3,970 matches
-
curea și le-am aruncat sub masă, Împreună cu o bucată de hop pe care o pitisem Într-un pachet de țigări. Gaborii au băut o bere pe fugă și s-au cărat. CÎnd am căutat sub masă, pistolul dispăruse, dar tocul rămăsese. Stăteam În alt bar cu mexicanul care vorbea engleză. CÎntărețul și ceilalți doi mexicani plecaseră. Locul era scăldat Într-o lumină galbenă și slabă. Un cap de taur ros de molii, montat pe o placă, atîrna deasupra barului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cartea „excepțională. Lucrul acesta îl putem spune liniștit și limpede“. De suferințele din gelozie ale muzicianului Ludwig Holdengraeber cititorul ia cunoștință dintr-un manuscris al acestuia redactat în sanatoriul de boli mintale („i-am cerut doctorului să-mi dea hârtie, toc, cerneală“), înainte de-a se fi sinucis. La același procedeu al manuscrisului găsit - și în același scop al comunicării unei spovedanii - apelează scriitorul și în alt roman, Final grotesc, din 1940, deși el însuși notează, chiar în textul acestuia, că
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
am cunoscut pe fostul rege, pe Mihai. M-au invitat odată la Palat, am luat masa. Da, l-am cunoscut pe Mihai, era un băiat bun, un om de treabă. Un epilog în răspăr cu discursul pe care Zaharia Stancu toc mai ni-l ținuse, mărturisind despre firea lui sucită, s-ar fi zis, din care, în orice caz, o doză de histrionism nu lipsea. Streinu și Cioculescu În mai anul acesta* s-au împlinit o sută de ani de la nașterea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu ne putem apropia decât pășind pe asfalt. El, Teiul lui Eminescu și atâția alții care suferă Încântându-ne În același timp privirea, sunt captivi doar pentru că noi suntem comozi. Nu ne place, de exemplu, să ne zgârâiem sau murdărim tocurile Încălțărilor. Și totuși, dacă am reveni la aleile de odinioară, doar acoperite cu pietriș, care Îndeplinind un rol ecologic bine definit permite accesul oxigenului În solul de dedesubt și care scrâșnește mai romantic sub pași decât răsună betonul ori asfaltul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
soție în 24 iunie 1955 la ora 20 și 25 de minute și că era îmbrăcată cu o fustă plisată ecosez verde cu roșu, o bluză de culoare deschisă și cu mâneci scurte și era încălțată cu pantofi ușori fără toc, gen balerină, din piele maro și cu șireturi de piele. Dacă însă mă întreabă cineva ce am mâncat alaltăieri, voi spune plin de rușine că „nu știu”. Un element important este decorul de moment. Prin anul 1961, fiind în Întreprinderea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
undeva ar trebui să existe totuși niște limite. Am avut ocazia să văd cu multă tristețe, că și la emisiunea Etno, destinată exclusiv tradiției populare, au apătut „țărăncuțe” foarte decoltate, cu fuste românești scurte, doar de o palmă și cu tocuri foarte înalte, și m-am întrebat, în care colț de țară, în care sat autentic românesc au văzut organizatorii acestei emisiuni de televiziune țărăncuțele umblând așa îmbrăcate (mai bine zis, așa dezbrăcate). Străinii își vor face despre România o impresie
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
spiritual și exotic, studios și aventuros, Într-un ținut al țării abia atunci descoperit scriitoarei și citito rilor: scrisori a căror surprinzătoare valoare literară s-a relevat printr-o in discreție a prietenului căruia i se adresase călă toarea „cu tocurile În guste“ și fără vreun gând de a le vedea vreodată tipărite. [...] Singurătatea și oboseala scriitoarei „cu picioarele subțiri și călătoare ca niște suveici de aur“ au dat totuși - și asta numai pe urma miracolului literar pomenit - roade neașteptate și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
țigăn cilor din Ardeal, a „neorusticelor“, cum li se mai zice pe acolo, venite anume la acest bal ca niște regine de Saba, În rochiile lor somptuoase, largi, Învoalate, În culori nemaiîntâlnite și În cizmulițele lor de piele roșie, cu tocul Îngust. Le păstrez și azi foto grafiile În muzeul secret al tuturor blestămățiilor mele. N-am s-o trec cu vederea din recunoștința mea nici pe coana Andromaca, mândra matroană albanezoaică, soția lui Sotir de la „Bucureștii de altădată“ În prima
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o apariție de lumină blondă, cu părul ei de cel mai pur blond cendré și cu obrajii de trandafiri și buzele roze, nefă cute; cu trupul zvelt, purtat pe picioarele subțirele de adoles centă, În pantofii ei de lac cu tocul jos și prea nimeriți mersului ei din cale-afară de juvenil. Dar, pe lângă asta, serafică la ocazii, lăsând adică să-i lunece din ochii ei verzi boabe diamantine de lacrimi pure, izvorâte fie și la o cârciumă, sub focul mărturisi rilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
străin?, poate cineva din colonie îl strigase... Era doctorița de la cabinetul oftalmologic: cu un fulgarin alburiu strâns cu cordon și mulat pe ea, care-i sublinia corpul frumos, cu un batic pe cap, cu ciorapi de mătase și pantofi cu toc în picioare, arăta neverosimil de bine: un amestec de simplitate și sofisticare. Chipul ei îi apărea tatei acum, în razele soarelui, mult mai expresiv decât prima dată, când o privise la cabinet, îi apărea ciudat de expresiv și de atrăgător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
scoată ușor la capăt. Ochii i s-au injectat de furie: să vedem, ori ea, ori eu, a gândit el și s-a aruncat în luptă. -Bă! a răcnit. Îndată s-a ivit un gealat în uniformă, care a bătut tocurile cizmelor, a luat poziție de drepți și a strigat: -Ordonați! Fără să se uite la subaltern, tovarășul Cameniță, cu ochii țintă la mama, a comandat: -Leag-o, bă. Pe tavanul celulei se afla fixat un cârlig metalic, iar într-un colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Rășcanu nu numai că fusese atras de operațiile la microscop, dar tot ce era mic părea să-i priască. Și casa, care era bătrânească și pitică, și cățeii de câte două kile fiecare, și soția, care chiar și când purta tocuri era mărunțică și se pierdea printre elevi. Rășcanu nu s-a mirat deloc când, sunând la poarta „vilei muncitorești“ în care locuiau odinioară alde Ceampălău, persoana care a ieșit să-i deschidă, în halat și papuci, urduroasă și ciufulită, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
piele de șopârlă care făceau clic-clac când călcam pe asfalt, dar nu prea mă aveam deplin la îndemână pe mine însămi. Îmi părea că, atunci când umblam prin oraș, nu mai rămăsese din mine decât vârful degetelor vârât în pantofii cu toc înalt. Vorbeam cât mai puțin cu putință. Dar mai apoi, după o jumătate de an, dintr-o dată toate au prins să se-nchege de parcă eu însămi n-ar mai fi trebuit să fac nimic, iar trotuarele, ghișeele funcționarilor, tramvaiele și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
În momentul de față există aici, în Germania, un afiș publicitar pe care apare un gât de femeie cu două găuri însângerate. Din cea inferioară se prelinge o picătură de sânge. E o reclamă pentru Internet. Sau un pantof cu toc cui călcând pe o mână de bărbat. Nu pot lua decât în serios asemenea imagini, care ți-aduc o ofensă inutilă și, de aceea, infamă la culme, care comit un abuz fără nici o justificare, cochetează nerușinat cu tortura și crima
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
decât în serios asemenea imagini, care ți-aduc o ofensă inutilă și, de aceea, infamă la culme, care comit un abuz fără nici o justificare, cochetează nerușinat cu tortura și crima. Ce-are a face frumusețea unui pantof cu faptul că tocul lui străpunge mâna cuiva? Pentru mine, asta înseamnă o degradare a produsului căruia i se face publicitate. N-aș mai putea să-mi cumpăr pantoful grațios de pe afiș din pricina poveștii ce i s-a asociat - povestea cu mâna strivită sub
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
înfricoșător, prelungindu-se într-un ecou cu redundanțe apocaliptice, dincolo de linia orizontului: O, ho, ho, ho, ho! Ha, ha, ha, ha! O, ho, ho, ho, ho! Ha, ha, ha, ha! Știu ce vrei să faci! Știu ce vrei să faci! Tocurile roase ale pantofilor mei scâlciați loveau ritmic spațiul betonat al coridorului. M-a trecut un fior de-a lungul spinării ca un avertisment. Nu-i nimic, mi-am zis, ce să fie? Aiurea! Mi se pare mie. Am vedenii. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
De ce spui asta? Ia uită-te cu atenție aici, la fereastra asta. Tata a privit în direcția arătată și nu mică i-a fost mirarea când a observat o mulțime de gângănii de culoare brun-roșcată îngrămădite în spațiul îngust dintre toc și pervaz. Extraordinar! Cele patru gemulețe adăposteau colonii întregi de asemenea scârboșenii îngrozitoare: ploșnițe și căpușe. Înspăimântător! Moș Danilov ne-a lămurit parțial în această privință. Ăsta o mai avut oi și iarna le mai ținea aici. Ce era de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de făcut, moș Danilov? Ascultă, Văsălie! Lighioanele astea pot fi omorâte numai într-un singur fel. Te duci cu copiii tăi la platforma de gunoi și aduni într-un sac tot felul de resturi de încălțăminte din piele sau cauciuc: tocuri de cizmă, capete de curele, de căpestre, de hamuri, apoi le pui pe toate în mijlocul camerei și le dai foc. Închizi bine ușile și geamurile toate și nu te mai întorci aici decât peste două săptămâni. Fumul ăsta este atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a celor mai comune articole vestimentare de calitate afectează și ele mult mai acut populația feminină a țării. În mod normal, o femeie poate să decidă singură dacă dorește sau nu să folosească rujuri, ciorapi de mătase sau pantofi cu toc înalt, adică să-și etaleze sau nu feminitatea. Dar în România simplul drept de a alege le era refuzat. Egalitatea era înlocuită cu uniformitatea. Interzicerea avorturilor a fost o altă problemă care a afectat în mod direct și puternic viața
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lustruit era însă numai bun de cotrobăit și așa s-a și întâmplat în ziua aceea, când mama era aplecată asupra unei crătiți aburinde în bucătărie, iar patul fetiței, care mergea de-acum în picioare, era plasat pe undeva între tocurile ușii. Numai un moment însă i-a dispărut de sub ochi și doar a mai apucat să o smucească în momentul în care ea își băgase deja degetele în priza de lângă bucătărie. Șocul electric le-a izbit în perete pe amândouă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
piciorul meu sigur n-are culoarea aia. Victorie: am și ciorapi negri! Nou-nouți, neremaiați, foști piciorii, vopsiți de mama cu Gallus negru. Și balerinii negri ai mamei, noroc că purtăm amândouă 38, iar ea nu prea se-ndeasă la pantofi fără tocuri. Norocul meu, că și-așa strigă idioții pe stradă după mine „Cinci metri fără cap!“ și „Cum e vremea pe-acolo pe sus?“. Da’ lasă, i-o mare fericire să fii așa ’naltă și subțire, Tudorițo nene, cică o să aflu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care îmi completam colecția de junk se numea Anca și era cea mai frumoasă fată din cartier. Avea rochii mătăsoase, lungi și cu imprimeu înflorat, exact cum văzusem în revista Femeia, la care se abonase soră-mea. Purta pantofi cu toc și îmi plăcea mult să o privesc coborând strada spre casă, călcând din piatră în piatră, ca pe ouă, să nu se murdărească de noroi. Uneori, o lăsa taxiul la poarta noastră, drumul fiind prea prost până la ea. Era blondă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Brașov, la Sibiu, la Făgăraș sau la Orașul Victoria. După ce au fost șantajați cu eliminarea din viața social-civilă a copiilor lor de la orașe, Emilian Grovu, Gheorghe Grovu și preotul Ilarie Budac au oftat adânc din străfunduri de rărunchi, au luat tocul cu peniță claps în mână, au muiat în călimara de pe biroul președintelui sfatului, cu cerneală violetă, culoarea otrăvii, au scrâșnit din măsele și au semnat, consfințind în felul acesta predarea întregii agoniseli de generații a familiilor lor, viitoarei gospodării agricole
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
meu Vespasian Pella, ocupând împreună o cabină de două paturi (pe atunci existau și cabine mari, de patru paturi) în vagonul de dormit. Ce obosit mă simt! îmi spune Pella, care, pe jumătate desbrăcat, se așezase la măsuța compartimentului, cu tocul și câteva foi de hârtie dinainte. El trebuia mi-o spusese cu puțin înainte să scrie un "articol de fond" pentru Opinia, destinat să apară în numărul de a doua zi al ziarului. Articolul trebuia scris repede, pus într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și răcoros ca un vin alb scos dintr-o frapieră cu gheață. Port o rochiță ciclame din cele mai scumpe materiale, cu o panglică sub bust scoțându-mi sânii în relief, nimic indecent și o pereche de pantofiori albi cu tocul cui. Știu că arăt bine, m-am cercetat într-o oglindă și el va fi mândru de mine. Vom fi fericiți, iar eu voi încerca să fiu o soție bună. Așa își spunea în gând Carlina, bucurându-se la modul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]