206,418 matches
-
gândit că ar fi și mai tare dacă toată lumea ar avea mustăți :)) Now that would be something new! În cele din urmă am zis că nu-i cazul să așteptăm să crească la toți...așa că facem noi petrecerea. Și dăm tot noi și mustățile. Sâmbătă 6 martie cântă la cea mai mare adunare de bad motherfk3rz din Iași. Te așteptăm la Groove cu ochelari, bandana și trancan, sau orice ce fel de armă numai să fie de jucărie. Citește tot...
Federico Molinari [Corola-blog/BlogPost/94785_a_96077]
-
dăm tot noi și mustățile. Sâmbătă 6 martie cântă la cea mai mare adunare de bad motherfk3rz din Iași. Te așteptăm la Groove cu ochelari, bandana și trancan, sau orice ce fel de armă numai să fie de jucărie. Citește tot...
Federico Molinari [Corola-blog/BlogPost/94785_a_96077]
-
sau micul freamăt cam speriat, de aripi și de odăjdii sfinte. Puțin credincioșii își curăță ghetele de-un noroi galben, „Parcă ai mai slăbit puțin, de când nu ne-am văzut, te-ai mai maturizat“ - zice Bacovia. „Da, seamăn, se pare, tot mai mult cu o linie, Au fost de curând prin mine, Au făcut curățenie, se apropie, doar, Sărbătoarea“. Ziua e clară lângă noi, aud cum mai cade o nucă pe acoperișul de ardezie, pune punct oare cărei fraze? Animale noi
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
ordin nu dă, însă albinele-trântori sunt alungate din stup, - ce-i de murit moare departe, la margine, cum se și cuvine. COLEGUL PLATON Ce satisfacție, câtă mândrie să știi că ești cu adevărat original într-o lume în care se tot copiază! Cu atâția doctori în Neștiințe! Scot pieptul în față, sub un scut de Ahile, intru, în sfârșit, vitejește din Europa în Europa. Numai că, repede, foarte repede, mi-aduc aminte că, la urma urmei, nici lumea asta, toată, nu
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
că mai am timp să mă adun Măcar până la apus, când șarpele moare Atins cu o nuia de alun. Rochia ei roșie, ca păcatul... De departe, rochia ei roșie doarme-n somnul mătăsii Mângâind câte-un deal, încă unul Și tot nu-i de-ajuns și tot mai sleite-s Flăcările care ard iluzorii păduri. Rochia ei roșie ca păcatul Micșorează lumini foșnitoare Lucruri și ființe tac asurzitor Aud numai pași alunecând Fără sunet, fără urme lăsate pe asfalt, În preajma ei
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
adun Măcar până la apus, când șarpele moare Atins cu o nuia de alun. Rochia ei roșie, ca păcatul... De departe, rochia ei roșie doarme-n somnul mătăsii Mângâind câte-un deal, încă unul Și tot nu-i de-ajuns și tot mai sleite-s Flăcările care ard iluzorii păduri. Rochia ei roșie ca păcatul Micșorează lumini foșnitoare Lucruri și ființe tac asurzitor Aud numai pași alunecând Fără sunet, fără urme lăsate pe asfalt, În preajma ei uneori se și moare Câteodată de-
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
s-o aud și de aceea nu te strig, Adorm precum caii-n picioare Altminteri, dacă te-aș privi, aerul ar sângera Și de-acolo-ar începe clipa încă nerepetată. Parcă n-a mai nins niciodată și zăpada Se face tot mai grea, tot mai grea Precum bolovanul rostogolit înapoi, mereu înapoi Oricât de sus l-aș urca. Sunt ochiul uriaș, neadormit, la pândă Și asta-mi ajunge, ba încă prea destul De plâns ori frig mi-e lacrima arzândă Cât
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
și de aceea nu te strig, Adorm precum caii-n picioare Altminteri, dacă te-aș privi, aerul ar sângera Și de-acolo-ar începe clipa încă nerepetată. Parcă n-a mai nins niciodată și zăpada Se face tot mai grea, tot mai grea Precum bolovanul rostogolit înapoi, mereu înapoi Oricât de sus l-aș urca. Sunt ochiul uriaș, neadormit, la pândă Și asta-mi ajunge, ba încă prea destul De plâns ori frig mi-e lacrima arzândă Cât ninge prea târziu
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
astăzi Ferestre înguste în somn se dezlănțuie furiile aspirațiilor neonorate iau chipuri ursitele în oglinda apei din cristelnița botezului voiam să ajung ca bunicul plugar să leg cu o brazdă prispa de pragul orizontului ar însă pogoane de hârtie opacă tot aștept să rodească spicul din vârful suliței de stuf mă plec cu năduf peste boabele litere transportate spre moară în carele frazelor nu-ți mai spun nimic ție semănătorului de smsuri de linkuri de mailuri tu cultivi în pusta netului
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
fost până azi dimineață când o pală de vânt foarte rece a smuls-o din somnolență /ce o fi apucat-o așa dintr-o dată/ poate că și-a amintit de vreo gâză care se va fi oploșit la subțioara ei tot mai uscată poate că acolo sus întrebările devin tot mai albastre și nu mai așteaptă răspuns poate că la orizont un copil deja și-o imaginează vie și nu se cade să amărăști un copil alături parcă pietrificat în lumina
întâmplare de seară by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3697_a_5022]
-
foarte rece a smuls-o din somnolență /ce o fi apucat-o așa dintr-o dată/ poate că și-a amintit de vreo gâză care se va fi oploșit la subțioara ei tot mai uscată poate că acolo sus întrebările devin tot mai albastre și nu mai așteaptă răspuns poate că la orizont un copil deja și-o imaginează vie și nu se cade să amărăști un copil alături parcă pietrificat în lumina nemiloasă a neonului e un om doborât de tristețe
întâmplare de seară by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3697_a_5022]
-
nu mai ține vraja că focul nu mai arde Genunchiul nu mai îngenunchează Iar sufletele se însuflețesc pe la amiază Ca să se împrăștie pe la icoane seara Să se îngrijească de sfinți Poate vin mai repede pînă nu Rupe apa asta care tot urcă pămîntul Să ne bată în piept Deci mai potrivit ar fi Etcaetera Pentru noul concept nu o apă stătută Strecurată prin adîncimi obosite Deși acela stă tot timpul la fereastră Vede și tace și pune tot felul de capace
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
stângul-dreptul dreptul-stângul noli tangere circulos meos în noaptea rapidă și brutală sosesc liderii prematuri ai morții înțelepți eroi cu voie sau nu întâmpinându-i pe învinși fericiți lăcrimați cu pas domol cerându-și drepturile lângă crucea de alături. ÎNGHEȚURI Țipătul tot mai îndepărtat focul în mărime naturală îngheață poemul albul se confundă cu murdarul om al lui kierkegaard înduioșata logică se topește fiindcă e noapte. SUNT ȘI EU DE FAȚĂ Vreme în schimbare ceață și burniță omul garnisit cu o grămadă
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
în umbroasele păduri ale demnității de frica lupului ori a altor lighioane zloată guturai vreme de iarnă. SEMNUL EXCLAMĂRII Încă un sfârșit de iarnă omul din fereastră s-a mutat în cartea de botanică de clasa a opta curvia e tot mai inocentă iubiții împrăștie timpul mergând înainte omul e speranța ceaiului de sunătoare și viceversa puneți substantivele la plural bucuria ferestrei nu-i de vânzare mă rog pentru iertarea vorbitorului cu semnul exclamării. LA SFÂRȘITUL VEACULUI Smucind de funii contabilul
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
visat, doar atît și nimic mai mult - o fi trist? trist - mi se spune, dar eu nu mai aud nimic, seceră încă vîntul din est, încă bate în tîmplele noastre barosul, o, steag frumos, o, steag frumos, cu sîngele bătrîn tot verde...
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
își așează brațul peste ochii obosiți ai cerului... Încă un poet al naturii repede amiaza se scurge spre noapte, e ora când așezi îngrijit genunchiul în scrum tot ce a fost urlet se-nmoaie în șoapte înjuri printre dinți, cobori tot mai rar privirea în praf sunt mereu acum clipele când vulpea dă rotocoale bucății de carne rezerva de iarnă pulsând tot ce-a fost joacă trece curat și schimbat în urale, în fapte înjuri printre dinți, printre flăcări ochești poetul
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
ta umbră cum demult potriveam lumini pe lacul Bled unde-și făcuseră baza cei 10.000 de extratereștri ai inimii mele în nopți cu lună ei alcătuiau un inel vizibil din turnul castelului Observ toate astea ca urmare a vieții tot mai puține care mi-a rămas anii ce-mi mai revin se-nghesuie cu toții să apară pe lac : umbre zvonuri mirozne purtate de vânt măturătorul norilor limpezește și suprafața apei și lauda poate începe la căpătâiul celui ce nu va
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
în aer și zboară până la supermarket. Rața fâlfâie din ce în ce mai lent din aripi și Nae aterizează în fața supermarketului. Cu rața pe cocoașă, Nae intră în supermarket și își cumpără tutun, bere și o sticluță cu apă de colonie, apoi se întoarce tot în zbor în apartamentul lui de la etajul 10 din Romancierilor, Drumul Taberei. Se așază comod pe fotoliu și pornește televizorul. Nae se uită la meci, fumează și bea bere după bere. Rața sălbatică doarme pe cocoașa lui. Echipa favorită a
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
treaba cu Nae: el zboară de fiecare dată cu rața sălbatică pe cocoașă și încă n-a ajuns nicăieri. Costache cine e de vină pentru tot ce mi se întâmplă pentru faptul că plec la cumpărături și pe drum uit tot ce am de cumpărat sau pentru faptul că mă urc în autobuz și în loc să ajung unde trebuie mă trezesc în cu totul altă parte cine să fie de vină dacă nu însuși Costache mereu îmi iese în cale când merg
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
în cale când merg undeva și e suficient să-l văd că uit ce am de făcut ei, să nu te gândești că acest Costache are cine știe ce puteri nici vorbă e un biet amărât un boschetar nespălat slab mort și tot timpul beat dar cum îl văd parcă mi se tulbură mintea păi Costache a fost cineva la viața lui un actor respectat juca în fiecare seară la Teatrul Național și lumea îl aplauda în extaz mare talent acest Costache și
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
ce crezi m-a înjurat de-am crezut că intru în pământ de rușine și mi-a zis să-l las în suferința lui și de atunci de câte ori îl văd mintea mi se tulbură și nu mai sunt eu uit tot ce am de făcut și în loc de asta fac lucruri nebunești beau apă din sticle goale mănânc ambalajul biscuiților în loc să mănânc biscuiții sau mă așez la colțul străzii și cerșesc și lumea se miră că un domn respectabil ca
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
cer în țara zăpezii brazi poleiți întâmpină un amurg auster frigul se dă la o parte face loc scânteierii păsări oprite din zbor au stele pe aripi sinele tău atinge nota de sus dincolo de spuma răscolită a fostelor mări rămâi tot mai singur Mâine îți spui Mâine îți spui va fi un alt început implori o literă să se așeze pe pagina albă îți făurești casa ce te poate adăposti de ger și de arșiță de propria-ți neliniște varul și
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
Leo Butnaru Psalmul 130 (129 în vulgata) Sunt tot mai multe lucruri și femei care îmi atrag neatenția și mă zăpăcesc mă pun în încurcătură ceea ce este același lucru cu încurcă lume cu așteptarea lui Godot și cu Bernard Pivot în dialog cu Eugen Ionescu la „Apostrophes” sunt tot
Situație poate chiar stare by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3871_a_5196]
-
tot mai multe lucruri și femei care îmi atrag neatenția și mă zăpăcesc mă pun în încurcătură ceea ce este același lucru cu încurcă lume cu așteptarea lui Godot și cu Bernard Pivot în dialog cu Eugen Ionescu la „Apostrophes” sunt tot mai multe ispite ce-mi atrag indiferența care la nivel superior de conștiință are același sens sau lipsă de sens cu neatenția și aceasta mă zăpăcește cu presupunerea că aș fi pierdut ceva esențial aproape foarte important distrugându-mă cu
Situație poate chiar stare by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3871_a_5196]
-
aproape foarte important distrugându-mă cu incertitudinea de a nu ști ce anume și cu reversul acesteia - că de fapt nu aș fi pierdut nimic și prin urmare totul e în ordine bătrâne dă-i drumul mai departe ține-o tot așa între neatenție și indiferență viața fiindu-ți din abundență din de profundis clamavi ad te Domine - doar atât din psalm cunoscând în limba latină moartă care la Judecata de Apoi va cunoaște și ea Învierea ca orice muritor; de
Situație poate chiar stare by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3871_a_5196]