8,991 matches
-
intrigat, după câteva insinuări de soiul acesta. - Vreau și eu o mulțumire cât de cât, acolo, cum să zic, dacă nu altceva, să mă treci la testament. Bătrânul recăpătă nervurile de foaie de varză pe frunte și răguși complet: - Ce testament? Eu nu fac nici un testament! N-am nimicde lăsat! Ce testament? N-am murit încă! - Nu trebuie să te superi, am zis și eu așa, știu eu cădumneata ești un om bun. Moș Costache, îngrijorat și așa de prea marea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
soiul acesta. - Vreau și eu o mulțumire cât de cât, acolo, cum să zic, dacă nu altceva, să mă treci la testament. Bătrânul recăpătă nervurile de foaie de varză pe frunte și răguși complet: - Ce testament? Eu nu fac nici un testament! N-am nimicde lăsat! Ce testament? N-am murit încă! - Nu trebuie să te superi, am zis și eu așa, știu eu cădumneata ești un om bun. Moș Costache, îngrijorat și așa de prea marea consumație de alimente, se înfricoșase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mulțumire cât de cât, acolo, cum să zic, dacă nu altceva, să mă treci la testament. Bătrânul recăpătă nervurile de foaie de varză pe frunte și răguși complet: - Ce testament? Eu nu fac nici un testament! N-am nimicde lăsat! Ce testament? N-am murit încă! - Nu trebuie să te superi, am zis și eu așa, știu eu cădumneata ești un om bun. Moș Costache, îngrijorat și așa de prea marea consumație de alimente, se înfricoșase, însă nu știa cum să scape
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
susținută cu aprindere de Stănică, să supravegheze toți pe bătrân cu rândul. Stănică fu de părere să nu mai intre nimeni în odaie la bolnav, ca să nu-l facă să bănuiască ceva și apoi să se supere și să facă testament, urmând ca Marina să dea știri despre el și să vestească atunci când ar fi de trebuință. Asta nu-l împiedică pe Stănică să vină mereu la bătrân, sa-l întrebe de sănătate, sa-i povestească întîmplări de bolnavi sculați de pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ceilalți bani, că va consimți să-i dea. Totuși, din delicatețe, nu pomeni nimic bătrânului și găsi chiar de cuviință să plece mai curând, ca să nu dea de bănuit Aglaei. Stănică întrebă afara pe Pascalopol: - Ce-ți spunea bătrînul? Face testament? Are vreun gînd? - Nici n-am vorbit de asemenea lucruri, îl asigură moșierul.Se poate? Ce amestec am eu? "E șiret grecoteiul. Cu ăsta, cu Otilia și cu Felix și poate cu Georgeta, am cuceri lumea." - Ce ți-a spus
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și tot ce n-a mai vândut. Asta puțin lucru este? Bani, dacă au fost, i-o fi împărțit el din viață, nu poți să faci nimic, dar ți-a rămas fondul. Aglae se îmblînzi: - Dar dacă a lăsat vreun testament pentru Otilia? bănui ea. - Aici e aici, dar nu cred. În casă ai găsit ceva? Nu. MoșCostache nu era un om să meargă pe la tribunale, avocați și altele de-astea. Dacă ar fi făcut testament, ar ști ori Otilia, ori
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dar dacă a lăsat vreun testament pentru Otilia? bănui ea. - Aici e aici, dar nu cred. În casă ai găsit ceva? Nu. MoșCostache nu era un om să meargă pe la tribunale, avocați și altele de-astea. Dacă ar fi făcut testament, ar ști ori Otilia, ori Pascalopol. - Du-te și întreab-o tu, recomandă Aglae. Stănică merse imediat și o găsi pe Otilia organizîndu-și propria îmbrăcăminte de circumstanță. - Otilio, zise solemn Stănică, încercînd s-o sărute peamîndoi obrajii, iau parte la nenorocirea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în G. Călinescu durerea ta ca să te gândești și la lucruri mai pozitive, dar lasă-mă pe mine, ca avocat, să te pilotez. Te tulbur numai cu o întrebare: Ți-a lăsat moș Costache vreun act, vreun, ca să zic așa, testament? - Nu mi-a lăsat nimic, zise plictisită Otilia, lasă-mă acuma.Nu mi-a lăsat, și nici nu știu c-ar fi făcut vreun testament. Mie nu-mi trebuie absolut nimic. - Pianul e al tău, în orice caz, își dădu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
numai cu o întrebare: Ți-a lăsat moș Costache vreun act, vreun, ca să zic așa, testament? - Nu mi-a lăsat nimic, zise plictisită Otilia, lasă-mă acuma.Nu mi-a lăsat, și nici nu știu c-ar fi făcut vreun testament. Mie nu-mi trebuie absolut nimic. - Pianul e al tău, în orice caz, își dădu în petic Stănică,trebuie să-l revendici. - Lasă-mă, te rog. - Te las, te las, respect marile dureri! Întors, Stănică găsi pe Aglae distribuind banii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe înmormîntare. Doar n-o să-l îngrop ca pe un cerșetor. Ne râde lumea. - Te-aprob, mamă, o lăudă Stănică, fără să mai înapoieze banii, îți organizez eu ceva feeric. - Ce-a spus Otilia? se informă Aglae. - N-are nici un testament, și eu o cred, fiindcă bătrînuluiîi era frică să lase banul din mână. Eu mă mir că nu s-au găsit bani în casă. - Și mie mi se pare curios! - Foarte curios! se prefăcu Stănică a medita. Aici e unmister
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mie mi se pare curios! - Foarte curios! se prefăcu Stănică a medita. Aici e unmister mare. Odată și odată am să-i dau eu de rost. Să vedeți că Stănică e și detectiv. - Mai bine ai vedea ce e cu testamentul, dacă e sau nu.Dacă a lăsat averea la alții, ăia să-l îngroape. - Numai Pascalopol știe precis. Mă duc după-masă nu-maidecît să-l întreb. Stănică se duse într-adevăr la Pascalopol, care află cu surprindere moartea lui moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
după-masă nu-maidecît să-l întreb. Stănică se duse într-adevăr la Pascalopol, care află cu surprindere moartea lui moș Costache și nu îndrăzni să întrebe dacă s-a găsit ori nu bani sub saltea, ca să nu se divulge. Confirmă inexistența testamentului: - Costache n-a lăsat nici un testament, e lucru sigur. A tot amânat de azi pe mâine, așa că, din nefericire, Otilia rămâne fără nimic. - Păcat, regretă Stănică, fata asta merită mai mult. L-aiubit pe moș Costache cum nu se mai poate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se duse într-adevăr la Pascalopol, care află cu surprindere moartea lui moș Costache și nu îndrăzni să întrebe dacă s-a găsit ori nu bani sub saltea, ca să nu se divulge. Confirmă inexistența testamentului: - Costache n-a lăsat nici un testament, e lucru sigur. A tot amânat de azi pe mâine, așa că, din nefericire, Otilia rămâne fără nimic. - Păcat, regretă Stănică, fata asta merită mai mult. L-aiubit pe moș Costache cum nu se mai poate mai mult. Dar o să avem noi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca mai înainte. Idila celor doi este un fenomen candid, opus vieții meschine a clanului Tulea, secondat de Stănică Rațiu, care manifestă un vădit interes pentru ceea ce face Costache Giurgiuveanu cu banii. Toți sunt interesați dacă bătrânul a făcut vreun testament Otiliei. Într-un fel, ei își potolesc interesul în momentul în care bătrânul începe să construiască o casă, în grădina imobilului din strada Antim. Construcția pare să fie nefastă pentru bătrân deoarece, în timp ce-și inspecta materialele, el suferă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moară. Dar moș Costache își revine în urma congestiei și începe să se intereseze mai mult de sănătate și de suflet. Încearcă chiar să-și aducă în casă o femeie, pe Paulina, însă, când aceasta îi cere să o treacă în testament, Costache refuză, iar femeia pleacă. Casa lui moș Costache este spionată sistematic de Stănică. Acesta apare și dispare fără motiv, colportând diverse știri dintr-o casă în alta. Când Giurgiuveanu are a doua criză, Stănică profită de scurta absență a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iubit! (Nemira, 1994) II. (Nemira, 1998) III. Piele pentru piele. Viață pentru viață (roman în lucru, titlu provizoriu) ARMAGHEDON (din grecescul Har Ma-ge-dón, derivat și el din ebraică): literal, se referă la dealul și valea Meghido, menționate ades în Vechiul Testament ca o fortăreață militară (Iosua 12/21; 17/11; 2 Împărați 9/27; 23/29,30). Ele sânt situate în vestul Iordanului, în câmpia Izreel, între Samaria și Galileea. Simbolic, în acest loc se vor strânge "împărații", conducătorii politici ai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i făcu vânt, și-l săgetă întocmai ca un Wihelm Tell către Mărul lui de Aur. În seara aceea, după ce-i mai ghici două ore despre ceilalți șase regi și îi cită și versetul 27, capitolul 20, din Leviticul Vechiului Testament ("Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort, sau se îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsiți cu moartea; să-i ucideți cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.") pentru a-i releva vizitatorului în ce păcate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în vârstă, ce se prelinseseră parcă din pachetul 242 DANIEL BĂNULESCU - Vei avea ocazia să faci parte din grupul restrâns, care a constatat că e ceva, ca pictor, de capul domnului Salvador Dali. - "Adoua piesă, notarială, depusă în casetă, reprezintă testamentul meu autentificat și definitiv... Testamentul meu trebuie deschis numai în prezența autorităților țării dumitale și a reprezentantului guvernului britanic... Aproape am terminat. Intuiam corect și nu sânt deloc surprins că momentele voioase în care îți alcătuiești testamentul coincid perfect cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
parcă din pachetul 242 DANIEL BĂNULESCU - Vei avea ocazia să faci parte din grupul restrâns, care a constatat că e ceva, ca pictor, de capul domnului Salvador Dali. - "Adoua piesă, notarială, depusă în casetă, reprezintă testamentul meu autentificat și definitiv... Testamentul meu trebuie deschis numai în prezența autorităților țării dumitale și a reprezentantului guvernului britanic... Aproape am terminat. Intuiam corect și nu sânt deloc surprins că momentele voioase în care îți alcătuiești testamentul coincid perfect cu cele de maximă curiozitate, privind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în casetă, reprezintă testamentul meu autentificat și definitiv... Testamentul meu trebuie deschis numai în prezența autorităților țării dumitale și a reprezentantului guvernului britanic... Aproape am terminat. Intuiam corect și nu sânt deloc surprins că momentele voioase în care îți alcătuiești testamentul coincid perfect cu cele de maximă curiozitate, privind jocul mondenităților, al rezultatelor sportive și al precarității tuturor ideologiilor artistice viitoare... Transmite-le tu încîntătoarelor noastre prietene că sânt mai plin ca oricând, de toate simțămintele puternice, în unele chestiuni gingașe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grație de fetișcană, pleoapa. - Când am revenit în țară și am observat că toți oamenii de pe-aici își spuneau "Pa", eram convinsă că se gândeau, cu nostalgie, la Paris!... - Lasă, dragă, Parisul nezgîndărit! Dumnealui să-i arătăm întîi și-ntîi testamentul! Ca usturate c-o nuielușă de alun, redeveniră serioase și fură recaptate în vraja principală: domnul Floyd. Sparseră formația. Se învîrtiră împrejur ca două găini bete. Părăsiră relicvariul (cum numi repede Pinky muzeul lui Robin). Reapărură în relicvariu. Șoșotiră. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fiolă de șampanie pe-un talger cizelat în argint, Cocondy. În avantposturi, susținând o casetă, probabil, din jad, aviatoarea, care nu ezită să redeclanșeze ostilitățile. - Domnule Floyd, din această clipă, te încunoștințez oficial asupra răspunderii ce îți revine. Acesta este testamentul lui Pink Robin Floyd și foarte probabil, îți este adresat! - Mie? - Da, Așa cred. Așa credem. Floyd primi caseta și îi pivotă, cu îndemînare, capacul. Era din jad. 249 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Îl scârbiseră, îl încîntaseră și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dânsele la el, să vadă dacă glumește. Patricia, nelăsând să-i treacă, nici acum, degeaba apele pe la moară, examinîndu-l ca pe un microorganism și trăsnindu-l, când se aștepta mai puțin, cu copita ei verbală. - Tinere, în orice stat, un testament, autentificat de un stat, (oricît ți s-ar părea de nărod) e legat, din păcate, de statul respectiv. Așa că, deși mulți nu-și fac vreun hobby din buna creștere, de autorități este deseori nevoie... Este ora 20,05... Nu garantez
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să capteze, și aici, prin forță, puterea. Că n-ar fi fost decât pe față subjugați de distincția și noblețea familiilor cu educație. Totuși, ele se repatriaseră cu inima ușoară, pentru că Robin le încredințase cruciala misiune de a-i împlini testamentul. Patrick era vlăstarul unei verișoare, stinsă la capătul unei drame pasionale. Ele îl luaseră pe orfan sub ocrotirea lor. Dar vremurile se schimbaseră. Studiul protejatului lor fu dedicat, treptat, altor limbi. - Trecuse războiul al doilea. Patrick se transformase într-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eu unde și de la unul din ziare... Chiar dacă o fi el chiar și Scânteia... Numai cafea am comandat zece kilograme. - Ce să caute toți ăștia aici? - Păi, mâine, oficial, nu se cuvine să bem șampanie, când va fi să deschidem testamentul? Fiind o reuninune memorială, băuturile spirtoase se potrivesc cu testamentul mai puțin decât s-ar crede... Brusc, Pinky, a cărui activitate profesională se desfășura în strictă clandestinitate și, care, tot oficial, în fața dictaturii proletariatului, era un parazit, se văzu pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]