele pe ruguri, mor și se nasc doar urlând, bate vântul, miroase-a iarnă, amintirile tot sângerând. cădelnițează timpul prin noi, ca prin tăcute biserici, sunt pașii toamnei din alte dăți, pe care tu, viață,-i desferici. pe fundul lumii adânc, inima mea ia formă de arcă, tot stau, șovăi adesea, și plâng demonul meu mă încearcă. vineri, 14 noiembrie 2014 Referință Bibliografică: demonul
DEMONUL MEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376739_a_378068]
-
cu sacoșele în mâini. - De ce nu le lași jos, mami? - Trebuie să fii pregătită, când îți spun, sari repede afară, bine? Fetița aprobă cu o mișcare scurtă din cap. Simțea încordarea mamei, așa că se lipi mai bine de piciorul ei, tăcută. Îi plăcea să meargă cu autobuzul. Îi plăceau și oamenii. Cel mai mult, însă, îi plăceau jucăriile. În pragul sărbătorilor de iarnă putea vedea o grămadă de jucării. Păcat că nu putea duce niciuna acasă. S-ar fi jucat cu
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
de la Plevna sau Smârdan, de urmașii acestora care i-au dat peste cap pe nemți în asalturile la baionetă de la Mărăști, Mărășești și Oituz, de enormele jertfe ale românilor pe fronturile celei de-a doua conflagrații mondiale, de eroismul cotidian, tăcut și răbdător al milioanelor de români pe întreaga durată a „războiului” de 45 de ani dus împotriva bolșevismului, respectiv de strălucita îzbândă a „armatei populare” de votanți împotriva redutabilelor forțe ale lichelismului și ticăloșiei în cel de-al doilea tur
PRIMUL PAS SPRE NORMALIZAREA ROMÂNIEI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376747_a_378076]
-
ANIVERSAREA UNEI NAȘTERI SAU A UNEI PLECĂRI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului uneori lumânările tortului se aprind direct pe pământ pentru a nu tulbura liniștea gândurilor pentru a rosti tăcut iubirea //cândva, prin 1991 pe 27 noiembrie, ora 19:52, se năștea pruncul meu cel mare, Andrei Cristian. ar fi făcut anul acesta 23 de ani. // se târăște timpul odată cu mine îi simt apăsarea. mă ridic de câte ori trânta devine mai
ANIVERSAREA UNEI NAŞTERI SAU A UNEI PLECĂRI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376764_a_378093]
-
se întoarcă la apus. Arar, un sunet se aude, Orb chiot de la ei răzbate. Își strânge-n grabă plete ude Când simte-n aer cum străbate Năluca morții prinsă-n unde. A-ncremenit la cruda veste Și a rămas de-atunci tăcută, Doar chipu-n apă-și oglindește Și cu cosițele-o sărută Mutând tristețea în poveste. În timp, în salcie schimbată, Se-mpodobește an de an, Plângându-și dragostea de fată Pentru pierdutul băietan Șoptind spre râu „a fost odată ...”. *** Ciclul
LEGENDA SALCIEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376759_a_378088]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Carti > MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ - BIANCA MARCOVICI ȘI TĂCUTELE EI ROSTIRI Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1441 din 11 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Aflându-mă, prin vară, cu prilejul unei invitații, la Comunitatea Evreilor din Iași am avut bucuria de a fi invitat de domnul
BIANCA MARCOVICI ŞI TĂCUTELE EI ROSTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376738_a_378067]
-
așa cum rar îți este dat să o întâlnești în viața ta. Și mulțumește-i Biancăi Marcovici că știe să te facă părtaș la marea ei dragoste de viață. Mihai BATOG-BUJENIȚĂ decembrie 2014 Iași Referință Bibliografică: Mihai BATOG-BUJENIȚĂ - BIANCA MARCOVICI ȘI TĂCUTELE EI ROSTIRI / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1441, Anul IV, 11 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
BIANCA MARCOVICI ŞI TĂCUTELE EI ROSTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376738_a_378067]
-
iar Ghiță începu să tremure ca o piftie sub mișcările lui din ce în ce mai sprintene. Buna trecu de câteva ori prin curte, cărând piesele desprinse din animal, ca pe niște trofee. De fiecare dată îi mângâie cu drag obrajii, zâmbind, nefiresc de tăcută. - Treci la măcinat, Micuțule! Repejor, că banii nu așteaptă! Cezar râse odată cu Jean, mai închină încă odată cu el și se apucă cu râvnă de dat la manivela bătrânei mașini de tocat carne. De mirare cum nu i se făcu rău
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
vântul înnoirilor. Familia socrilor mei era una dintre cele mai respectate în comună. Trăiau în bună înțelegere, deși erau firi atât de deosebite. Tata socru era un om falnic, frumos, brunet, cu ochii aproape negri, cumpătat la vorbă, mai mult tăcut și grav, de parcă întotdeauna se gândea la ceva profund. Ținuta lui părea că impune o distanță mare între el și ceilalți din jur. Dacă “sminteai” ceva, îți spunea apăsat o vorba, de-ți venea să intri în pământ. Mama soacră
GÂNDURI ÎNCHINATE FEMEII ��' SOŢIE ŞI MAMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376795_a_378124]
-
Argesel în satul meu!,, parcă i-au fost predestinate.Caci din Argeș își desprinde brațul și Neajlovul ,care își poartă cu mândri- e apa lui,trecând pe langă Mănăstirea Comana. Satul meu,cu nume de brav domnitor,rămâi cuminte și tăcut de câte ori plec... și parcă îți aștepți fiii tăi,de fiecare dată... Referință Bibliografica: SATUL MEU / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2300, Anul VII, 18 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristiana Iliuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
vremurilor sale ce nu trece cu ochii închiși pe lângă detaliile care, adunate ... VI. MELANIA CUC - SILVIA BITERE PE „VIA DEL MAR”, de Melania Cuc , publicat în Ediția nr. 1663 din 21 iulie 2015. „Eu am tăcut și din noaptea mea tăcută s-a ridicat un om” spune Silvia Bitere în deschiderea unuia dintre poemele sale, în cartea „Via Del Mar”, volum ce a apărut la Editura Grinta în 2015. Citești și nu poți trece mai departe pe vers fără să te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
cunoaștere în sensul cel mai bun al cuvântului, pentru că în fiecare sintagmă, poeta se caută și se regăsește pe sine. Desigur, conflicul interior dublat de introspecția ( adesea) pusă în oglindă, ... Citește mai mult „Eu am tăcut și din noaptea mea tăcută s-a ridicat un om” spune Silvia Bitere în deschiderea unuia dintre poemele sale, în cartea „Via Del Mar”, volum ce a apărut la Editura Grinta în 2015. Citești și nu poți trece mai departe pe vers fără să te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
That rest is best when weary Make the most of loving Of kindness and of giving For happy are those who grow to know That love is the reason for living O CALE SPRE FERICIRE O promisiune într-o atingere tăcută Când ți-e greu, o piatră netedă în mână ținută Un gudurat din coadă de bun venit acasă Un prieten iubitor care să greșești te lasă. Piatră netedă de ținut când ți-e greu O atingere tăcută, o promisiune dată
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de IAN MCQUILLAN în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375101_a_376430]
-
într-o atingere tăcută Când ți-e greu, o piatră netedă în mână ținută Un gudurat din coadă de bun venit acasă Un prieten iubitor care să greșești te lasă. Piatră netedă de ținut când ți-e greu O atingere tăcută, o promisiune dată mereu Prietenul tău iubitor care să eșuezi te lasă Un gudurat din coadă de bun venit acasă. Datul din coadă, binețe îți dă Și promisiunea tăcută în atingere Când vremurile sunt grele, o piatră să ții Prietenul
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de IAN MCQUILLAN în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375101_a_376430]
-
stins albastru spre care tânjesc în respirație și pe buze mereu dar tu, tu, desi ești de-a casei cea nouă, atât de departe de soarele ce-mi adastă în gând ai putut să-mi auzi între zgomote aspre vocea tăcută ce șoptea susurând vocea mea clară, distinctă și brava, ce vorbea cu aplomb când câinii lătrau fără rost vocea aceea neumbrita de emoții, inhibiții sau lacrimi pe care eu însămi n-am mai auzit-o de ani care-a fost
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ALEXANDRA BALM în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375104_a_376433]
-
Prin porți de Paradis, Uniți în Simfonia Picturilor de vis... Pășim, smeriți, prin iarbă, Chemați de-un tainic glas, Ca inima să fiarbă Prin lacrimi pe obraz... Artiști cu dor de casă, Copii, un pic cărunți, La Parcova duioasă, Ne-mbățișăm tăcuți... Aici, la scumpa vatră A Casei Părintești, Trăim povestea sacră A vieții românești... Mai blânzi, mai grămăjoară, În jurul pâinii dulci, Reîntregim o Țară, Cu forța unei Rugi. Culorile nasc forme, Iar formele - culori, Adulmecăm și-aroma Campestrelor comori. Atâtea pânze
SATUL PARCOVA – LEGENDĂ A PICTURII CAMPESTRE ROMÂNEŞTI de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375096_a_376425]
-
la plecare. Sunt mâinile de care fire nevăzute te leagă, sunt mâinile din care ți-ai luat, cu timpul, zborul, sunt mâinile care au-ndurat, în dragostea nemărginită, și răni, și frig, dureri și-atâtea greutăți. În calmul lor, mâinile mamei, tăcute, reci și vlăguite, pe ultimul ei drum le simt, mâini adormite pe care râurile fierbinți de lacrimi și suspine nu le mai pot trezi la viață, acum, aici. ARIPILE NOASTRE UITATE Într-o particulă misterioasă încape întregul univers. În noi
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
emană parcă o căldură omenească. Unele dintre ele au un aer mis¬terios, năpădite fiind pînă la acoperiș de iederă verde, cățărătoare. Umbrite de oțetari sau salcîmi bătrîni, cu trunchiuri groase, strîmbate de vreme și cu coroane stufoase, încremenire, străzile tăcute sunt adesea denivelate de rădăcinile vieții lor vegetale, înverșuna¬te, învîrtoșate, urmîndu-și cu încăpățînare calea spre pînzele de apă freatică. Peste tot, garduri de lemn pe care se întind invadatoare, frunzele zorelelor liliachii și florile albe, feciorelnice de rochița rîndunicii
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]