3,283 matches
-
miniștri/slujitorii ai cuvântului"”, care au constituit unul dintre izvoarele evangheliei sale (cf. ). Nu în ultimul rând, Ierusalimul este locul unde a fost martor al arestării Apostolului, pe care apoi l-a însoțit la Roma, în prima „călătorie misionară” (prima temniță). Asupra acestei călătorii a lăsat un prețios „jurnal” al călătoriei furtunoase pe mare (cf. și ). Este alături de Paul în cea de-a doua captivitate la Roma (cca. 66-67), când toți ceilalți l-au părăsit pe apostol (cf. ). O antică tradiție
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
îndelungate de timp unul din centrele de batere al monedei din Valahia, fiind firesc denumită popular și "bănie". Deloc surprinzător, unii domnitori au folosit așezarea sa strategică nu numai ca loc de refugiu și ascunziș, dar și ca loc de temnița și supliciu. Datorită poziție sale strategice remarcabile, fiind construită pe o insulă a unui lac aflat în mijlocul unui codru imens, Codrul Vlăsiei, Mănăstirea Snagov a funcționat adeseori ca loc de refugiu și surghiun. Spre exemplu, după înăbușirea Revoluției de la 1848
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
în dueluri sau războaie împotriva facțiunii inamice. Monștrii și quest-urile de nivel mic și mediu pot fi de obicei cucerite fără ajutorul altor jucători, în special dacă nivelul jucătorului este mai mare deacât al inamicilor. Alte părți ale jocului, precum "temnițele" (Dungeon) sunt create special pentru a necesită cooperarea mai multor jucători în scopul de a termina dungeon-ul. De obicei, cele mai ușoare necesită o echipă de aproximativ 5 jucători pentru că "raidul" să poată fi dus la capăt, iar ultimele pot
World of Warcraft () [Corola-website/Science/303407_a_304736]
-
le sosească scările cerute pentru a escalada zidurile cetății. Ion Neculce relatează astfel acest moment: "„Atuncea cătanele veniia. Frențe pre supt dial, cu vo 200 de nemți, iar Velicico, cu moldoveni și cu cătane lovis-înainte în târgu și slobodzisă și temnițile și cuprinsese și Cetățue; numai nu să putea lipi, că-i împroșca din Cetățue. Deci Frențe și cu cătanile au lăsat coșul în șes, unde iaste acmu hălășteul la Frumoasa; și după ce-au lăsat coșul, s-au suit la
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
episcopul Joseph Schubert și de alți membri ai Capitului Catedralei , într-un proces înscenat a fost învinuit de "spionaj în favoarea Vaticanului" și condamnat, în anul 1951, la închisoare pe viață, condamnare din care a ispășit 13 ani. A ispășit în temnițele grele din București, Râmnicu Sărat, Pitești, Jilava, Dej și Gherla, timp de 13 ani, din care doi ani și jumătate în izolare totală. A fost amnistiat la 4 august 1964. În primul său drum, direct din temniță, s-a dus
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
A ispășit în temnițele grele din București, Râmnicu Sărat, Pitești, Jilava, Dej și Gherla, timp de 13 ani, din care doi ani și jumătate în izolare totală. A fost amnistiat la 4 august 1964. În primul său drum, direct din temniță, s-a dus la Mănăstirea Maria Radna. Timp de 41 de ani, statul comunist i-a interzis exercitarea funcției de episcop, astfel că a slujit până la pensionare la parohia din Timișoara-Elisabetin în calitate de capelan/preot-ajutor, iar apoi a ținut slujbe în
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
ducele de Guise la Castelul Blois. Intrat în camera regelui patruzecișicinci de lame îi străpung corpul și moare la picioarele patului regelui. În același timp, alți opt membri ai familiei de Guise sunt arestați și uciși a doua zi în temnițele palatului. Caterina, bolnavă la pat de o infecție pulmonară, nu știa nimic. Nu se cunoaște reacția ei când fiul său intrând în camera sa o anunță: "Te rog iartă-mă, ducele de Guise e mort. El nu va mai vorbi
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
vechile fabrici Chlorodont și Beiersdorf sunt comasate în întreprinderea „Nivea”, căreia i se adaugă la 1 septembrie 1956 și fabrica Poiana. Directorul fabricii Beiersdorf, Vasilică Tarția, a fost torturat de autoritățile de represiune brașovene, după care a fost trimis în temniță la Aiud. Din cauză că, după război, firmei germane i-a fost confiscată marca, chestiune reparată abia în 1997 în urma unui proces, "" a deținut, un timp, monopolul asupra dreptului de utilizare a numelui. După 1957, fabrica a fost retehnologizată în vederea producției de
Nivea Brașov () [Corola-website/Science/303877_a_305206]
-
Petru Groza, Ion Mihalache este arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de „Înscenarea de la Tămădău”, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ. La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată. Ion Mihalache a decedat în 5 februarie 1963, în închisoarea de la Râmnicu Sărat.
Ion Mihalache () [Corola-website/Science/303997_a_305326]
-
însă foarte selectiv elemente orifce în dialogurile sale, considerând bunăoară viziunile mistagogilor de orice gen drept primitive datorită caracterului lor aparent pragmatic. Religia orficilor preia în mare parte temele cosmogonice ale mitologiei grecești, dar consideră, spre deosebire de aceasta, trupul drept o "temniță" a sufletului. Orfismul se bazează pe credința în metempsihoză și în mântuire. Remarcabil e semnul de egalitate pus între zeul suprem, Zeus, și fiul lui, Dionysos. După așa-numita "Teogonie rapsodică" a orficilor, Cronos (Timpul) a creat din Haos și
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Țărănesc. PNȚ-ul a fost acuzat de spionaj, după ce liderii partidului s-au întâlnit în secret cu reprezentanți ai guvernului SUA. Șefii țărăniști au fost acuzați și judecați într-un proces spectacol și au fost condamnați la ani grei de temniță. Partidele de stânga au fost forțate să se unească cu Partidul Comunist din România, formând Partidul Muncitoresc Romîn, precursorul PCR. În perioada 1946-1947 mai multe sute de susținători ai guvernului pro-Axă au fost judecați de Tribunalele Poporului pentru rolul jucat
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
să se reîntoarcă la Roman, de astă dată forțată. Cu “domiciliul obligatoriu”, cu toată averea confiscată, a trebuit să trăiască printre străini, din mila cunoscuților, în timp ce doi din cei trei fii ai săi vor fi încarcerați pentru ani buni, în temnițele comuniste. Alungată din propria casă, doamna Agarici a fost nevoită să-și câștige pâinea dând lecții de franceză și engleză la domiciliul copiilor noii protipendade comuniste. Fapta Doamnei Agarici din acel început de iulie 1941 nu avea cum să fie
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
ai ""manifestației reacționare"", între care s-a numărat Vasile Fărcaș, fost președinte al Tribunalului Cluj. Tribunalul Militar l-a condamnat pe părintele Vasile Chindriș la șapte ani de închisoare grea, iar pe ceilalți preoți și credincioși, la mulți ani de temniță grea. Episcopul Alexandru Rusu, considerat ca inițiatorul acțiunii, a fost condamnat la muncă silnică pe viață. Vasile Chindriș a fost eliberat din închisoare în anul 1964 și i s-a fixat domiciliu obligatoriu în București, unde și-a reluat activitatea
Vasile Chindriș () [Corola-website/Science/303911_a_305240]
-
o vastă cultură științifică și umanistă, ajutat de o excepțională memorie, Gheorghe Manu a ținut adevărate cursuri clandestine pentru codeținuți: matematică, fizică, filozofie, istorie, geografie, literatură, drept, limbi străine... Talentul și inventivitatea sa au produs metode originale de comunicare în temniță - ca texte scrise cu vârful acului pe tăblițe de săpun, sau mesaje Morse codificate prin noduri pe un fir de ață. I s-a cerut să participe la "„reeducarea de la Aiud”", semnând o "declarație de desolidarizare"; demn și dârz, nu
Gheorghe Manu () [Corola-website/Science/304442_a_305771]
-
ai credincioșilor din „Mărginimea” Sibiului au fost arestați pentru tulburarea liniștii publice și aruncați în închisoarea de la Kufstein. Au fost așteptați zadarnic de familiile, de consătenii în numele cărora făcuseră acel drum lung și obositor până la Viena. La trei ani de temniță, deci în 1755, reprezentanții românilor ortodocși din sudul Transilvaniei întocmeau o scrisoare câtre mitropolitul Pavel Nenadovici, prin care-l informau de multele suferințe pe care le îndurau pentru credința lor. Între altele, îl rugau „să ne lăsați pentru Hristos și
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
ne cade nouă asupră de la popii cei uniți în toate zilele și supărările, că în toate zilele ne prind la arest și ne căsnesc cum este mai rău, încă ne dau și în mâna birăilor [=primari] de ne închid prin temnițe, deci de al lor mare rău ne am pustiit tot, și case și moșii și ședem tot fugiți la păduri, fiindcă nouă nu ne trebuiesc popii cei uniți până la moarte”. Iar în partea finală a memoriului scriau : „Și ne rugăm
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
lui Oprea, Stana, cerea îndurare împăratului Iosif al II-lea, să-l elibereze măcar acum, după o robie de 30 de ani. Conducerea închisorii raporta că nu se știa nimic despre el. Înseamnă că amândoi și au sfârșit zilele în temnița de la Kufstein, jertfindu și viața pentru credința ortodoxă, câștigând pentru aceasta cununile muceniciei. Sinaxarul ortodox cinstește amintirea lor pentru că pomenește pe sfinții preoți Mărturisitori Moise Măcinic din Sibiel și Ioan din Galeș. Octombrie - Brumărel, în ziua a douăzeci și una. Reprezentanții clerului
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
Stana, soția lui Oprea, rugă pe împăratul Iosif al II-lea să-l elibereze după o robie de 32 de ani. Conducerea închisorii raportă că nu se mai știe nimic despre el. Înseamnă că amândoi și-au sfârșit zilele în temnița de la Kufstein, jertfindu-și viața pentru credința ortodoxă, câștigând însă cununile muceniciei. Pentru mărturia lor ortodoxă și moartea lor martirică, Sfinții Preoți Martiri Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel, sunt cinstiți ca sfinți de către obștea credincioșilor de pretutindeni
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
a vechiului său rival Gheorghe "Branković", care i-a interceptat ajutoarele sosite din Albania și conduse de Skanderbeg, împiedicându-le să ajungă la locul bătăliei. Branković l-a luat prizonier pe Ioan de Hunedoara, aruncându-l, pentru o perioadă, în temnițele fortăreței Smederevo, de unde a fost răscumpărat de aliații săi. După rezolvarea diferendelor cu numeroșii săi oponenți din Ungaria, Ioan de Hunedoara a condus o expediție punitivă împotriva prințului serb, care a fost nevoit să accepte condiții de pace foarte aspre
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
de uciderea boierului la care muncea, dar fuge în munți și este ucis când coboară din nou în sat de veșnicul său dușman, jandarmul local. Este pus accentul pe tragedia individuală a personajului principal care, chiar și după ispășirea la temniță și apoi pe front a unor păcate mai vechi, este stigmatizat în continuare de societatea rurală în care trăiește. Acest film a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1977. Pentru participarea sa la
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
-i și apoi lăsându-i liberi pe cei doi găzari care, într-o noapte furtunoasă, intraseră în grajd cu intenții necinstite. Temându-se de insistența jandarmului Ion (Gheorghe Dinică), țăranca Ruxandra (Ioana Pavelescu), fiica fostului răsculat Vasile Țigău mort în temniță și care era nemăritată deși avea vârsta de 25 de ani, îl roagă pe Manlache s-o ia de nevastă. Fostul ocnaș acceptă și cei doi trăiesc împreună. Nemulțumită de traiul monoton și de pustietatea în care trăiau la țară
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
detenție din municipiul Arad, România. Directorul actual al penitenciarului este subinspectorul de penitenciare Dan Halchin. Închisoarea din Arad a funcționat, inițial, în clădirea Palatului de Justiție, fiind considerată prin decizia nr. 673/1963 a Ministerului de Justiție ca „penitenciar de temniță grea”. Sediul actual al penitenciarului a fost construit între anii 1970 - 1975, fiind situat în partea de nord-vest a municpiului Arad, în vecinătatea Aeroportului Internațional Arad. În anul 1997, la s-a inființat printr-un program finanțat din „Fondul Know
Penitenciarul Arad () [Corola-website/Science/312719_a_314048]
-
a apăra memoria marilor săi prieteni, Eminescu, Caragiale și Coșbuc. Astfel, el nu se apleacă asupra anectodicii sau asupra vieții, ci asupra portretului moral al acestora. "Închisorile mele", volum apărut în 1920, sunt o evocare a experienței sale existențiale în temnițele maghiare și românești, iar " Lumea prin care am trecut", volum publicat în 1930, constituie un "roman" autobiografic al scriitorului.
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
mai importanți trei greviști din „lotul Grivița”. Astfel, într-o acțiune organizată probabil de Marcel Pauker și Gheorghe Stoica, Doncea reușeste să evadeze din închisoarea din Craiova, împreună cu Dumitru Petrescu și Gheorghe Vasilichi. Potrivit lui Vladimir Tismăneanu, „Dej a rămas în temniță acumulând, se pare, o imensă doză de resentiment împotriva mai norocoșilor și, probabil, mai binevăzuților [de către Komintern] colegi. Dej nu era un produs al aparatului moscovit, nu fusese direct și nemijlocit testat întru loialitate necondiționata lui Stalin, la fața locului
Constantin Doncea () [Corola-website/Science/311672_a_313001]
-
episcop-vicar al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. s-a născut la data de 19 iunie 1936, în comuna Tămădău (județul Călărași), primind la botez numele de Gheorghe. Unchiul său fusese condamnat în anul 1936 la ani grei de temniță, pentru convingeri religioase, fiind acuzat că simpatizează calendarul iulian. După eliberarea din închisoare, unchiul său a devenit călugăr de stil vechi primind numele de monah de Martinian. Tânărul Gheorghe a primit încă din copilărie o educație religioasă, frecventând în mod
Ghenadie Gheorghe () [Corola-website/Science/311711_a_313040]