5,827 matches
-
când și când, Îl numește „Burgess James“, ca și cum, În mintea lui, l-ar fi adoptat ca pe un fel de fiu. Nu se neliniștește decât când Burgess lipsește perioade mai Îndelungate de timp. Uneori, mișcă mâna pe tăblia patului, parcă trasând cuvinte cu scrisul acela extravagant, mare și lăbărțat, pe care familia i-l cunoaște atât de bine din scrisori. Zilele trec atât de calm și obiceiurile casei Își găsesc un ritm atât de regulat și de liniștit, Încât cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
putea profita să-mi faceți un rezumat. — Deschid focul... Hop și tu cu chestii d-ale tale siștirite, a observat Mariana, aplicând pe buzele-i nepăsătoare un rouge elegant. — Panorama schițată de soția mea e fără cusur. Dar nu-s trasate coordonatele practicii. Eu voi fi agrimensorul de la cadastru. Și voi Întreprinde viguroasa sinteză. În Împrejurimile cabanei La Moncha, Pilar posedă parcuri, pepiniere, sere, observator, grădini, piscină, cuști cu animale, acvariu subteran, dependințe, sală de gimnastică, reduta lui don Commendatore Sangiácomo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cartea Schimbărilor ne atrage atenția că zadarnic folosim petarde și măști fără măști pentru a-i aduce bucurie mâniosului; ispititoarele argumente invocate de Madame Hsin nu ogoiau discordia nelămurită, ba chiar aș Îndrăzni să zic că o Întețeau. Împrejurarea a trasat pe planul orașului Buenos Aires o figură interesantă, care părea să fie preponderent triunghiulară. Tai An și Madame Hsin au onorat cu prezența un apartament din strada Cerrito; Nemirovsky, cu Compania Focurilor de Artificii pe care o fondase, a deschis zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
deja actor, chiar tu Însuți; viața e libretul. Înflorește o artă E incredibil, dar sintagma arhitectură funcțională, pe care oamenii din birou nu o emit fără să surâdă cu milă, continuă să fascineze marele public. Nădăjduind să lămurim conceptul, vom trasa În linii mari complicata panoramă a curentelor arhitectonice la modă În zilele noastre. Originile sale, deși foarte apropiate În timp, se pierd În ceața polemică. Două nume Își dispută intâietatea: Adam Quincey, care În 1937 a dat publicității la Edinborough
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ferestre; al treilea, din praguri; al patrulea și ultimul, din dușumele și acoperișuri. Edificiul e din sticlă, fapt care ușurează hotărâtor cercetarea efectuată din casele vecine. Juvaerul este atât de perfect, Încât nimeni n-a Îndrăznit să-l imite. Am trasat până aici grosso modo tușele desfășurării morfologice a nelocuibilelor, intense și răcoroase rafale ale artei, care nu-și pleacă grumazul nici În fața celui mai mărunt utilitarism: nimeni nu pătrunde În ele, nimeni nu se depărtează de ele, nimeni nu stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ci de supraviețuitoare. Herrera a plănuit o astfel de scenă, care Încununează opera, cu mare lux de detalii, dar nu a scris-o, pentru a nu trebui să o șteargă. E indiscutabil că acest deznodământ neprevăzut, pe care l-am trasat foarte Într-o doară, căci contractul ne bagă literalmente călușul În gură, e probabil cea mai izbutită realizare a romanului actual. Personajele la care are acces cititorul sunt simple măști, scoase În cel mai bun caz din alte cărți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zugrăvise Cufărașu. Iera ciufută la moacă. I-am Înmânat garoafele și cartea de vezetă și m-a Întrebat că de ce să deranjase Cufărașu. A mai ciripit și că, ca să nu mă ostenesc, o să oprească juma dân ele și mi-a trasat, fără ca să-mi deie vro para chioară, să duc ce-a rămas și cartea ei de vezetă la donșoara Inés Tejerina, de stă pă Arroyo. N-am avut Încotro ș-am ascultat-o, da decât după ce-am pus doparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
simtă curenții ascensionali de apă. Acolo, afară, se afla ceva foarte mare. Beth Îl Împinse În sus și casca Îi ieși brusc deasupra nivelului apei. Fletcher Îl apucă cu brațele ei puternice; o clipă mai târziu, Beth era și ea trasă Înăuntru și trapa Închisă În grabă. Cineva Îi scoase casca și auzi alarma urlându-i cu tărie În urechi. De acum, Întreg corpul Îi tremura spasmodic, izbindu-se de punte. Îl dezbrăcară de costum și-l Înveliră cu o pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
remușcare și-l copleșește cu promisiuni și jurăminte. Justițiarul îl vede și simte puterea cum îi blindează trupul. Numai privirea sa e în stare să distrugă orice armă. Zîmbește. E mulțumit de recunoașterea vinei. Îl iartă și cu mîna dreaptă trasează prin aer, cu o mișcare blîndă, un semicerc ca și cum ar mîngîia o sferă. La cîțiva metri de el, capul dușmanului se desprinde de trup ca un dop de sticlă și bubuie săltînd pe podeaua de marmură privindu-l de acolo
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
între noi se putea numi o aventură. Dacă nu mi s-ar fi părut așa de neplăcut, i-aș fi spus o aventură de-o noapte. Adică exact ceea ce fusese. Cred că mă simțeam puțin, of, nu știu! Presupun că trasă pe sfoară. Ca o proastă ce eram, fusesem flatată de toată atenția pe care mi-o acordase Adam. Fusese minunat să mă simt așa de dorită și de admirată. Mai ales după ce se întâmplase cu James. Iar acum simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Începe să plîngă cu privirea pierdută spre largul mării - o secvență lungă; metrajul de film acordat i-a permis să interpreteze Întreaga gamă de sentimente, de la cele mai vagi la cele mai puternice, demne de un mare actor; lacrimile Îi trasează două brazde pe machiaj, În timp ce, pe cerul curat al Mediteranei de la Ialta, spre care privește atît de expresiv, trece un avion, lăsîndu-și urma albă. Stupefacția bătrînului maur este imensă.” (Casa Pușkin) Ca a noastră la televizor, unde rămînem multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din 1934, găsi „Atherton, Loren, 187 P.C. (multiplă)“. Trei dosare groase, apoi fotografiile - făcute de doctor Frankenstein Însuși. Copiii fotografiați imediat după dezmembrare. Brațele și picioarele aranjate la mică distanță de trunchiuri. Sub trupuri hîrtie cerată, albă. DÎre de sînge trasate cu degetul În jurul membrelor, roșu pe alb. Desene complicate, identice cu cele din fotografiile porno făcute cu cerneală. Membre desfăcute, la fel cu membrele tăiate ale lui Hudgens. Ed Își prinse degetele cînd Închise fișetul și apoi o porni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu detalii. Concluzie: legătura care descîlcește toate liniile interconectate trebuie să fie Patchett, tîrfele lui și cu personajele din fotografiile porno. Patchett e și legătura spre omul care a produs materialele porno Însîngerate, l-a omorît pe Hudgens și a trasat linia finală, care ajungea pînă hăt, În 1934, la cazul care i-a adus gloria propriului său tată. Prea multe linii ca să le poată ignora. Patchett a finanțat primele filme ale lui Dieterling. Fiul lui Dieterling, Billly, și iubitul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
relatează, povestesc, mărturisesc ceea ce li s-a întâmplat. Ce au trăit și cum ar vrea să trăiască. Un Babel specific romanului modern, o intersectare de trasee și mitologii personale. Există însă câteva puncte și linii de tensiune, bine distribuite și trasate de romancier în fluxul abundent al cărții. Fragmentele risipite în fraze ample, asociative, care „bifează“ deopotrivă aspectele esențiale și pe cele banale, se coagulează câteodată în episoade compacte și de o anumită întindere, adevărate calupuri romanești, cu semnificație neechivocă. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fosta ei casă și mai pline de lume, ca Filipescu sau Bonaparte, deși citise prin ’36 despre „luna Bucureștilor“, inaugurată aici, în apropierea lacului, apoi auzise că s-au expropiat mai multe terenuri, s-au plantat arbori și s-au trasat alei, încât prin mai ’39 ajunsese parcul cel mai vast și probabil nu degeaba îi spuneau național, dar nici atunci nu fusese tentată să-l vadă, cum nu fusese nici după ce se lărgise din nou, la câțiva ani de la încheierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umeri. În licărirea slabă a veiozei de pe noptieră, pielea ei era aurie și fără cusur: era aproape ocru. M-am uitat în agendă. E prima dată liberă. Dar încă n-ai văzut lucările, spuse Phoebe, în timp ce degetul lui începea să traseze o linie de la gâtul ei peste claviculă și apoi mai jos. — Va trebui să facem câteva permutări, spuse Roddy sărutând-o din nou pe gură, care se căscase de uimire. Dar nu contează. Îi deschise și mai mult cămașa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să țin situația sub control: parcă plonjam spre pământ și m-am dus spre ea cu pasul greu al unui somnambul, cu vârfurile degetelor întinse până când au intrat în contact cu pielea palidă de la bază gâtului ei. De acolo am trasat încet o linie, simțind o peliculă de puf fin când am atins cutele moi ale gâtului ei. Fiona stătea total nemișcată și perfect calmă. — Așa? am spus. — Încă o dată. Spre stânga. Și de data asta am dat imediat de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu alfa‑hidroxid, antibacteriene și - În caz că soarele acela dăunător de octombrie din Paris mă arde - cu aloe veraă. Într‑un buzunăraș al valizei se aflau pagini A4 cu niște fețe imprimate pe ele, mari cât pagina. Pe fiecare față era trasat un machiaj impresionant. Alison chiar machiase chipurile de pe hârtie cu produsele din valiză. O față era etichetată „Eleganță relaxată de seară“, dar avea o nota bene dedesubt, cu litere negre de‑o șchioapă: „NU SE POTRIVEȘTE PENTRU OCAZII EXTREM DE FESTIVE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sticlă dintr-un loc bombardat. Helen stătea unde o lăsase Kay, și o urmărea. Își ținea În continuare mîinile Înmănușate În buzunare, și gulerul paltonului ridicat. Pe cap avea o căciulă lejeră din lînă, ca o beretă scoțiană cu pompon, trasă bine pe frunte. Avea o expresie ciudată - un zîmbet În același timp moale dar și preocupat. Kay pescui ultima bucată de gheață pentru copii, și se Întoarse la ea. — Ce s-a-ntîmplat? o Întrebă. Helen clătină capul și zîmbi normal. — Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dragoste ca unor copii și mângâindu-le cu privirea. Când din spatele casei apăru și tatăl meu, respirația aproape că mi se opri și inima o luă la trap... Doamne ce dor îmi mai era de el! De sub pălăria de vară trasă ușor pe frunte, să nu-l ardă soarele, fața lui zâmbitoare și ochii neastâmpărați mă încalziră pe dată. Râzând o apostrofă: - Of. of, da ci mai vorbim noi cu florili, Maricuțâ dragâ șâ tu nu ti superi câ eli nu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
la care tânjise și al cărui nume exact Îi scăpase până În momentul epifaniei din fața secțiunii cu alimente sănătoase. Bărbații fac liste ca să pună ordine În lume, s-o fixeze; pentru femei, listele sunt Începutul a ceva, coordonatele În funcție de care ne trasăm pe hartă călătoria către libertate. (Nu mă Înțelegeți greșit: nu susțin că toate aceste lucruri ar fi corecte. Când o femeie cumpără un produs care nu era pe listă și care se dovedește necomestibil, se numește „un experiment“, când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
specifice de combatere a șomajului trebuie să țină de competența națională! În fine, UE trebuie să îmbunătățească funcționarea pieței muncii prin reorientarea politicilor structurale, relansarea mobilității geografice și armanizarea abordării în problema imigrației. Guvernul economic are și datoria de a trasa conturul politicii sociale europene. Pentru PS, trebuia să se accentueze politicile de educație și formare, să se reducă timpul de lucru fără o scădere a salariilor, să se relanseze economia în sectorul industrial și în economia socială, să se folosească
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
realitățile timpurilor în care trăiau și își imaginau diferite forme de asociere și de cooperare, unele dintre ele de-a dreptul utopice iar pe de altă parte înfăptuitorii practici ai sistemelor cooperatiste, care au încercat să coordoneze eforturile și să traseze direcții noi de evoluție pentru acțiunea practică a mișcării. Aceștia din urmă au avut meritul că au încercat să adapteze modelele ideale ale cooperației imaginate de către precursori la realitățile societății capitaliste. Spiritul de cooperare este profund omenesc și a existat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
stabilirea ideologiei și doctrinei cooperatiste, care are menirea de a face din cooperație o acțiune conștientă cu țeluri bine fixate, transpunerea în practică a acestor idei se datorează realizatorilor sistemelor cooperatiste, care au încercat să coordoneze eforturile și chiar să traseze drumuri noi pentru acțiunea practică a mișcării. Modalitățile practice de realizare a cooperativelor în concepție modernă își au izvorul în trei sisteme principale: Sistemul Pionierilor din Rochdale, Sistemul Schulze Delizsch și Sistemul Raiffeisen. Plecând de la aceste trei sisteme, pe măsura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
în forma sa cooperatistă"65. Teoretic această proprietate de grup a fost garantată de stat, iar unitățile cooperatiste "se bucurau" de o deplină autonomie de decizie în desfășurarea propriei activități. În realitate însă ele trebuiau să ducă la îndeplinire sarcinile trasate de către Partidul Comunist Român, considerat "centrul vital" al întregii națiuni. Ca mărturie a acestei contradicții existente între autonomia declarată a CAP și situația existentă în realitate aducem prevederile art. 1 din statutul CAP referitor la scopul și obiectul acestora, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]