7,094 matches
-
să mă simt - ăăă - mai bine. Vezi, eu sunt cam cum ești tu cu Theo. Nu am cu cine altcineva să vorbesc cu-adevărat. Privind chipul trist și sincer al lui Alice, Hugo s-a simțit ca o înghețată pe trotuar într-un august torid. Salvarea reputației lui la Dunn și Dustard nu putea să i se pară mai lipsită de importanță. —Întâlnirea mea poate să aștepte, s-a auzind singur spunând. Chelnerul a venit cu băuturile. Cum e să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îl liniștea și-i distrăgea atenția. —Bețivii? Într-adevăr? Vreți să spuneți că bețivii sună la ambulanță? Numai pentru că sunt beți? Sigur că da. Am avut unul zilele trecute: un tip tânăr care băuse prea multe pahare. A căzut pe trotuarul din fața barului. A chemat ambulanța, zicând că s-a rănit la un picior. Nu avea decât o vânătaie. Chestiile astea chiar că ne scot din sărite. Îmi închipui, a replicat Alice. Dar în situații din astea? a spus ea arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că pantofii se apropiau. O pereche de pantofi din piele maro, fără toc s-au oprit chiar sub nasul lui. —Hugo? Era vocea Laurei. —Tu ești? Hugo a ridicat capul șocat. Ea! Vorbea relaxată, de parcă l-ar fi văzut de pe trotuarul de vizavi. Oare femeia asta n-avea nici un pic de rușine? Hugo s-a uitat la ea pe sub sprâncene. Privirea-i era plină de ură. A observat absența obișnuitului roz violent și a pieptului umflat de efortul de a respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în geam ca să vadă dacă vechii credincioși mai erau acolo. Era aproape sigur că aveau să fie. De pildă, căsoiul de neclintit al lui Tarquin. Mai erau niște persoane care se învârteau prin fața agenției. Ceea ce nu era ceva neobișnuit; pe trotuarul din față se strângeau deseori grupuri de turiști care cercetau prețurile și visau cu ochii deschiși la traiul într-un decor splendid în stil Regency. Într-adevăr, casa lui Tarquin era tot acolo. Așa cum erau și paragrafele familiare care însoțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Roverul negru părea înfipt în decor de pe la începuturile lumii. Și dădea senzația că acolo avea să rămână și după sfârșitul aceleiași lumi. - Despre Lucia poți să scrii ceva și mai încolo. Poate va aluneca pe o frunză, va cădea pe trotuar, se va lovi cu capul de astfalt și gata! Ești singur, cu toți banii. Oricum, la un moment dat îți vei da singur seama că poți să scrii orice despre Lucia, nu vreau să intru acum în amănunte. Însă, pentru ca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Trecu pe lângă bătrân ridicându-și gulerul și simți în ceafă privirile acestuia. Apoi îi auzi glasul: - Din cauza noastră se întâmplă așa, domnule, nu ne mai implicăm. Ar trebui să ne implicăm, dar nu o facem. Ne vor călca și pe trotuar, s-a mai întâmplat. Iar în ultima vreme se întâmplă din ce în ce mai des. Buletinele de știri sunt pline, pline... Ete, fleoșc, murmură în timp ce pornea la pas pe trotuarul care mustea de apă. Facem toți pe filozofii. Vorbim ca să nu adormim pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trebui să ne implicăm, dar nu o facem. Ne vor călca și pe trotuar, s-a mai întâmplat. Iar în ultima vreme se întâmplă din ce în ce mai des. Buletinele de știri sunt pline, pline... Ete, fleoșc, murmură în timp ce pornea la pas pe trotuarul care mustea de apă. Facem toți pe filozofii. Vorbim ca să nu adormim pe stradă, în timp ce mergem. Nu e vina șoferilor dacă primăria nu astupă gropile și nu toarnă asfalt de calitate. Hai să fim serioși... Mai avea câteva sute de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de ce, dar se simțea inconfortabil în compania moșulețului. Nu privi către cer, dar abordă altfel întreaga situație: - Scuzați-mă, am încercat să fiu politicos, însă mă grăbesc, am o întâlnire extrem de importantă și nu-mi permit să pierd timpul pe trotuar. Habar nu am despre ce pedeapsă vorbiți, era verde atunci când a trecut taxiul, am senzația că exagerați. Sau aveți chef de conversație. De ce nu intrați într-o cafenea? Acolo veți găsi cu siguranță persoane dispuse la un dialog pe diverse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aceeași viteză de mai înainte, în sus. Rămase cu gura căscată. Încercă să articuleze cuvintele, dar nu reuși. Ochii holbați văzură cum alte picături, mii, zeci de mii, sute de mii, milioane, poate, ieșeau din asfaltul străzii și din asfaltul trotuarelor, apoi se duceau direct către... cer. Le urmări cu privirea, una dintre ele îi atinse obrazul, iar el o văzu cum dispare printre celelalte, continuându-și drumul. Imposibil, asta este prea de tot... - Hei, Magicianule! Făcu mâinile pâlnie la gură
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aia. Plecam, luam încă un hot dog sau o gogoașă, nici nu priveam înapoi. - Și ce ar trebui să înțeleg din asta? Ridică din umeri. Picăturile de ploaie i se scurgeau pe față, observă că nu mai trece nimeni pe trotuar și că nicio mașină nu venea de undeva pentru a se îndrepta către nicăieri, surâse și se ridică de pe bancă. Ajunse în mijlocul străzii, se întinse pe linia albă care împărțea banda de asfalt în două și desfăcu brațele, larg. Magicianul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de îndrăgostit, spusese una dintre colege. Iar alta rîsese și completase o privire de îndrăgostit bleg cu care nu e bine să ai de-a face dacă ești o femeie cu capul pe umeri. Privi în dreapta și în stânga, aproape panicată. Trotuarul era pustiu, spălat de ploaia furibundă, iar luminile reclamelor care pâlpâiau se reflectau în câteva bălți. Până și mașinile se împuținaseră, dintr-o dată, iar bărbatul din mijlocul străzii întinse mâinile în fața sa și țipă:Lucia, spune-mi sincer, am murit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fel. Grăbește-te, astfel de moment de luciditate sunt rare. Fugi către casă, cât mai poți. Și nu uita - laptopul, geamantanul, banii, Lucia... Laptopul, geamantanul, banii, Lucia. Țâșni de pe gărduleț și începu să alerge, din nou. Pantofii mușcau din asfaltul trotuarului cu o poftă nebună, iar curentul de aer îi biciuia obrajii. De la o fereastră situată la un etaj superior, o bătrână își făcu cruce, privind în urma lui. Apoi închise geamul, reveni în fotoliu, primi în poală un motan mare, tărcat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ciocnite, iar el nu întoarse capul. Îi auzi doar pașii câteva secunde, apoi se făcu liniște. În sală, în mintea sa, în anotimp, în viețile paralele care (tocmai pentru că sunt paralele) nu se întâlnesc. Ieșind în stradă, Detectivul păși pe trotuarul umed și ridică ochii, lăsându-se mângâiat de câțiva fulgi răzleți care încercau, fără succes, să ofere iluzia unei ierni în adevăratul înțeles al cuvântului. Privi în stânga și în dreapta, pur și simplu din reflex. Nu se aștepta (dar dacă se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ochi, și își vorbiră, ea întinzându-i cartea, el mulțumindu-i... gândul acela îl înfiora în toată ființa. Nu mult după întâmplarea aceea, într-o după amiază,... era o zi caldă, zi frumoasă de Florar, și înflorise liliacul. Când, pe trotuar prin fața blocului, ca o părere, răsfoind o revistă, trecea ea... Vasilica. Purta o bluziță în dungi roz maron și o fustă neagră. Pășea rar, liniștit, leneș și moale pe toată talpa. Când l-a văzut, s-a oprit o clipă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Nu-L mai ruga, omule!... Destinul s-a hotărât... nimic nu se mai poate schimba!” îi sopti rar un gând. Pleoapele îi căzură grele ca plumbul și alunecă într- un somn greu cu vise... Se făcea că, Vasilica era pe trotuar în fața Bibliotecei Centrale la Fundație din Iași... Era o vreme închisă și întunecată. Piața M. Eminescu gemea de lume... O mulțime mohorâtă... înveșmântată... toată în negru, cu obrazul frumos, tânăr și cu ochii străpungători, stătea de vorbă cu o femeie
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
printr-o iarbă înaltă până la brâu și, printr-o mulțime de arbori pitici... Si, a continuat s-o urmărească cu privirea, până când a ajuns pe culme sus, și a dispărut dincolo de muchea dealului. Iorgu, ca înțepenit, sta tot acolo pe trotuar, în fața Fundației, în forfota aceea neagră din jur, cu ochii în lacrimi. S-a trezit din vis plângând încet și gemând:Fata... Vasilica, Fata mea!... In vacantă la Zahorna ... A venit și Septembrie cu cer palid și nopți limpezi, cum
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-mi-se, l-am văzut pe Ică „fără frică” (așa-i mai spuneam În Închisoare). Eu mă aflam pe scara unui tramvai burdușit de călători, care circula cu viteză mare, neoprindu-se În stația Podul Grozăvești, iar Ică era pe trotuar. M-am bucurat că, strigându-l, m-a recunoscut imediat. Ne revedeam, În patru-cinci secunde, după șapte ani. După alți 32 de ani, În 2002, aveam să-l informez, În scris (memorasem numele satului său), asupra cărții „1956, un an
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
serioase. Știi ce, eu cred că ești mai degrabă singur. Uite, dacă vrei, hai să fim prieteni !“, i-am spus, mai În glumă, mai În serios, cu ușurința mea caracteristică la vremea aceea. El s-a oprit o clipă pe trotuar și am putut să văd cum roșeața Îi cuprindea urechile pe de-a-ntregul. la scurt timp după aceea a Început să mă sune acasă. Îmi vorbea despre școală (care pentru mine, În timpul liber, nu exista), despre lipsa lui de elan
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ceva mai bun de spus. — Când a venit revoluția, a continuat Teo Haiduc, am ieșit și eu În stradă, ca să dărâm comunismul. Mi‑au șuierat gloan‑ țele pe la ureche și am văzut oameni tineri zăcând În propriul lor sânge pe trotuare, fărĂ ca nimeni să se atingă de ei. Am Adina Dabija 80 văzut moartea cu ochii... Am fost un prost ! M‑am oferit voluntar să ajut la instaurarea minciunii și a Înșelătoriei la putere. Este atât de dezgustător Încât nu mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
se lumineze de ziuă și un vânticel de primăvară vestea răsĂritul soarelui. Împotriva oricărui principiu, mi‑am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația de troleibuz, am zărit doi puști care stăteau pe trotuar În piață, asistând resem‑ nați la aranjarea tarabelor de către adulții familiei. — Azi e ziua voastră norocoasă. Uite aici un cadou pentru voi, le‑am spus eu și le‑am dat toate tuburile de graffiti. Adina Dabija 96 Și iarăși am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de la diferite bucăți ale puzzle-ului a sărit Într-o clipită În aer. Tot ceea ce câștigasem În cele câteva luni de austeritate s-a dus de râpă. Și totul a recăpĂtat viață. Străzi pline de trafic, claxoane, Adina Dabija 100 trotuare Înecate În zăpadă gri- verzuie, voci amestecate, grăbite, fericite, perfect lipsite de sens - viață. lumea a redevenit deo- dată vie, sălbatică, Înfricoșătoare, iar oamenii umblau iarăși pe străzi, fărĂ sfori, În carne și oase, habar n-având că fuseseră cu toții
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălĂngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. TĂcerea noastră era Întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit de săptămână. Uneori ne priponeam de vreun zid vechi și umed ca să ne sărutăm În voie, pentru ca apoi să ne continuăm plimbarea hipnotică, suspendată În timp. odată ce depășeam perimetrul sacru al mahalalelor știam că nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care le implica un asemenea joc. Puteam măcar să fi vorbit cu Teo Haiduc să vină cu mine, să mă aștepte În fața hotelului. Concentrată cum eram să privesc mereu Înapoi, nu i-am acordat nici o atenție cerșetorului care stătea pe marginea trotuarului cu privirea rătĂcită. Când am trecut de el am simțit o lovitură În spate. „Tâmpitul“, am exclamat eu În gând, crezând că mă șicana precum puștii cretini care te pișcă de fund și fug râzând. mă Înșelam Însă. Am pus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de autorități sau poate chiar protejați ca urmare a vreunui interes direct : nu avea nici un rost să aduc vorba despre Sjork, ar fi fost pierdere de timp, poate chiar periculos. Nu, deloc, am spus eu șovăind. El stătea pe marginea trotuarului, când am trecut pe lângă el m-a lovit În spate și a fugit. — Îl cunoșteai dinainte ? — Nici vorbă. După ce i- am semnat declarația, polițaiul s-a făcut nevăzut. Semăna cu un dulău de vânătoare mulțumit că a adulmecat o urmă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
11 septembrie, În care Își așteptase rândul la zbor, când toate cursele transatlantice fuseseră date peste cap În urma atacului terorist de la World Trade Center. Îmi plăcea mica auberge, era ieftină, situată central, dar pe o străduță lăturalnică, ferită de zarva trotuarului și pe deasupra nu lipsită de stil - era presărată cu picturi expresioniste, care Îi dădeau un aer cald și oarecum haotic, iar pereții camerelor erau vopsiți În culori vesele. Noaptea Însă cartierul părea des- tul de dubios. la o aruncătură de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]