8,384 matches
-
noua spiritualitate”, sau replici în controverse iscate între redacții (Petru Comarnescu, Un caz anormal, C. Noica, Când ai vedenii). Sectorul artistic - teatru, plastică, muzică, film - este acoperit după o structură gazetărească identică: rubrici consacrate sau texte în afara rubricilor. La „Cronica teatrală”, destul de întâmplătoare ca periodicitate, se remarcă aceeași atitudine critică de ansamblu, ce dă și vivacitate materialelor, care examinează în special repertoriul Teatrului Național. „Cronica plastică” (inițial „Plastica”) nu are un responsabil unic, dar evenimente ca Salonul de desen și gravură
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
lui Bogdan Ștefan Ghiță; 29.IV.1951, București), teatrolog, prozator și eseist. Este fiul Mariei Ghiță (n. Cataramă), funcționară, și al lui Vasile Ghiță, contabil. După absolvirea liceului în București (1970), se înscrie, dar nu imediat, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, pe care îl termină în 1978. Ocupând mai întâi o catedră de actorie la Școala Populară de Artă din Ploiești, din 1980 începe să facă regie de teatru, montând spectacole pe scene din Capitală și din
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
în 2002 devenind profesor la Universitatea de Vest din Timișoara. În 1998 obține doctoratul în istoria teatrului cu teza Caragiale, ludicul. Debutând încă de pe băncile școlii în „Preludiu” (1968), U. păstrează de-a lungul anilor cadența productivității. Cu eseuri, comentarii teatrale și cinematografice, reportaje, file de jurnal, sfaturi gastronomice colaborează la numeroase publicații: „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Familia”, „Luceafărul”, „Opinia studențească”, „Orizont”, „România literară”, „Steaua”, „Teatrul” („Teatrul azi”), „Tomis”, „Tribuna”, „Urzica”, „Vatra”, „Viața românească”, „Ziarul de Iași
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
ale lumii” vădește erudiție în domeniu. Și aici suveniruri, anecdote, istorioare, pilde lasă să se întrevadă darul de memorialist. E, într-adevăr, postura care îi vine „regizautorului” - Jurnal (de) ludic (2000), Proze trăite... proze auzite (2002), File dintr-un jurnal teatral (2003). Ochi acut și ureche așijderea, U. glosează succint, cu maliție și de multe ori cu miez, ghiduș sau amărui, pe marginea unor întâmplări comicoase (cărora le imprimă o tușă de caricatural), a unor fapte de senzație decupate de prin
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
în Mic dicționar Caragiale (2001), la origine teza sa de doctorat. O exegeză vie, un eseu surâzător și incitant, nonșalant și ingenios, cu o seamă de replici la lecturile critice mai vechi. Hălăduind în Caragialia, scrupulosul șugubăț pus pe „detectivistică teatrală” descoperă un „land” forfotind de noime, unele încă ascunse, care cer o neuzată „cheie de citire”. „Caragialeologul” practică o hermeneutică jovială, dă cu tifla unor opiniuni ruginite, dar cedează și slăbiciunii pentru extravaganțe. Cântărind semnificația obiectelor, evaluând „limbajul” costumului cu
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
Cornel Udrea, Reșița, 2001; Ion Creangă, dramaturg fără voie (Cinci scenarii destinate teatrului), Vaslui, 2001; Mic dicționar Caragiale, pref. Ileana Berlogea, Iași, 2001; Dicționar de personaje din teatru, Iași, 2002; Proze trăite... proze auzite, Iași, 2002; File dintr-un jurnal teatral, Iași, 2003. Antologii: Revelionul abstinenților (umor universal din secolul XX), pref. edit., Vaslui, 1996. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 172-173; Marian Popescu, Preocupări teatrologice, RL, 1985, 44; Iorgulescu, Prezent, 172-173; Teodor Pracsiu, Clepsidrele Thaliei, Iași, 1985, 123-126; Romulus Diaconescu
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
, Gheorghe (18.I.1948, Cotiujenii Mari, j. Soroca), prozator și dramaturg. Este fiul Zinaidei (n. Caraman) și al lui Ion Urschi, țăran și „lucrător emerit al culturii”. După Școala Medie, absolvită în comuna natală (1965), urmează Școala Superioară Teatrală „B. Sciukin” din Moscova (1965-1971). Devine actor la Teatrul Luceafărul din Chișinău, dar din 1980 optează pentru ipostaza de liber-profesionist. Colaborează ca autor, regizor și realizator de emisiuni de televiziune (Teatrul de miniaturi, La hanul moftangiilor, Mai în glumă, mai
URSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290387_a_291716]
-
cronicarii literari ai gazetei sunt Iuliu I. Roșca (semnând Caros) și Ion Gorun (Al. I. Hodoș). Cu publicistică artistică și literară colaborează D. Stăncescu, Al. Vlahuță, I.L. Caragiale, G. Coșbuc, D. Teleor, Cincinat Pavelescu. Comentarii și cronici privitoare la viața teatrală sau muzicală dau George Ranetti și Grigore Ventura, iar Victor Anestin susține multă vreme o informată cronică științifică. Versurile publicate aparțin lui Gr. H. Grandea, Carol Scrob, Al. I. Șonțu, Nicolae Țincu, Panait Macri, Th. M. Stoenescu, Anei Ciupagea, Elizei
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
în continuare, o cronică de politică externă foarte apreciată de cititori, pe care o va ține până în 1914. Radu D. Rosetti este, din 1902, autorul unei „Cronici de joi”, George Murnu dă versuri, traduceri și articole pe teme culturale, cronica teatrală este semnată de Ion Gorun, Aurel Alexandrescu-Dorna, C. Xeni, iar după 1900 de Victor Eftimiu, Corneliu Moldovanu, Emil Nicolau. Cu articole despre Nicolae Grigorescu și despre viața artistică va colabora din nou, începând din 1908, Al. Vlahuță, autor și de
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
prezent cu traduceri din poezia universală în „Tribuna”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Tomis” ș.a., iar cu texte de critică, după 1989, în special la „Luceafărul”, „Contemporanul” și „România literară”. I-au apărut, începând din 2001, mai multe culegeri de critică literară, teatrală sau de artă. În 2000 i se acordă Premiul pentru traduceri al Asociației Scriitorilor din București pentru ediția bilingvă, româno - italiană, Mihai Eminescu, Luceafărul - Espero. Volumul Pluralul românesc. Cartea cu prețul vieții (2001), dedicat de V. „tuturor celor care au
VASILE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290446_a_291775]
-
pentru Literatură și Artă (1955-1961) și la Editura pentru Literatură Universală (1961-1967), unde conduce redacția de critică și istorie literară; ulterior, până la pensionare (1989), este cadru didactic și o vreme prodecan (1968-1972) la Facultatea de Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” și, în paralel, inspector general al teatrelor (1973-1980) în cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste. Colaborează cu articole și cronici dramatice la „Gazeta literară”, „Teatrul”, „Scânteia”, „Familia” ș.a. Cercetător specializat în istoria teatrului românesc, V. a prefațat
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
cronici dramatice la „Gazeta literară”, „Teatrul”, „Scânteia”, „Familia” ș.a. Cercetător specializat în istoria teatrului românesc, V. a prefațat ediții din scrierile lui Victor Eftimiu, Ioan I. Livescu, Tudor Mușatescu și a îngrijit volume de memorialistică ale unor personalități din lumea teatrală (Lucia Sturdza Bulandra, C. I. Nottara, Aristizza Romanescu). În 1959 începe să publice o serie de micromonografii consacrate unor actori ai scenei românești, lucrări destinate publicului larg. O documentare minuțioasă stă la baza cărților Ion Brezeanu (1959), Tony Bulandra (1961
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
apărută în 1972 într-o colecție de uz școlar, va cunoaște o reeditare revizuită și amplificată în 1995. Elaborată mult mai târziu, se vrea a fi o „privire sintetică” curățată de clișee, urmărind să schițeze liniile de evoluție ale fenomenului teatral autohton. Lucrarea, utilă, contează mult pe elocvența cifrelor („indicatorii cantitativi”), a înșiruirilor de nume și de titluri care pot da seama despre „avatarurile” creației dramaturgice și scenice la noi. „Povestea”, astfel condensată, este plasată în contextul unei spiritualități specifice, în
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
plasată în contextul unei spiritualități specifice, în care, etapă de etapă, pulsează spiritul timpului. Comentariul, cuminte, succint, clar, se însuflețește pierzând oarecum măsura atunci când, iar și iar, vorbește de momentele de „efervescență”, de continuă „înnoire” („vocația de înnoire a fenomenului teatral românesc”), care ar îndreptăți teatrul de pe meleagurile noastre să aspire spre „universalitate”. Rezervele sunt rare și discret formulate, „istoria” lui V. înscriindu-se într-o perspectivă optimistă. Substanțiale prin interpretarea analitică și sub raportul întinderii informației sunt studiile Evoluția dramaturgiei
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
recent apărute și examinarea sumarelor unor numere de reviste, necrologul N. M. Condiescu, un omagiu adus geniului eminescian (Eminescu cel etern și necuprins) și o poștă a redacției („De vorbă cu cititorii”). Preocuparea revistei pentru informația la zi din domeniul teatral și cinematografic este preponderentă, susținută și de o iconografie bogată (fotografii, caricaturi, reclame). Dar V. are merite mai cu seamă prin atragerea unor scriitori cu succes la public și cu bune contribuții în plan literar. Alți colaboratori: Constantin Virgil Gheorghiu
VERITAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
lui Mihai Șora, intitulată Poziția metafizică a tineretului român (1937). La impunerea hebdomadarului în presa culturală a epocii au contribuit esențial și paginile „Spectacolul” și „Cartea”. Cea dintâi cuprinde, pe lângă cronicile judicioase și articolele mai totdeauna tăioase la adresa diriguitorilor vieții teatrale, scrise de Ion Anestin, care răspunde de pagină până în 1938, numeroase anchete, cronici muzicale iscălite de Radu Cioculescu, apoi de Traian Șelmaru, dări de seamă privind activitatea scenelor din țară, o istorie a teatrului ieșean datorată lui Gh. Andreescu, contribuții
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
ales președinte al Comitetului Național de Literatură Comparată în 1969 și a făcut parte din conducerea publicațiilor „Synthesis”, „Revue roumaine d’histoire de l’art”, „Studii și cercetări de artă”. Debutează în 1934 la cotidianul „Adevărul”, semnând cronici și articole teatrale. Studii, intervenții în chestiuni de istoria culturii, teatru, literatură, dar și publicistică pe teme sociale și politice îi mai apar în „Arhiva pentru știința și reforma socială”, „Anuarul «Ateneului Român»”, „Jurnalul”, „Viața românească”, „Meridian”, „Semnalul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viitorul”, „Ramuri
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
în întrepătrundere cu altele, înrudite, din câmpul umanisticii. Cea dintâi și cea mai însemnată contribuție istorico-literară a lui Z. este Istoria universală a teatrului (I-III, 1958-1968). Fără a accentua asupra evoluției spectacolului, ci tinzând spre o sinteză a manifestării teatrale cu fundamentele ei istorice, filosofice și estetice, tratatul, primul de acest profil și amploare la noi, are ca premisă ideea că scena a reflectat continuu tot ce s-a petrecut mai de seamă în așezarea moravurilor, în viața instituțiilor, în
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
spațiul românesc, ale cărui momente sincrone cu evoluția europeană și a cărui specificitate le subliniază. Uneori lucrările despre istoria teatrului și a dramaturgiei au ca sorginte studii, conferințe și eseuri anterioare, adunate în volumele Probleme de viață, teorie și istorie teatrală (1974) sau, parțial, Teatru și umanitate (1979), unde se urmăresc „motive general-umane în creația dramatică a lumii”. Idei și procedee similare, cu scopuri didactice îndeosebi, vor conduce la elaborarea Istoriei literaturii universale (I-II, 1970-1973), scrisă în colaborare cu Margareta
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
I-III, București, 1958-1968; ed. 2, I, îngr. Rodica și Alexandru Firescu, Craiova, 2001; Istoria literaturii universale (în colaborare cu Margareta Dolinescu), I-II, București, 1970-1973; Panorama dramaturgiei universale, București, 1973; ed. Craiova, 1999; Probleme de viață, teorie și istorie teatrală, București, 1974; Ateneul Român (în colaborare cu Virgil Cândea și Vasile Moga), București, 1976; Drama istorică universală și națională, București, 1976; Teatru și umanitate. Motive general-umane în creația dramatică a lumii, București, 1979; Teatrul european în secolul Luminilor, București, 1981
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
R. Popescu. Piesa Regina Iocasta, apărută în revista ieșeană „Arlechin” (1981), tradusă în franceză, engleză, germană, rusă, cu premiera absolută abia în 1991 la Târgu Mureș (Premiul Festivalului Național „I. L. Caragiale”), s-a bucurat de o primire entuziastă din partea criticii teatrale. Autorul operează o mutație în prezentarea mitului Labdacizilor, frecventat din literatura Antichității până la André Gide, Jean Cocteau și Jean Giraudoux. Regina Iocasta, scoasă din umbra lui Oedip și adusă în prim-plan, ajunge cea dintâi în posesia adevărului, devenind un
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
ambițiile naufragiate ale simboliștilor”. Poeții revistei sunt Oreste, N. N. Hêrjeu, Ion Al-George, Nichita P. Macedonski, proza este semnată de Waldemar, iar un text dramatic, Sapho, dă Ion Al-George. Se evocă personalități (N. Iorga, B. Delavrancea, Mihai Eminescu), se comentează spectacole teatrale la rubrica intitulată „Cronica dramatică”, se emit opinii critice, unele aparținând lui G. Bogdan-Duică. O mențiune specială merită articolul Perfecțiunea artistică în poezia lui M. Eminescu de Oreste. M. Pp.
ZORILE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290753_a_292082]
-
Barcaroiu, N. Dinescu Barzan, dar predomină spiritul cenaclier și de omagiere a vremurilor de la „Literatorul”. În câteva numere figurează nuvela Jiletca mea de Ion Dragoslav. Sumarul este completat cu scurte însemnări la rubricile „Cărți și reviste românești”, „Revista revistelor”, „Cronica teatrală”, „Cronica științifică”, „Poșta redacției”. M. Pp.
ZORILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290755_a_292084]
-
orfevru în ultimele cărți. Modelele sunt acum Ion Barbu și, într-o oarecare măsură, Dan Botta. Poetul tinde spre un lirism ermetizant, dar ermetismul este limitat la suprafața versului. Spiritul elegiac din adâncurile ființei nu împiedică însă manifestările exuberante, simpatic teatrale în relațiile obișnuite de viață. Poezia este fastuos erotică, plină de aluzii și de solemnități în stilul parnasienilor și al simboliștilor. Z. scrie cu precădere despre eros, adunând în jurul lui toate figurile retoricii. În Umbra paradisului (1970), ca și în
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
1936, cu subtitlul „Ziar independent de dimineață”. Director: Emanuel Socor. Z. continuă programul ziarului „A.B.C.”, declarându-se împotriva curentelor de dreapta și a abuzurilor clasei politice. Rubrica „Teatru-Literatură-Artă”, semnată Lafcadio (Lafcadio & Co.), prezintă aparițiile editoriale, conține însemnări despre premiere teatrale și expoziții, scurte informații despre viața scriitorilor. La ancheta „Cum trebuie să fie Casa Scriitorilor?” răspund Anton Holban, G. M. Zamfirescu, Ion Vinea, Octav Șuluțiu, Pompiliu Constantinescu, I. Peltz, N. Davidescu ș.a. Pictorul N. N. Tonitza susține rubrica „Plastica de la noi
ZORILE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290757_a_292086]