11,843 matches
-
testeze explicațiile alternative. Ea poate fi pusă În legătură cu prima, În măsura În care ipotezele teoretice inițiale ar fi putut include și ipoteze alternative. Chiar și În absența ipotezelor teoretice, această strategie este totuși relevantă și deosebit de utilă pentru efectuarea evaluărilor. De exemplu, ipoteza tipică Într-o evaluare este faptul că rezultatele observateau fost urmarea unei intervenții suportate de fondurile publice sau ale unor fundații. Explicația alternativă directă sau cea mai simplă ar fi că rezultatele au fost de fapt urmarea unei alte influențe decât
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
pe cercetare despre un fenomen. Studiul poate chiar lua forma unei casete video sau a altui instrument multimedia, În locul unui raport narativ (vezi Naumes și Naumes, 1999, cap. 10). Prin urmare, utilitatea studiilor de caz depășește cu mult rolul raportului tipic de cercetare, care este de obicei adresat colegilor, mai degrabă decât nespecialiștilor (vezi caseta 34). Evident, atât studiile explicative, cât și cele descriptive pot fi importante În acest rol, și nu ar trebui să treceți cu vederea potențialul impact descriptiv
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
5 ani abia măsoară 13 cm. Asemenea exemplare se întâlnesc foarte rar, fiindcă de cele mai multe ori mor înainte de a împlini 4 ani. La vârsta de 1 an sprotul se reproduce, femelele depunând 500-2000 de icre. CALCANUL poate fi socotit reprezentantul tipic al peștilor din familia Pleuronectidae, pești care au corpul asimetric, comprimat foarte mult lateral și culcat pe o parte. Astfel, calcanul este culcat pe latura dreapta și, de aceea, ochiul drept se afla pe partea stânga a capului, alături de ochiul
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
respectate metodologiile de analiză și interpretare, altfel se riscă concluzii greșite. O parte din substanțele organice din ape sunt în continuare cunoscute doar vag, în linii generale, de exemplu cele naturale complexe gen "acizi humici" sau "humus acvatic". Cea mai tipică poluare cu compuși organici biodegradabili este cea cu ape fecaloid-menajere. Biodegradabilitatea practică scade mult până la zero dacă sunt prezente în apă substanțe toxice sau inhibitoare pentru bacteriile ce realizează biodegradarea compușilor organici.Compușii organici din lacuri și râuri se oxidează
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
stil pillatian, sunt mai degrabă niște parodii: „Ieșiți și din metrouri, și târlă și din iurtă / În iarba cea mai verde ne tăvălim acum / Și-aflăm în timp ce râdem ca-n alte ere cum / mesajele din cosmos ne gâdilă pe burtă.” Tipică din nou pentru „câmpia eternă” este însă evoluția, ascensiunea cârtiței pe sub pământ, de unde iese la lumină „cu stânca-n dinți”. Ceea ce nu exclude frecventarea și a altor simboluri, precum „edenul de piatră”, „cumplita apoteoză”, răsăritul, amurgurile, lacrima, stâlpul, șoimul, care
ALBOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
calitățile consătenilor săi: mândria și vitejia ca daturi ancestrale, rigoarea morală a caracterelor. Personajele - tatăl, nașul Grigore Cartianu, moș Ghinea, morarul, bătrânul Zamora Mehedințeanu - devin, adesea, naratori, folosind ritualul obișnuit pentru a amâna povestirea și a capta, astfel, interesul. O tipică povestire în povestire este Nunta cucoanei Lenuța, în care cei tineri primesc sfaturi dintr-o verificată pedagogie erotică. O povestire mai amplă, Pământul cere sânge sau Posada Gurenilor, juxtapune mai multe secvențe narative pentru a ajunge de la datini și toponimie
AL LUPULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
socială, nu se poate nega Însă că această realitate era strîns legată de determinările politice ale regimului dualist din Ungaria”. Justificîndu-și afirmația, autorul citat arăta că „un elocvent argument În a ilustra și substratul etnico-politic al emigrării Îl constituie răspunsul tipic și frecvent pe care Îl dădeau funcționarii aparatului de stat ungar din Transilvania, la plîngerile de tot felul ale românilor: Dacă nu vă place, plecați În America ori Valahia»”. Chiar dacă o asemenea explicație nu a fost Întru totul abandonată, ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cel al populației șvabe ai cărei strămoși fuseseră prezenți În Transilvania Încă din secolul al XVIII-lea. Localitatea Satmărena, o comunitate rurală supusă procesului de maghiarizare și care a luptat pentru Înființarea școlilor de limbă germană În anii ’20, era tipică pentru multe comunități; au fost deportați 4.000 dintre locuitorii săi, din care aproximativ 1.000 au dispărut În URSS. Deoarece o parte importantă din populația masculină fie dispăruse În război, fie era Încă pe front, peste 60% dintre deportați
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
explicînd modul În care a funcționat. Se impune Însă o observație: dat fiind că rolul Alianței Civice În constituirea și succesul Convenției este, pe bună dreptate, estimat ca fiind crucial, pare necesară o clarificare a statutului acestei formațiuni. Coalițiile politice tipice sînt constituite din partide. În momentul În care un grup de presiune precum Alianța Civică joacă un rol determinant, teoria trebuie rafinată Întru cîtva. În acest sens, LaPalombara introduce, În lucrarea sa Interest Groups in Italian Politics (Princeton University Press
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
atenția criticii cu două romane, mai târziu intrând într-un con de umbră explicabil prin diluarea manierei și prin autopastișă. Romanță cu stagiari dezvoltă în registru comic, într-un „stil bazat pe limba comună și pe jargon” (Marian Popa), tribulațiile tipice pentru anii ’80 ale unui grup de patru absolvenți de facultate tehnică, repartizați în provincie. Talentul autorului pentru narațiunea de consum este valorificat à rebours în Legea timidității universale (1985), roman în care sunt preluate clișee curente într-o astfel
LUSTIG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287937_a_289266]
-
1966), Curățitorii de pete (1974) - nu e lipsită de nerv, narațiunea are dialoguri vii și câteva personaje cu contur pregnant. Nuvelele și povestirile surprind lumea magistraților, a judecătorilor și oamenilor politici din capitală și din orașul provincial, personaje în fond tipice, cum sunt și moravurile politice surprinse. Corupția morală și politică este tratată în maniera lui I.L. Caragiale, dintr-o perspectivă comic-ironică, dar, datorită dimensiunii autobiografice, se aude în subtext vocea unui moralist nostalgic, neînțeles de lumea meschină în care trăiește
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
însuși se crede un apostol al lui Hristos, profetizând în „versuri cu foc arzătoare”, pe linia lui O. Goga, aprinderea unor zări noi: „Vezi?! În zarea depărtării/Zorile s-aprind,/ Sfânta zi a învierii/Vine strălucind”. Dintr-un misionar creștin tipic, se transformă într-un vizionar social, într-un mesia al începutului „nou” de eră, care aduce nu doar mântuirea de păcatul originar, ci cheamă la luptă „pentru-nfrângerea robiei/Bietului plugar”: „Eu cânt, căci văd necazul frânt/ Ș-aud plugari
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
din Istoria critică a literaturii române (I, 1990) se află în germene aici. Zona aureolată de prestigiu didactic a operei (Pseudo-cynegeticos în special) este demonetizată în beneficiul scriiturii intimiste (cu precădere epistolarul). Sadoveanu sau Utopia cărții (1976) este un exemplu tipic de exegeză care intervine în destinul postum al unui autor, producând o modificare a imaginii sale în conștiința publică. Sistemul complex de modele care întemeiază opera - arhitectura socială, cadrul cosmic, filosofia și finalmente modelul cărții - se naște prin amplificarea treptată
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
simplificarea impusă prin monoculturi, În vederea unei administrări mai ușoare și a obținerii de profit economic. De obicei, monoculturile sunt mai fragile și, deci, mai sensibile la boli și la fenomenele meteorologice decât policulturile. După cum spune Richard Plochmann: „Un alt neajuns, tipic pentru toate plantațiile pure, este acela că se strică echilibrul asocierilor naturale dintre plante. Condiția fizică a arborilor din culturile pure este mai slabă În afara habitatului natural, iar rezistența lor la prădători scade.” și pădurea neamenajată poate fi supusă la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pe care nu și-o pot permite cei lipsiți de putere. Asemenea polițiștilor americani care supraveghează circulația de pe autostrăzi cu ochelari de soare reflectorizanți, autoritățile beneficiază de o perspectivă cvasi-monopolistă asupra aspectelor relevante ale societății În ansamblu. Acest privilegiu este tipic tuturor contextelor instituționale În care activitățile umane complexe sunt, În cea mai mare parte, centralizate. Mănăstirile, cazărmile, fabricile și birocrația administrativă (fie privată, fie publică) exercită multe funcții asemănătoare celor ale statului și, adesea, emulează și modul de structurare a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
anume, imprevizibilă și complexă, cu o anumită combinație de soluri, organizare socială, cultură administrativă, condiții meteorologice, constrângeri politice, mașini, drumuri, calificări și obiceiuri ale angajaților. După cum vom vedea, ea semăna cu Brasília, În sensul că Întruchipa același gen de eșec, tipic proiectelor extrem-moderniste ce consideră cunoștințele, practica și contextul de la nivel local neimportante sau, În cel mai bun caz, un rău ce trebuie evitat. Colectivizarea În Rusia sovietică „ Nu avem de-a face cu un mecanism, ci cu oameni vii. Nu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
au fost informați că, dacă nu Își dezmembrează ei Înșiși casele pentru a le Încărca În camioanele guvernului, autoritățile li le vor demola. Pentru a-i Împiedica pe cei strămutați cu forța să se Întoarcă, multe case au fost arse. Tipică pentru rapoartele ce se primeau din interiorul Tanzaniei este următoarea descriere, făcută de un student din regiunea săracă Kigoma: „S-a recurs la forță și brutalitate. Puterea era În mâinile poliției și a câtorva reprezentanți ai guvernului. De pildă, la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și În ciuda tuturor instituțiilor noastre democratice, unii lideri nu Îi ascultă pe oameni”, a recunoscut el. „Li se pare mult mai ușor să le spună acestora ce să facă”. Însă era „absurd să se spună că aceste cazuri ar fi tipice pentru procesul de Înființare de noi sate” și cu atât mai puțin să se anuleze campania. Nyerere voia ca autoritățile locale să fie bine informate, apropiate de popor și convingătoare În modul lor de a aplica politica statului; el nu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
controlul asupra recoltelor. Culturile simplificate și lizibile oferă funcționarilor agricoli ai statului multe dintre avantajele pe care le aducea și pădurea comercială simplificată silvicultorilor și perceptorilor. Comoditate administrativă, interese administrative Ingineria socială autoritară poate prezenta Întreaga gamă de „patologii” birocratice tipice. În general, transformările pe care și le propune nu pot fi făcute fără a se folosi forța sau fără a trata natura și pe subiecții umani ca pe niște variabile din cadrul unor proceduri administrative de rutină. Departe de a fi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mai ales În cazul culturilor de pomi) și fructele care se desprind ușor de plantă. Crearea „tomatei de supermarket” de către G. C. (Jack) Hanna de la Universitatea din California, la Davis, la sfârșitul anilor 1940 și 1950 constituie un exemplu timpuriu tipic. Constrânși de lipsa forței de muncă din timpul războiului, cercetătorii și-au propus să inventeze o mașină de recoltat mecanică și să creeze un soi de tomate care să poată fi culese astfel. Plantele obținute În cele din urmă erau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
productivitatea ridicată a agriculturii americane au determinat o Încredere excesivă În modelul american. Câțiva sceptici, precum Rachel Carson, Începeau să Îl pună sub semnul Întrebării, dar ei erau depășiți numeric de vizionarii care prevesteau un viitor strălucit și fără limite. Tipic pentru acest optimism este un articol scris de James B. Billard și intitulat „More Food for Our Multiplying Millions: The Revolution in American Agriculture” șMai multă hrană pentru o populație de milioane aflată În creștere: revoluția agriculturii americaneț, care a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
reușite a unei formule generale devin practic insurmontabile. Cunoștințele pe care le avem cu privire la pragurile de toleranță ale anumitor plante În materie de temperatură și umiditate nu ne garantează că ele se vor dezvolta bine Între aceste limite. O plantă tipică este „Îngrozitor de pretențioasă cu privire la locul și momentul În care crește și la condițiile În care va germina”, după cum explică Edgar Anderson. „În ceea privește chestiunea mult mai sofisticată a plantelor pe care le va tolera sau nu În vecinătatea sa
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
la ele, cât și să le Îmbunătățească. Priceperea le-a permis țăranilor din acești munți să obțină rezultate destul de bune din punct de vedere strict al obiectivelor de producție, dar excepționale În termeni de siguranță a recoltei și durabilitate. Agricultorul tipic cultivă Între douăsprezece și cincisprezece parcele distincte, precum și alte terenuri prin rotație. Având În vedere varietatea condițiilor Întâlnite pe fiecare parcelă (altitudine, sol, istoric al culturilor, grad de Înclinare, orientare față de vânt și de soare), fiecare lot este unic În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
acumulare de numeroase indicii, parțial redundante. Dacă semnalul dat de mărimea frunzelor de stejar nu era confirmat de alte indicii, un cultivator prudent putea amâna Însămânțarea. Să comparăm sfatul indienilor cu unul bazat pe unități de măsură mai generale. Exemplul tipic Îl constituie o ediție locală a The Farmer’s Almanac șAlmanahul fermieruluiț. În aceasta se s-ar putea sugera ca porumbul să fie Însămânțat după prima lună plină din mai sau după o anumită dată, de pildă 20 mai. Însă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
aplicații practice. În sfârșit, tehne-ul se caracterizează printr-o precizie impersonală, adesea cantitativă, și printr-o preocupare pentru explicare și verificare, În vreme ce mētis-ul vizează competența personală, „simțul”, și rezultatele practice. Nu Întâmplător, descrierea conceptului de tehne ca sistem ideal sau tipic de cunoaștere se aseamănă cu imaginea pe care și-o face despre sine știința modernă. Cu toate acestea, practica efectivă a științei este, din nou, altceva. Regulile de tip tehne sunt o specificare a modului În care trebuie codificate, exprimate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]