3,383 matches
-
autopăcălire, autoamăgire. El se păcălise. Puțin, mult, cu patimă, deloc. Este neverosimil și este posibil. Făcea câte un salt până la București ca s-o vadă, iar ea venea să-l întâlnească la poalele Carpaților, în orășelul de garnizoană, în pofida lui taică-său, care era numaidecât informat. O împunsătură de neliniște îi aduse aminte de bătăile în ușă din liniștea încremenită a nopții, de trupurile lor ghiftuite, topite unul în altul, muiate în sudoare și spermă, și de groaza Isidorei, trezită brutal
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
telefonat ca să afle dacă ați ajuns și cum a fost călătoria. Vi se va stabili imediat legătura." Protestele lui nu slujesc la nimic, comandantul simulează chiar niște treburi urgente ca să-l lase să-și regleze, cu toată discreția, divergențele cu taică-său. Da, domnule general, tocmai am ajuns", spune el în aparatul care pârâie. Tatăl lui e mulțumit că se află acolo unde îl cheamă datoria, și nu în brațele unei actrițe de varieteu, ca să nu rămână dator cu răspunsul. Sănătatea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ele. Al treilea, plasat în camera de zi, pentru că multă vreme l-au folosit amândoi, stă să expire. Georges, care la întoarcere descoperise pentru ea un leptop la promoție, vrea să găsească și un ecran plat, nu prea scump, pentru taică-său. I l-ar plasa în birou, cu o singură condiție: să-și facă ordine pe masa de lucru. Condiție dificil de satisfăcut. E în impas. Noaptea, visează că un fluviu de hârtii și de cărți o duce într-o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
plajă cu Nel (pe post de însoțitoare) și poate își va găsi mai ușor un soț într-o stațiune balneară frecventată de tineret decât în cătunul lor pierdut printre vii. Lillișu povestea totul, râzând și zeflemisind cu gentilețe iluziile lui taică-său. Bun, pe scurt, nu-și găsise un soț și de atunci trecuseră două sezoane. "Asta nu a depins, cred, de dumneata", strecură locotenentul, galant. "Poate că n-am căutat prea atent", răspunse fata râzând. Oricum, îl asigura tot timpul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lui amintirea și să-i trimită fotografii ale ei. Reieșea că tatăl ei îl asigura regulat în privința sentimentelor lui Nel și chiar inventa vorbe copilăroase, pline de dragoste, pe care ea le-ar fi rostit despre el... Ah, trișase bine taică-său! Îi trimisese și o fotografie. Dar ce fotografie? Pe atunci, familia lor nu se fotografia decât ca să-și reînnoiască permisele pe calea ferată, care le dădeau dreptul la douăsprezece călătorii gratuite pe an. Și după atâta timp, pe Nel
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
oarecare versuri umoristice ale lui Nae Orășanu, celalt un vechi cântec de mahala. Primul cântec descria orgiile bandelor electorale organizate de Popa Tache sub conservatori. Cântecul începea astfel: Popa Tache, und’ te duci Numa-n halat și papuci? Mă duc, taică-n mahalale Ca s-adun la haimanale, Zidărași și dulgherași Că sunt buni de ciomăgași. Popa Tache cântă Rezemat în bâtă, Bătăușii ține Isonul pe vine. Pe la Zece Mese, Păruieli mai dese, Pe la șapte Nuci, Bătăi cu măciuci. Junele Missir
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
care să se delimiteze de cei care îi foloseau numele într-o campanie de presă împotriva regelui sau să adreseze o asemenea scrisoare patriarhului Miron Cristea, „care este unul dintre protectorii fiului tău, în cazul în care s-ar prăpădi taică-tău”. Carol a îndeplinit cererea Reginei. Principesa Elena voia să meargă în Italia, pentru a-l convinge pe Carol să revină asupra renunțării și pentru a-l readuce în țară, dar guvernul nu a fost de acord. Probabil, acum Principesa
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
era vorba, i se făcea un dor cumplit de-ai lui uneori și mai ales de locurile copilăriei. Însă prima întrebare care s-ar fi născut în rândul amicilor săi dacă ar fi pus vreo fotografie ar fi fost despre taică-su. Despre faptul că el ar lipsi din fiecare. Iar Cristi n-ar fi avut chef să vorbească despre eroul căzut la Mărășești. N-a adus niciodată vorba despre el, pentru că de fiecare dată când și-l închipuia, cu greu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
inginer, așa cum i-o plănuiseră părinții. Seara, când toți erau acasă și Cristi se juca în camera lui de-a orchestra, creând în mintea sa fragedă viori, contrabasuri și cine știe ce instrumente, unele nici măcar inventate, din linguri, mături și polonice, dacă taică-su intra și-l surprindea făcând pe dirijorul, mișcând hotărât și calculat din brațe un creion în stânga și-n dreapta, țeapăn și cu bărbia ridicată, cu o mutră serioasă, micuțul Cristian îi spunea despre invitațiile pe care le va trimite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
micuțul Cristian îi spunea despre invitațiile pe care le va trimite tuturor la primul său concert. Avea o sclipire nemaivăzută când venea vorba despre muzică, se umplea imediat de energie când povestea despre ce grozăvii urma să facă pe scenă. Taică-su atunci se așeza lângă el și îl asculta atent, îi făcea pe plac și închidea ochii, imaginându-se în public. Dar opera era atât de departe acum, de când marele profesor Vrăbiescu îi dăduse verdictul clar că nu va putea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
măreț precum cel al colegilor săi, deziluziile lui tot mai multe și mai apăsătoare nu se comparau cu visurile lor îndrăznețe ce pluteau în camera sărăcăcioasă de pe Plevnei precum o simfonie, și gândurile îi erau tot mai întunecate. Imaginea lui taică-su, ce îi venea tot mai des în minte, gândind că îl veghează din lumea cealaltă și că e tot mai dezamăgit, îl bloca. Îl sugruma de-a dreptul. Iar vestitul oraș în care venise cu atâta speranță îl înghițea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ion Vasilescu privește distrat din spate toată faza. Cristi închide ochii și uită de toți și de toate. Nu mai e acolo, la Răcaru. E în camera lui din Brăila, cântând tot felul de melodii din vremurile copilăriei sale, iar taică-su tocmai intră peste el să-l asculte. Păi, ce faci, tată ? Tocmai acum te-ai oprit, când ți-a venit publicul ? râde Gheorghe Vasile, și imediat îl sărută pe obraz. Hai, mai cu patos, de când așteptam să ajung acasă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristiane, mai vedem. Ia să te auzim. Cristi deschide ochii, care îi sunt umeziți de amintirea eroului de la Mărășești. Trage aer puternic în piept. Privește spre masa lui Pribeagu și Mamutu’, iar în locul în care stătuse 35 el acum e taică-su, cu un pahar de vin alb în față, plin de mândrie, tot numai un zâmbet. — Haide, Cristi, îi poate citi pe buze. Arată lumii ce poți, arată-le vocea ta caldă pe care eu n-o s-o mai pot
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Vrăbiescu, care își pusese atâta încredere în el, că toate cursurile sale și toată dragostea de profesor pe care acesta și-o dăruise ucenicului său vor folosi pentru a încălzi inimile înflăcărate ale petrecăreților din crâșme ? Și cum se simte taică-su, acolo sus, în raiul eroilor căzuți în Războiul cel Mare, a cărui veghere o simțea în fiecare secundă, în călătoria lui spre a deveni bărbat ? Oare este mâhnit pentru escapada lui, încât afară nu mai începe o zi neobișnuit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
te rogi ? Dumnezeu, știi bine, e în inima ta, și aia nu are cum să ți-o ia nimeni niciodată. — Păi, și când mor ? — Păi, atunci ce treabă mai ai cu inima ta ? Atunci o să fii sus, în Rai, cu taică-tu, amintindu-ți și râzând de toate astea. Ai văzut ce grijă a avut de noi, să ajungem sănătoși ? Ai uitat ce a pățit Victoraș, că a dat ortul de frig ? Taică-tu a fost lângă noi tot timpul și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ta ? Atunci o să fii sus, în Rai, cu taică-tu, amintindu-ți și râzând de toate astea. Ai văzut ce grijă a avut de noi, să ajungem sănătoși ? Ai uitat ce a pățit Victoraș, că a dat ortul de frig ? Taică-tu a fost lângă noi tot timpul și ne-a ascultat atent bătăile inimi- lor, să nu încetinească. Ajunși acasă, în loc să se odihnească după drum și să-și reia cum puteau viața, Virginia și cei doi copii au început o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nesupunere sau trădare, când au fost prinși că trimi- teau semne armatei noastre despre planurile inamice, atunci când le aflau. Era bine că lucra atâta și avea responsabilități din ce în ce mai mari, nu mai avea timp să se gândească așa de tare la taică-su și mai ales la imaginile din Huși, care pe mulți i-ar fi traumatizat, oameni mari, în toată firea, d-apoi pe un țânc de nici zece ani. Multe văzuse Cristi pe timpul războ- iului, atât de mic încă, lucruri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ușureze calea. A văzut și femei luate cu forța, bătute și umilite și violate în colțuri întunecate de bărbați nespălați și beți, fie români, fie rusnaci, care la Huși o duceau bine mersi, scutiți de front prin minunea pilelor, în timp ce taică-su era în mijlocul războiu- lui, să-i salveze. A simțit cum dintr-un om liber poți deveni sclav și că ceea ce construiești o viață ți se poate lua într-o clipă. A văzut animalele trăind după legea junglei, singura care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pierzi, iubitul meu, printre atâtea, asta e problema, se apropie ea calmă și-l mângâie. Că arunci cu banii ca un disperat și nu păstrezi nimic, crezi că nu știu ? Câștigi într-o lună cât n-am câștigat eu și taică-tu o viață, dragul meu Cristi. Și știi cum vremurile se pot schimba, când te aștepți mai puțin. Tu știi cel mai bine, dintre toți, prin câte am trecut. Lasă vitejiile tinereții, Cristiane ! — Dar, mamă, asta e viața mea, plină
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
placă cânți tot mai bine, te maturizezi, se vede că nu te lași dus doar pe mâna talentu- lui tău și mai pui și de la tine, și asta, Doamne, iubitul meu, e minunat. Așa te-am crescut și eu, și taică-tu... Ce mândru ar fi fost de tine dac-ar fi fost aici, cred că nu s-ar mai fi oprit să te sărute. Cum ai venit tu cu o traistă în lumea asta străină și ai așezat-o, iată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acestea se mulau perfect vocea și temperamentul său. Emana din cele mai simple gesturi fragilitate și emoție, i-a și spus Fernic atunci că n-ar trebui să mai încerce vreodată cântece vitejești, de patrie, chiar dacă erau pentru amintirea lui taică-su și avea un braț întreg de astfel de doine, și nici pe cele umoristice sau satirice, pentru că nu i se potrivesc deloc. Era de parcă s-ar amesteca „o prăjitură nemaipomenit de dulce cu oțet și muștar“, accentuase prietenul său
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
plină de dragoste și bunătate, eu o cunosc mai bine ca nimeni altul, dar în același timp e plină de spaimă. — Ce spaimă ? — Toată fuga asta a ta de singurătate, de stabilitate, dorința asta de aventură continuă, toate pornesc de la taică-tău. — Ei, mamă, cum poți să spui asta ? — Ei, uite, pot s-o spun prea bine. Pentru că am văzut, Cristiane, eram acolo. Pițu era mic, abia învăța ce-i aia viață când tu o luai de coarne. Moartea lui taică
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
taică-tău. — Ei, mamă, cum poți să spui asta ? — Ei, uite, pot s-o spun prea bine. Pentru că am văzut, Cristiane, eram acolo. Pițu era mic, abia învăța ce-i aia viață când tu o luai de coarne. Moartea lui taică-tău, Dumnezeu să-l ierte, te-a schimbat. Am văzut bucățică cu bucățică cum te-ai transformat prea devreme într-un bărbat, când erai la vârsta la care alții încă își trăiau copilăria, dar nici nu putea fi altfel. Așa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
crești, să devii ceea ce ești astăzi, ca spirit, un om bun și puternic, dincolo de toate a rămas un gol acolo în inima ta, pe care ți-e frică să-l umpli. Ți-e frică că va fugi, la fel ca taică-tău. Că va dispărea... O, nu, nu da ochii peste cap, Cristiane, eu am văzut, dragul meu, am fost acolo. De când luai și îngri- jeai toate animalele străzii și le aduceai acasă, pisici, câini, păsări, Dumnezeu mai știe ce a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în fiecare seară, ca niște amante cuminți, lângă perna lui și-l mângâiau cu gheare de fier. Avea din ce în ce mai des coșmaruri. Se întorcea de pe o parte pe alta în somn și se trezea brusc, transpirat, după ce tocmai îl văzuse pe taică-su împușcat sau pe Fernic făcându-se praf, odată cu prăbușirea avionului. El, care ieșea seară de seară cu o gașcă de prieteni, de actori, de muzicanți sau de studenți, se plimba acum tot mai des singur, rătăcea buimac pe străzi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]