5,450 matches
-
Ta, se mișcă-n unduiri de rod ... Și spicul de grâu,prinos de cuget crește-n chemarea celuilalt, ca Via Ta, cu Afuzalină de mir, revărsată de la culesul Dintâi. Tremur în cuprinsul privirii Tale, ca o maramă pe fruntea Fecioarei ... Tainic Te simt în izvorul Luminii. Răsari pe prispa Dorului meu, ca un Luceafăr, ca o Lactee ! Prins în tânjiri de cicoare, mă cuibăresc în pleoapa Luminii Tale, încolăcit în nădejde. Doamne, picură-mi din Candela Ta, Dor, să-mi fie
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
preoția creștină a fost instituită de Însuși Duhul Sfânt. O altă deosebire decurge din jertfa adusă la altar de slujitor: preotul creștin oficiază jertfa cea fără de sânge în care prin pogorârea duhului Sfânt pâinea și vinul se prefac în chip tainic în Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostrum Iisus Hristos. Comparația cu jertfa făcută de proorocul Ilie ne dă, iarăși, dimensiunea înfricoșată a preoției creștine (cap. 14). Desigur că sufletele omenești create nu pot să suporte vederea acestor minuni, drept care
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE SE ÎMPLINESC ÎN ACESTE ZILE CINCI ANI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377911_a_379240]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Atât de modernist nu pot să fiu încât să-l uit din vers pe Dumnezeu să dau ființă versului pustiu însingurat și trist în capul meu ca și cum sunt primul pe pământ ce-și pune gândul tainic în cuvânt în clipă absorbindu-l pe mereu închis într-un perpetuu avânt. M-afund între celule spre divin pe lanțul dintre gene coborând într-un abis de neființă plin învăluit cu aură de gând fără să-mi fie felul
SUNT POET LA MINE-N CAP ŞI DIN CAP NU POT SĂ SCAP de ION MIHAIU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378078_a_379407]
-
între alerte impulsuri, răcoritoare chemări din buze nemișcate, mâini-corzi ale simțului, geometria nemișcării inventând-o. Dă dimensiune acestei lumi, iubirea mea! Dă culoare și măsură aerului! Că doar el știe bemolii silabelor nesilabisite... Și asta fiindcă m-ai purtat în tainicul loc al înălțimilor... unde timpul s-a oprit în loc, unde norii șușotesc și copacii din noi înfrunzesc! Referință Bibliografică: Tăcerea / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1982, Anul VI, 04 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia
TĂCEREA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378088_a_379417]
-
intacte între cărțile devorate de Poet. Pentru Poet cărțile-s răsăriri și apusuri de soare, mișcări de planete, galactici și magme, gând așchiat din rotunde epoci, fierul pătruns în adâncuri de scoici - scânteie venită din lumi hainite spre amețita și tainica-i minte. Iar șapte-i o clipă și-o strună prin vremi, tăcere de care te temi, o soartă pe care-o alegi, membrană a vieții întregi. În ochii cifrei șapte ... Citește mai mult Verbul de veghe al cărțilorvede în
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
pe rafturi și spații intacteîntre cărțile devorate de Poet.Pentru Poetcărțile-s răsăriri și apusuri de soare,mișcări de planete, galactici și magme,gând așchiat din rotunde epoci,fierul pătruns în adâncuri de scoici -scânteie venită din lumi hainitespre amețita și tainica-i minte.Iar șapte-io clipă și-o strună prin vremi,tăcere de care te temi,o soartă pe care-o alegi,membrană a vieții întregi.În ochii cifrei șapte... XIX. DE LA SUFLET PENTRU UN POET APARTE, de Pompiliu Comsa , publicat
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SUNT CA O PIRAMIDĂ DE CRISTAL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ea se învârte în cercuri tainice, vânează clipele cum sar peste praguri mai ceva ca apele zăgazurile de nu se mai stăpânește, mă ascute pe coasa durerii cu sufletul întors în vechile cuvinte. Nu mă pot dezlipi, este ca o ventuză, câteodată îmi face bine, alteori
SUNT CA O PIRAMIDĂ DE CRISTAL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376406_a_377735]
-
Se sprijină de-al nopții prag. O, cât aș vrea să știe lumea Și codrul colindat de vânt, Că mi-ai sădit în ochi iubirea Că glasul tău e-un dulce cânt. Cu tine ating cerul cu mâna Din el tainic stele culeg, Simt cum mă scaldă-n aur luna, Când pe poteca ei alerg. Când șoapta-ți blândă mă anină Într-un poem nemărginit, Te văd, o, înger de lumină, Cum înspre mine ai pornit... Cornelia Vîju ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
eu suspin, întreaga zareSe sprijină de-al nopții prag.O, cât aș vrea să știe lumeași codrul colindat de vânt, Că mi-ai sădit în ochi iubireaCă glasul tău e-un dulce cânt.Cu tine ating cerul cu mânaDin el tainic stele culeg,Simt cum mă scaldă-n aur luna,Când pe poteca ei alerg. Când șoapta-ți blândă mă aninăîntr-un poem nemărginit,Te văd, o, înger de lumină,Cum înspre mine ai pornit...Cornelia Vîju... XX. PRIVIND ÎNSPRE TRECUT..., de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
prețuită de stele înflorind ca iederaîn dimineți după ploi,lumina fuge desculțădragostea-i fierbinte ca sticla.... IX. SUNT CA O PIRAMIDĂ DE CRISTAL, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017. Ea se învârte în cercuri tainice, vânează clipele cum sar peste praguri mai ceva ca apele zăgazurile de nu se mai stăpânește, mă ascute pe coasa durerii cu sufletul întors în vechile cuvinte. Nu mă pot dezlipi, este ca o ventuză, câteodată îmi face bine, alteori
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
transparența dau numerelor o vibrație binară și secretul numelui se lasă descifrat pus ca o aură deasupra de cap. Încearcă păcatul și iertarea, vino cu mântuirea mai aproape... judecata va fi oricum ... Citește mai mult Ea se învârte în cercuri tainice,vânează clipele cum sar peste pragurimai ceva ca apele zăgazurilede nu se mai stăpânește,mă ascute pe coasa dureriicu sufletul întors în vechile cuvinte.Nu mă pot dezlipi, este ca o ventuză,câteodată îmi face bine, alteori mă arde,în jurul
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
este să înțelegem bine că-n acest cerc moștenit prin negura unui timp anonim oamenii l-au completat cu drepte verticale ca razele soarelui drag o stea de cinci ascuțișuri pentru extremitățile corpului spirale ce conțin secrete neinterpretate o masă tainică a tăcerii parcă pentru cină o coloană de piramide îmbinate cu suflet atingând primul punct al infinitului... alții au venit și le-au secționat studiat schimbat unele expuse în muzee iar acele drepte verticale superbe au dispărut apoi înlocuite cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
sursa foto: internet ... Citește mai mult ceea ce vreau eueste să înțelegem binecă-n acest cerc moștenitprin negura unui timp anonimoamenii l-au completatcu drepte verticale ca razele soarelui drago stea de cinci ascuțișuri pentru extremitățile corpuluispirale ce conțin secrete neinterpretateo masă tainică a tăcerii parcă pentru cinăo coloană de piramide îmbinate cu sufletatingând primul punct al infinitului...alțiiau venit și le-au secționat studiat schimbatunele expuse în muzeeiar acele drepte verticale superbeau dispărutapoi înlocuite cu drepte ce mimează verticalitateaîn partea de sus
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Acasa > Poezie > Familie > TE-AI DUS MĂICUȚĂ BUNĂ! Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1310 din 02 august 2014 Toate Articolele Autorului Spre steaua luminoasă ce tainic s-a ivit, Al tău suflet măicuță,în noapte a pornit. Ușor ca și zefirul,el a urcat spre cer, Condus de raza lunii,pe aripa de înger. Când mamei îi secase al laptelui izvor, Tu m-ai hrănit măicuță
TE-AI DUS MĂICUŢĂ BUNĂ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376496_a_377825]
-
fii greu. Ne-am despărțit măicuță,de corpu-ți pământesc, Dar al tău suflet mare l-a luat Domnul Ceresc! Nu-ți vom spune adio,mereu tu vei trăi, În amintirea noastră,cu drag vei dăinui. Te vom simți alături,cum tainic ne veghezi, Cu dragostea-ți ce veșnic,doar pentru noi păstrezi! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: TE-AI DUS MĂICUȚĂ BUNĂ! / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1310, Anul IV, 02 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela
TE-AI DUS MĂICUŢĂ BUNĂ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376496_a_377825]
-
ascuns diavolul Jawohl. Îl luseră de la Hamburg pentru o pizza milanesa. Câți n-o visau pe Diana Savana, fecioara din marginea marelui port? Duhuri bengaleze, fierbinți și prea treze spionau tot ce se vorbea. Amrit, Amrita, ți-amintești, iubita, locul tainic, atins, la un foc aprins? Dar Wolf mieuna ca un travesti. Declama cineva din off - tu te-ai născut din bolgii, si-n bolgii te intorci, pe inima-ti cresc solzii, pe Domnul îl invoci, credință ai ca lupul ce
CONFLUENŢE LITERARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376491_a_377820]
-
de la un vecin pădurar. În dreptul bisericii din Poiana Mărului, satul nostru natal, a descălecat, a legat calul de un plop de pe marginea drumului și s-a așezat pe iarbă cu capul între mâini. Privea gânditor spre coasta dealului împădurit, învăluit tainic de umbrele înserării. Se pare că era atât de transpus, încât cei care l-au văzut au crezut că este bolnav și au anunțat-o repede pe mama. De ce se oprise acolo? Probabil și-a amintit de ziua când, fiind
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
armoniei dintre pământ și cer în Basarabia se simțea, prin purificări spirituale, profundele iluminări ale sufletului românesc. M-am simțit ca acasă ascultând în sfintele mânăstiri și biserici pictate de zugravii legendarilor voievozi clopotele și toacele, care ne deslușeau muzica tainică a Universului. Era acea atmosferă în care se pregătesc sărbătorile pascale, cu lumina din candelele străvechi din altarele ortodoxe voievodale, care sunt în rugăciune de veacuri. Bisericile Basarabiei, unele pictate în exterior, în această perioadă de sfințenie par ouă încondeiate
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
fetei, Shanti Ramya! Din văzduh se apropie, plutind inefabil, o pajură de o rară frumusețe. Pasărea Phoenix, cu aripi învăluite într-un cerc de azur, cu pene strălucitoare ca flacăra, cu pete de purpură și aur, iar în ochi o tainică lumină îi scânteia. Privindu-i adânc, le transmise mental să se urce pe aripile ei, spre ținutul Soarelui-Răsare al Templului de Aur. Cu viteza gândului trecuseră peste ținuturi cu o magnifică natură tropicală, peste câmpii întinse și pășuni, peste vegetații
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
a ne împărtăși magia acelei vânători căreia i s-a dus buhul și în satele vecine. - Ce magie, măi băieți? Ce tot vorbiți aici? a întrebat mirat bunicul. - Hai, unchiule, ce ai de ascuns? insistă sărbătoritul. - Într-adevăr, sunt lucruri tainice, cărora puțini le înțeleg tâlcul. Bunicul Marin, avea 65 de ani, dar era un bătrân verde și vârtos, frumos și drept la stat ca un tufan secular; cu fața măslinie și senină, cu mustața argintie; păr des și nins de
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
Fecioară-ajutătoare! Cu glasul șoptit și suflet plângând eu te cânt, În zori de zi și-n seară, în rugă mă frământ, Cerând doar să m-asculți Tu, Înțelegătoare, Să ierți păcatul meu, greșita mea purtare! Smerindu-mă în sine, un tainic legământ În fața ta păstra-voi, cinstindu-ți nume sfânt. Păzește-mă de rele, sfântă-apărătoare! Izvorăște-mi binele, Maică iubitoare! Referință Bibliografică: Întâmpinând Ziua Maicii Domnului / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016. Drepturi
ÎNTÂMPINÂND ZIUA MAICII DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375827_a_377156]
-
își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a da onorurile cuvenite nopții. Viața
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a da onorurile cuvenite nopții. Viața
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Acasa > Poeme > Devotament > IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Marile religii sunt Vapoarele, iar Poetii sunt Barcile de salvare. (Hafiz) (fragment) Prolog 1 Când tainic s-a deschis în întuneric Atotvăzătorul, imensul ochi himeric Pleoapa -Universul, s-a mișcat cu greu A Unului UNUL Veșnic Dumnezeu 2 Acesta a fost primul gând- o constatare Și-a fost de-ajuns să înceapă să vuiască tare Să
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
Iar marea îngrozită îndată s-a astâmpărat Ordine! a poruncit, limită a pus Stăpânul lor Peste tot ce clădise cu dragoste, cu dor. 14 Apele dulci și-au descoperit în fine calea Ocolind munți și dealuri, urmându-le valea Alteori tainic, pe sub pământ unduind Spre Marea cea mare, neobosit vălurind. 15 Aveau în ele sămâța mișcării, a regăsirii Și totodată cea de răsfirare, a risipirii Și cât ar vrea Cel Rău să se împotrivească Nu poate strâmba LegeaLui, dumnezeiască. 16 Cu
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]