3,599 matches
-
și din cauza întâmplării din pădure. Am încercat să fug și nu am putut, picioarele parcă erau de plumb, urechile mi s-au înfundat, abia de mai auzeam, gura îmi era uscată, îmi era frig cumplit, pe șira spinării curgea o transpirație rece. În această stare, cu greu am ajuns acasă. Mama s-a speriat foarte tare și imediat după ce a ascultat de cele întâmplate, a luat măsurile care-i erau la îndemână frecții, băi cu plante și ceaiuri. Zadarnic N-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
picioarele dezvelite și fardul mi se păruseră exagerate. Și în altă sală, în aceeași zi, impresie diferită. Pe neașteptate o zării la spatele meu. Într-o bluză albă, capul ei mi se păru mic, cu părul, din cauza căldurii, ud de transpirație și căzând în lațe sărace, fața umflată și moale, genele aproape inexistente, nasul cârn, dinții subțiri și interminabili. În fața neînsemnătății ei am fost satisfăcut ca de un câștig personal. Vioiciunea și prestanța ei de odinioară mă umilise. Și într-adevăr
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
i-ar fi ieșit în cale, pornită parcă să facă înconjurul lumii, pe un drum simplu care nici nu merita să fie băgat în seamă, rămânând mereu grațioasă, zîmbi-toare, discutând cu același farmec și ușurință, doar cu câteva broboane de transpirație pe frunte și pe brațe. Ajunși sus, se desfășura înaintea noastră o magnifică panoramă asupra mării. Spațiul, cam strâns în port din pricina golfului se deschidea acum fără margini. Am căutat să întrețin o conversație "burgheză" cu Viky, ca să demonstrez că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de oameni aflați sub comanda lui Saito Toshimitsu, Abe Sadaaki și Akechi Shigemoto erau gata de înaintare. Pe țărmul din miazăzi, opt mii cinci sute de oameni, comandați de Takayama Ukon, Nakagaba Sebei și Ikeda Shonyu erau aranjați rânduri-rânduri. Cu transpirația aburind în acel loc umed și fierbinte, așteptau momentul atacului. Îl așteptau pe Hideyoshi să vină și să dea comanda. — Ce face armata principală? Blestemau armata lui Hideyoshi pentru întârziere, dar nu puteau decât să scrâșnească din dinți. Akechi Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la un copac la altul și, la adăpostul ei, își scoase armura. Apoi, se întoarse cu spatele spre fiul său adoptiv, Katsutoshi, și spuse: — Șterge-mă pe spate, Katsutoshi. Doi paji ridicară evantaie mari și începură să-l răcorească. Când transpirația i se uscă, începu să-l mănânce trupul. — Katsutoshi, freacă-mă mai tare, se agită el. Mult mai tare. Băiatul încă nu avea decât cincisprezece ani. Era destul de înduioșător să-l vezi comportându-se cu o asemenea grijă filială, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din cap spre el, Katsuie îi ordonă să-i aducă ceva cu care să-și șteargă sudoarea de pe trup. Când unul dintre slujitori îi dădu un prosop alb umezit, îl înșfăcă cu mâna lui mare și își șterse gâtul de transpirație. În același timp, Hideyoshi duse mâna stângă la stomac. Strâmbându-se încruntat, se întoarse spre Katsuie și-i spuse: — Va trebui să mă scuzi un moment, Senior Katsuie. Se pare că m-a apucat o indigestie gravă. Și, pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i lăsați pe cei din clanul Maeda să-și râdă de noi! Nu vă faceți de rușine! Încurajându-i, Genba mergea printre ofițeri și soldați. Cum era de așteptat, ostașii care-l urmaseră, până în acel punct, credeau în sentimentul onoarei. Transpirația și sângele uscat de soarele care strălucea fierbinte, încă din primele ore ale dimineții, pătau armurile și lăncile multora. Prin toată murdăria erau amestecate fire de iarbă și cocoloașe de țărână. Pe chipurile tuturor oamenilor se citea setea după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se înmoaie și că va rămâne tot timpul exact așa cum era. Dacă n-ar fi fost fața îngrozitoare a lui Beverley, miopia ei de școlăriță și buclele ei ca din desene animate (și, desigur, mirosul acela de smântână: de la transpirație sau mai rău?), poate că ar fi reușit și Carol să rupă legăturile slabe care o împiedicau să fie propulsată pe orbita orgasmică. Creștetul capului ei izbea ritmic lambriul. Vibratorul izbea ritmic pereții vaginului. Degetul mare al lui Beverley îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
palizi și prietenele lor de la contabilitate își găseau inspirația în glumele cu pizde. I-au cântat în strună lui Razza Rob până când le-au dat lacrimile de râs și la subsuoara cămășilor de nailon li se vedeau pete mari de transpirație, un semn de eliberare. Deși fan al comediei ușoare, Bull era la fel de susceptibil la presiunile exercitate de anturaj ca oricine altcineva. În condiții propice, aprecia o glumă bună pe seama organelor genitale ale femeilor, ca atâția alții. Și nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
piept și apoi în jos, spre partea de sus a coapselor. Nările fine și alungite ale lui Alan, cu marginile subțiri precum colile de hârtie, aspirau dilatate mirosurile puternice, carnale, calmante și masculine emanate de Bull. Simțea un iz de transpirație la fel de înțepător ca acela de urină și o aromă mai profundă, ca de fermă, a digestiei și descompunerii. Și totuși, pe lângă ele, Alan mai detecta ceva străin, ciudat și greu de crezut. Ca un săculeț cu levănțică uitat printre așternuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
curând. Poate chiar după ce își terminau șampania. Din grădină, Bull vedea totul. Își schimbase poziția pentru că simțise un cârcel în piciorul drept și o senzație neplăcută de inflamare în cel stâng. Lacrimi grele i se rostogoleau pe obrajii umflați. O transpirație fierbinte îi apăruse la rădăcina părului de culoarea ghimbirului. Îi văzuse zâmbind împreună, îi văzuse îmbrățișându-se, îi văzuse sărutându-se și îi văzuse sorbind șampanie. De unde naiba să știe el, când îi privea pe cei doi tâmpiți împreună, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sarea, mirosul de carne proaspătă, bijuteriile cu care se servea, mentalitatea și inspirația unei civilizații greu de înțeles. Din această cauză aerul lumii de deasupra era înțesat de arome care de care mai ciudate, pentru că, evident, nici izurile și nici transpirațiile altor neamuri nu se lăsau, șuierând nervoase pentru a se face văzute de emisarii invizibili ai zeilor. Era un concurs. Elementele creației se întreceau în pace, etalând argumente, utimatumuri și senzații care de care mai finale și mai spectaculoase. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un târziu, pe când o parte din energia entuziasmului celor prezenți se mai stinse, iar eu și Maro găsirăm resursele necesare de a ne opri o vreme din râs, iată că și Euripide își făcu apariția de sub masă, ștergându-se de transpirația abundentă ce îi năclăise în totalitate chipul. Aurora rămăsese imobilă, în aceeași poziție în care se afla atunci când intrasem în această încăpere, numai că acum pe figura ei se întipărise, oribil, rânjetul victoriei. Valurile de admirație ce abia dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
procese în organism, dar mai cu seamă el este esențial pentru creier, care se hrănește (doar) cu oxigen, cu glucoză și apă. Respirația este folositoare și pentru că este una din căile de eliminare a toxinelor din organism (pe lângă excreție, urină, transpirație sunt cele 4 căi principale de eliminare a toxinelor din organism). O altă cale prin care respirația ajută la eliminarea toxinelor din organism este mișcarea plămânilor. Trebuie să umplem, pe cât posibil, cât mai mult plămânii cu aer la fiecare respirație
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
a menține suplețea corpului și flexibilitatea gândirii. Un mijloc simplu pentru a ne da seama cât de necesar ne este postul complet este acela de a observa noi înșine câteva simptome. De exemplu, dacă reziduurile eliminate de intestine și prin transpirație au un miros neplăcut puternic, putem fi siguri că suntem sau vom fi bolnavi, chiar dacă boala nu s-a manifestat încă, fizic sau psihic. Mai ales atunci este indicat să postim. Mirosul corporal depinde foarte mult de hrana pe care
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
cu ac cu tot, și am vârât-o în buzunarul de la pantaloni, gândindu-mă că acolo, cu siguranță, mama n-are s-o găsească. Război Stăteam pe burtă, în lanul de grâu, împreună cu Puiu și era așa de cald că șiroia transpirația pe noi, mi se prelingea pe față, luând cu ea vopseaua neagră pe care o preparasem din dopuri de plută arse, care-mi picura acum, sărată și amară, în gură, nu o puteam scuipa afară și nici gura nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar și el a scuturat numai din cap, ne-am târât mai departe, nu ne dădeam seama cam la ce distanță am putea fi de postul de observație, dar nici să ne uităm n-aveam curajul, eu eram leoarcă de transpirație, mi-era ciudă că nu-mi luasem plosca, nici Puiu n-avea apă, după cum gâfâia știam că-i e sete și lui, terenul era deja în pantă, am simțit urcușul, asta însemnând că nu mai aveam mult până la postul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gurii, eram și eu foarte speriat, atât de mult că n-am vrut să-mi scot încă o dată capul din lan. O vreme, am rămas nemișcați, pe burtă, iar la un moment dat, ridicându-mă în coate, am simțit cum transpirația amestecată cu vopseaua neagră mi se prelinge pe ceafă, până la subsuori, și atunci m-am gândit că dacă mai trebuie să stau mult acolo, în plin soare, atunci o să mă fac ca o zebră, și la gândul ăsta m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și s-a întors cu câte-o coroană mare în fiecare mână, iar după el au mai intrat cinci muncitori, aducând coroane și flori, le-au stivuit rapid, pe toate, în fața sicriului, cum mișunau în jurul meu, le-am simțit duhoarea transpirației, și atunci m-am gândit că ăștia precis nu sunt niște muncitori oarecari, sunt groparii, și au transpirat în halu’ ăsta săpând groapa pentru bunicul meu, și m-am uitat în jos, și am văzut că unul din ei avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spre mai îndepărtata Londră. Întoarcem cu toți spatele soarelui pentru a ne îndrepta spre lună, într-o formă de zile mari în ciuda burdihanelor pline cu bere, a celulitei care ne căptușea trupurile, a sudorii care ne năclăia părul și a transpirației vâscoase. La chioșcul de cărămidă se găseau de vânzare ziare de pe Fleet Street. Engleza barmanilor era firavă, dar la obiect: toți știau să spună nu e gheață. Și iată-ne pe toți mergând acasă. Fete în tricouri largi și blugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să le facă. Nu ești de acord? Era înconjurată de cumpărături de pe Fifth Avenue, ambalate în pachete luxoase. Selina purta echipamentul ei de vreme călduroasă: un tutu împodobit copilărește cu volănașe, plus o semibluză sutien, punctată ici și colo de transpirația ei parfumată. Începuse oare să se rotunjească ușor în jurul taliei? Poate, doar o idee. — Sunt uimită, spuse ea. Arăți cu totul altfel. — Cum așa? — Te-ai lăsat de băut? Pari mult mai stăpân pe tine. — Și tu. Tu arăți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ia un teanc de bani bine folosiți și flutură-ți-i prin față ca un evantai. Vâtură-i. Fă-o. Ciorapi de băieței, mirosuri porno, grele de te ia durerea de cap, drojdie veche, cămări, prosoape jilave, mâzga din cusăturile portofelelor, transpirația palmelor și murdăria de sub unghiile oamenilor atât de nevoiași care mânuiesc chestiile astea toată ziua. Ah, pute. M-am dus la doamna McGilchrist în legătură cu mult suferindul meu dinte. Am stat sub vesta de plumb în timp ce ea mi-a radiografiat fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmbătrânit eu, poate, dar nu sunt o pradă ușor de digerat... - Oferta ta este... este inacceptabilă, îi răspunse bâlbâit Kaan. Începu să respire într-un ritm greoi și sacadat ca un animal hăituit. Fața i se înroșise din cauza nervilor, iar transpirația îi curgea în pârâiașe pe fața buhăită, de parcă tocmai terminase niște exerciții de gimnastică imposibil de realizat pentru cineva de gabaritul său. - Cred că am intrat pe un făgaș fără întoarcere, căpitane, continuă el. Prezența ta aici este deja cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
semne disperate șoferului; autobuzul pleca în trombă și el se alegea doar cu zâmbetele persiflatoare ale unor călători care gustau ca pe o glumă bună ceea ce de fapt era un gest de impolitețe. Se trezea năucit, într-un lac de transpirație, ca după o baie de aburi. Acest vis obsedant îl asocia cu întâmplările de peste zi. Avea certitudinea că nu se poate ca neprevăzutul să nu-i joace vreo festă. Cum adormea, același vis îi bătea la porțile somnului. Reflectând, când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
spre sala de nașteri. Timp de mai multe ore, până la venirea pe lume a noului născut, cele două asistente se îngrijiră de femeia care trecea prin cele mai cumplite chinuri; îi ștergeau pe rând fața și fruntea năpădită de o transpirație bogată, încercând cu vorbe îndulcite s-o încurajeze și spunându-i mereu: - Încă puțin, încă puțin și veți scăpa. În acest timp, cele două colege nu avură răgazul necesar să mai discute despre problema rămasă suspendată în spațiul din oficiu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]