5,804 matches
-
sacului care se lovea de trepte murdărindu-se, mirosul ei ajungea până la mine, un amestec cald de cosmeticale care se topeau și de transpirație. I-am auzit foșnetul vocii: — E mizerabil, dar ajungem mai repede, ca și cum mi-ar fi ghicit temerile. Era o voce cu ușoare inflexiuni meridionale, cădea grea pe anumite silabe, altele le avorta, le lăsa să moară în gură. Se opri cu un palier mai sus. Se îndreptă în grabă spre o ușă metalică. Își vârî mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Romani - și nici pe ele nu lipsește Hessen a ni le aminti - Sfântul Pavel ne spune că toți „câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-ați primit iarăși un duh al robiei, spre temere, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm Avva! Părinte!“ Sau: Tăticule! Nu-mi amintesc când spuneam „tăticule!“ înainte de a începe să citesc și să scriu; e un moment din eternitatea mea ce se pierde în negura oceanică a trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bolii, puteau să te deporteze pentru același motiv? Nu aveam de gând să fiu trădat de propriul meu corp. Vor auzi tusea. Mai dă-i codeină. Vrei să îl omori? Dacă muncitorii de jos aud tusea, suntem morți cu toții. Această temere m-a împiedicat câteva săptămâni să mă duc la doctor. Stăteam întins în pat și tăblia de fier se lovea de perete din cauza tremuratului meu. Frica îmi lua mințile, halucinam imaginându-mi alte camere urât mirositoare. Până la urmă nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
peste tot afișe cu recompensa pentru arestarea lui. „Nu îți poți imagina ce înseamnă asta. Jurnalul va fi publicat în engleză și în germană; va povesti despre toate câte ni s-au întâmplat cât timp am fost în ascunzătoare - toate temerile, disputele, mâncarea, părerile politice, problema evreilor, vremea, stările de spirit, problemele adolescenței, zilele de naștere, amintirile - pe scurt, totul.“ Otto Frank într-o scrisoare, 11 noiembrie 1945, citat din Viața secretă a lui Otto Frank, de Carol Ann Lee „Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
unor fortificații de minciuni și retorică, să-și deschidă spiritul, să te asculte cu atenție și să cântărească gama de posibilități pe care până acum le respingea din start, nu din răutate, ci din cauza ideilor preconcepute, a gândirii pietrificate, a temerilor adânc Înrădăcinate. Căci ce poate fi rău Într-un compromis, domnule Șamir? Fiecare primește numai o parte din ceea ce crede că e Îndreptățit să primească, dar coșmarul se termină. Rănile Încep să se cicatrizeze. Oare n-ai ajuns chiar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sus la birouri, lângă mașina lui zări, lat și puternic, Chevroletul de culoarea mușchiului, Chevroletul tatălui său. Cu fiecare treaptă pe care o urca spre fosta clădire a morii, W. devenea mai tânăr și mai nesigur, simțea un fel de temere pe care încerca s-o ascundă sub o mină severă și imparțială, se ambala într-o litanie de vorbe - că „n-ar avea nevoie“ și că „o mai dovedise“ -, și, cu toate astea, își pierdea siguranța de sine cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe care le fotografia tata trebuie că erau pentru el propriile lui priviri, așa îmi închipuiam; ceva curat și netulburat de nici un corp străin. Contemplarea lor exclude orice l-ar fi amenințat cu întunericul și care reîncepea odată cu deconectarea proiectorului: temerile pentru cifra de afaceri și intrările comenzilor, nesiguranța vizavi de acel om care ne obliga să fim atenți, pentru că devenise tot mai sensibil și dominator: Hackler. Totul trebuia să se facă după „calapodul“ lui, îi spunea tata lui Saner când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
căruia se încorda un cer de vară și o împunsătură de dogoare făcea să strălucească atât de întunecat puzderia de frunze ale copacilor de pe țărm. Tata avea un zâmbet larg, fericit, pe sub șapca lui cu cozoroc, iar mama își ascundea temerile, arunca priviri prudente dincolo de parapet și curentul stârnit de barca în mișcare îi flutura eșarfa. Domnul Hackler ședea la volan în slip, norii de fum scoși de țigara lui pluteau în spatele părului negru înfoiat și al umerilor rotunzi, se învolburau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sus, unde se aflau dormitoarele, ca o scurgere de cuvinte uniformă și de neînțeles. În sunete se putea ghici o frică și o nesiguranță, de parcă, odată cu ele, s-ar fi pronunțat o sentință care rătăcea prin capetele noastre ca o temere de nestăvilit, că tata nu avea să se mai vindece niciodată, că bărbatul pe care îl adusese ambulanța acasă, lăsându-l să zacă aici pentru totdeauna, neputincios, n-o să se mai ridice din nou, să vorbească, să se orienteze spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sfeșnicul din fier forjat, mica statuetă de piatră din Arctica, ne așezam pe fotolii sau pe canapea doar ca să ne ridicăm iar și să pășim până la geam, până la cămin, ca să tragem cu urechea la vocea ce venea de sus, aprinzând temeri noi și presupuneri în capetele noastre. Și nesiguranța crescu și se făcu spaimă de-a dreptul când mama coborî treptele, păși în vestibulul așezat ceva mai jos de ușă, uitându-se la noi de la o distanță de trei trepte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
izgoniseră gândurile și spaimele, lăsând în urmă doar o pulsație roșie care îmi invadase creierul și trupul și-mi provoca o durere alternantă în șolduri. Faptul că tata nu mai voia să ne vadă ne speriase mai mult decât toate temerile care se adunaseră în noi în timp ce, așteptând în camera de zi, mergeam în sus și-n jos. Am stat o vreme la intrarea în garaj, de parcă am fi fost izgoniți din casă, stăteam acolo derutați, neștiind încotro s-o apucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acum se mișca liber și natural. Mi-am mișcat capul înainte și-napoi ca un model încercând să imit o actriță, fără pic de talent. Nu știu cum reușiseră, dar cei care mă machiaseră îmi făcuseră pomeți și îmi măriseră ochii. Contrar temerilor mele, nu arătam ca o stripteuză din Soho dată cu ruj roșu aprins. Arătam matură. Tot ce trebuia să mai fac acum era să încep să gândesc și să mă comport matur și transformarea era completă. Mda, sigur. — Jenny, arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
roman, ea duce la dispersare și irelevanță. Pentru un Începător, Însă, ea Își avea avantajele sale ca metodă narativă, rezolvând prin eliminare numeroase probleme potențiale, și se potrivea foarte bine cu descrierea lirică făcută de Du Maurier iubirilor, speranțelor și temerilor din copilărie, eforturilor făcute la maturitate pentru regăsirea unei lumi pierdute a senzațiilor. Dădu peste o expresie, „durerea provocată de tăișul amintirilor fericite“, care Întrupa starea de spirit generală. Totul avea mult farmec și delicatețe, iar Henry nu avu nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Du Maurier Însuși, și În volum pe la jumătatea acestei perioade. Prima secțiune, prelungită, despre copilăria eroului, rezistase și celei de a doua lecturi, dar, cu cât citea mai mult din partea care pentru el era nouă, cu atât i se confirmau temerile inițiale. Un timp, narațiunea curgea pur și simplu la Întâmplare pe când autorul, prost ascuns după masca naratorului, se Întreba evident Încotro să se Îndrepte. „Citind și recitind aceste ultime pagini, constat că am fost impardonabil de egoist, exagerat de prolix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
descifrați după spectacol, la lumina calmă a lămpii aprinse În miez de noapte“. Primi o lovitură crudă, după ce Își imaginase acest tablou intim, când Compton Îi scrise, câteva zile mai târziu, pentru a-și exprima dezamăgirea față de actul Întâi și temerile legate de ceea ce i-ar putea urma. Era nemulțumit de o piesă care punea un accent atât de mare pe problemele morale și credințele religioase ale romano-catolicilor, cu care obișnuiții britanici ai teatrului vor rezona cu greu, și se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care rezultatele slabe ale trupei Îl făcuseră să fie sceptic. În teatru, eșecul era contagios. De aceea, Își Îndemnă spiritul la răbdare, deși, după cum Îi scria lui William, tânjea după „realitatea, ingeniozitatea și combinația de amuzament și dezgust a repetițiilor“. Temerile lui Daly pentru Oamenii pădurii se dovediră Întemeiate. Spectacolul se bucură de aprecierea publicului de la premieră și de cronici binevoitoare din partea criticilor, dar, din punct de vedere comercial, fu o cădere și toată lumea știa că, la toate reprezentațiile, sala se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el - nu ar fi fost potrivită pentru relatarea mulțumitoare a ironiilor, nebuniilor, enigmelor, legăturilor stranii și coincidențelor din aceste ore, În special cele mai târzii, de după căderea Întunericului. Le parcurse parcă În transă cu gândurile Într-un amestec de speranțe, temeri și reverii, fără a avea idee ce se petrecea În locul care Îl interesa cel mai mult pe lume. Abia după aceea reuși să pună cap la cap toată povestea, din spusele celorlalți participanți - Alexander și restul actorilor, prietenii prezenți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iar fata se gândea serios să se stabilească aici când a izbucnit războiul, obligând-o să se Întoarcă acasă. Unchiul care i-a făcut semn de despărțire cu mâna la urcarea În tren, În 1914, era, În ciuda anilor și a temerilor provocate de război, un om de litere vioi, sigur de el și elegant. Acum, stă la marginea canapelei pe care zace ca o mică balenă eșuată, neajutorat, paralizat și confuz, și Îi strânge cu compătimire mâna moale. Pare mulțumit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
încă mai puteau fi numărate de la stânga la dreapta. Nu lipsea nici un ornament de fronton. Drumurile până la școală și înapoi. De asemenea, mă forțam s-o văd pe mama în spatele tejghelei magazinului, pe tata în bucătărie. Sau mă chinuia cumva temerea că părinții, cu sora mea și prea puțin bagaj, își vor mai fi găsit până la urmă loc pe Gustloff? De atunci, din succesiunea aleatorie de imagini la a cărei producție întâmplarea a fost cea care a făcut regia, secvența primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prizonier. Zile în care nu s-a petrecut nimic în afara poveștii fără sfârșit a rumegătoarei numite foame, dacă se face abstarcție de zvonurile care goneau, iuți de picior, prin lagăr și în acest timp apucau să facă și pui. Exista temerea că toți prizonierii de origine est-germană aveau să fie transferați forței sovietice de ocupație. Regimente întregi de cazaci care luptaseră de partea noastră se spunea că ar fi fost predate rușilor de către englezi, astfel încât, ca să preîntâmpine răzbunarea sovietică, familii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la locul unor astfel de accidente când există supraviețuitori. Ăsta e și rostul unui psiholog Într-o astfel de echipă: să se ocupe de traumele acute ale supraviețuitorilor sau, când e cazul, ale rudelor acestora. Mai exact, de simțămintele, de temerile și de coșmarurile pe care le au de suportat. Cei care au supraviețuit unor astfel de accidente au adeseori un sentiment de vinovăție și de tulburare, legat de Întrebarea de ce ei s-au salvat și ceilalți nu. Închipuiți-vă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
impact psihologic deosebit de sever. Aproape cu siguranță vor apărea reacții de anxietate extremă. Trebuie determinate trăsăturile de caracter ale persoanelor care pot suporta asemenea anxietăți. Anxietatea care apare la confruntarea cu forme de viață necunoscute nu a fost Îndeajuns studiată. Temerile implicate de contactul cu o nouă formă de civilizație nu sunt și nu pot fi anticipate În Întregime. Dar cea mai probabilă consecință a unui astfel de contact este teroarea absolută“. Barnes Închise dosarul cu zgomot: — Mai știi cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Nu putem pleca. Dar trebuie să plecați! SÎnd pe patul de lîngă Hary, Norman Îl cercetă cu privirea În timp ce acesta Își bea limonada. Harry prezenta mai degrabă simptomele tipice ale unui șoc: agitația, iritabilitatea, fluxul nervos și nebunesc al ideilor, temerile inexplicabile pentru siguranța celorlalți erau caracteristice pentru victimele accidentelor puternice, de genul celor auto sau aviatice. În timpul unui eveniment intens, creierul se străduiește să asimileze, să Înțeleagă, să reasambleze elementele lumii mentale, chiar dacă lumea fizică Înconjurătoare este distrusă. Creierul intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry simte nevoia să treacă drept „Domnul cel negru și trufaș care le știe pe toate“. — Și chiar reușește. Așa că, deși Îi este teamă că se află În acest habitat - și cui nu-i este? - nu poate să-și recunoască temerile. Dar, indiferent dacă și le recunoaște sau nu, acestea există. Astfel că „umbra“ Îi Îndreptățește temerile, creând lucruri care-i dovedesc că acestea sunt justificate. — Vasăzică, acest calmar există ca să-i justifice frica? — Da, ceva de genul ăsta. — Nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Și chiar reușește. Așa că, deși Îi este teamă că se află În acest habitat - și cui nu-i este? - nu poate să-și recunoască temerile. Dar, indiferent dacă și le recunoaște sau nu, acestea există. Astfel că „umbra“ Îi Îndreptățește temerile, creând lucruri care-i dovedesc că acestea sunt justificate. — Vasăzică, acest calmar există ca să-i justifice frica? — Da, ceva de genul ăsta. — Nu știu ce să zic, replică Beth. Se lăsă pe coate, ridicându-și capul; lumina Îi cădea pe pomeții obrajilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]