5,154 matches
-
de autentic al unui individ sau al altuia în fața societății. Cînd o astfel de interpretare devine însă loc comun, viziune despre lume și despre sine a unei întregi societăți, ceva nu este în regulă cu acea societate. Este ceea ce a uimit-o și pe Monica Heintz cînd și-a început cercetarea antropologică asupra eticii muncii în România : După ce nemulțumirea existentă în interiorul țării dusese la identificarea unui țap ispășitor întîi în moștenirea socialistă, apoi în neimplicarea Occidentului, ca și în corupția și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îl „închide pe Ezechia ca o pasăre în cușcă”, tributul trimis de Ezechia la Ninive cu o ambasadă și o escortă militară care îi transmite lui Senaherib actul de fidelitate față de regele Asiriei. Concluzia analelor nu poate să nu ne uimească. Aparent, Senaherib a lăsat Ierusalimul pentru că Ezechia a trimis o ambasadă până la Ninive pentru a plăti tributul. Textul „prismei lui Senaherib” nu menționează cucerirea Ierusalimului, cum o face pentru alte cetăți. Asupra acestui punct, cronica asiriană și textele biblice concordă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pentru câteva minute din cameră, am tras afară niște cărți din mica bibliotecă și am văzut ceva căzând de pe policioara de furnir. Cred că nici când l-am văzut pe Mendebil în șanțurile de canalizare nu am fost așa de uimit: după cărți fusese ascuns stiloul negru cu femeia îmbrăcată-dezbrăcată. L-am pus la loc și, cum a intrat băiatul în cameră, m-am grăbit să-i spun că trebuie să plec. Pe când îmi strângeam cataramele de la sandale, în hol, căci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dat seama deodată, mă privea țintă. Nici nu știu când a venit lângă mine. Era parfumată puternic, zâmbea și mă privea cu coada ochiului. Eu mă uitam țintă la pantomima de pe scenă. Deodată mă luă de mână. Am întors capul uimit spre ea și mi-am tras repede mână dintr-a ei."Andrei, de ce mă ocolești ?" îmi spuse și mă luă din nou de mână. "Lasă-mă-n pace, i-am răspuns, ne văd colegii", dar n-am avut destulă putere
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
banca mea, când citeam câte ceva într-o pauză, și mi-a desenat repede pe un caiet o floare cu patru petale lângă care a scris GINA. Vioiciunea ei în mișcări era neobișnuită: ritmul pașilor, mișcările mâinilor, rapiditatea scrisului ei mă uimeau întotdeauna. Faptul că mă considera doar un simplu prieten, că nu vedeam mai nimic schimbat în purtarea ei față de mine mă umilea, mă făcea să simt valuri de ură. De mai multe ori a încercat să intre în vorbă cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din simpatie, m-am prezentat și eu: Bardamu. Era însă un tip dur, la care n-a ținut figura. Nici nu s-a uitat la mine când am dat mâna. De ce mă chemase, nu știu. Știu însă că m-a uimit cu desăvârșire aspectul schimbat al casei. Pe toți pereții, Mary agățase citate în grecește, copiate Dumnezeu știe de pe unde, toate în legătură cu marea, cu apa: Thalassa! Thalassa!, Panta rhei și alte minuni. Ca veioză avea o corăbioară cu pânze albicioase și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în mahalaua prăpădită Dudești-Cioplea. Mama ei, nu prea întreagă la minte, care obișnuia să umble goală prin casă (ba chiar și pe noi, când îndrăzneam să mergem s-o chemăm la joacă pe Puia, ne primea în ținuta asta edenică, uimindu-ne și înspăimîntîndu-ne cu pielea ei parfumată, cu formele ei ca trase cu florarul) îi croise toată garderoba și-o înțolea și desțolea exact ca pe o păpușă, fantezist, cu pliscuri și volănașe, în rochițe de voal roz, de cașmiruri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
statui alegorice, înfățișînd Invidia și Sclavia, în spatele ferestrelor fără perdele (căci totul era aici numai piatră cenușie și sticlă) se aflau bufnițe împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte perspective se deschideau, alte construcții ciclopice în muchii ferme se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe pat, cu fața întoarsă spre perete. Cearceaful era dat la o parte și corpul ei subțire și roz, înconjurat de buclele aspre, era gol și avea o armonie a liniilor de neimaginat la o femeie matură. Ceea ce ne-a uimit însă era faptul că între coapsele rotunde Puia era netedă ca o păpușă. Nici urmă de sex, ceea ce-i dădea un plus de frumusețe suprafirească. Puia nu era nimic altceva decât o mare păpușă însuflețită, cu care se juca un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu mâna cealaltă mîngîindu-mi părul. ― Nu e păcat? I-am răspuns, ca de obicei, cu o consolare stupidă, câteva fraze fără nici un conținut și am continuat să mă pierd în descoperirea treptată a trupului ei. Când o priveam, la răstimpuri, uimit eu însumi de abandonarea atât de complectă, o zăream cum stă cu capul pe jeț, ochii închiși, tremurând, lacrimile alunecîndu-i pe obraji, lipindu-i șuvițele de păr la colțul buzelor și pe bărbie. ― Când vom fi uniți, o consolam eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acelasi liceu. Fetele erau invidioase că doar cu Elenă și cu Ioana vorbea Ionutț. Petrecerea era în toi. S-a servit tortul, toți i-au cântat Elenei un călduros "La mulți ani!", iar cadoul primit de la părinții Elenei i-a uimit pe toți, o mașină sport roșie. Ioana nu se simțea în largul ei. Ionuț o aborda mereu și o ruga să devină prietena lui. Ea a acceptat mai mult pentru a le face pe celelalte fete de la liceu să devină
Drogul, prietenul fals al adolescenţilor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by MÎNJINEANU DARIUS, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2023]
-
boala le ațâță, interzicând însă cu severitate orice apropiere, în timp ce atenția mea devine tot mai lacomă, travestindu-se prost în indiferență și în iritări nejustificate. Din păcate, ea numai pe acestea le vede, nu și miracolul religios cu care mă uimește orice gest mărunt al ei, deși pe toate i le știu atât de bine ! Surâsul din ochii entuziaști și creduli, felul șiret cu care îngână ceva, ascunzându-și cu o grațioasă neîndemânare chipul jenat dincolo de evantai, felul cum rămâne cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în ele ceva interesant de notat în jurnalul meu. Din păcate, conversațiile celorlalți m au plictisit totdeauna peste măsură, încât și de astă dată m-aș fi ascuns să nu le mai aud, iritându-mă prin platitudinea lor. M-am uimit de complicarea relațiilor sociale unde s-a ajuns, pentru că o audiență atât de confidențială se dovedise a fi la îndemâna unei lumi atât de pestrițe. Ori să mă fi mințit domnul Ialomițeanu ? Cei din jur invocau diverse excepții ce se făcuseră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
veștejite ce nu reușeau să mă inspire și a semiadulterului silnic ce a întinat stima morală și intelectuală pe care o purtam soțului ei. Mă înspăimânta teribil gândul că urâtul fapt ar fi devenit public. În schimb (o, inocență !), mă uimeam descoperind că un fapt jenant și după toate normele reprobabil nu-mi trezise nicio remușcare (în afara spaimei lașe că s ar putea afla ceva). Și nici cerul nu-și arăta intenția de a mă pedepsi : zi după zi trecea, monotonă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
erou cu pieptul de oțel, trebuie să ajung În seara asta la noua unitate. După ce schimb trenul În București, mă interesez cu scrupulozitate cîte stații sînt pînă la Caracal, cîte minute face Între stații, multe amănunte care probabil că-l uimesc pe interlocutorul meu. E un navetist aproape de pensie, obișnuit cu genul de soldați care fac scandal În trenuri, se Îmbată și cîntă chestii dure, de armată. Nu prea știe cum să mă ia, așa că, după ce epuizăm discuția pe teme impuse
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sabatic a alcătuit și a publicat un studiu asupra cauzelor Războiului Peloponeziac. A mai scris o cărțulie, considerată clasică, despre corăbiile grecești și luptele maritime. (În John Robert se ascundeau un inginer ca și un matematician.) Mai târziu, i-a uimit pe toți scriind o carte despre Luther. După care, s-a reîntors la filozofie. Există unele divergențe de păreri în legătură cu această din urmă fază. Unii pretindeau că ar fi devenit un neoplatonician. Ce-i sigur e că a publicat niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prea des), cu un soi de fascinație care-i încrețea nasul. Dacă l-ar fi găsit pe George îngropat, cu siguranță că l-ar fi dezgropat cu labele. Când Zet văzuse poarta casei, începuse să alerge spre ea, dar rămăsese uimit de gestul asemănător al lui George. Gestul îi deșteptase un vechi simțământ că George era primejdios pentru Adam. Așa încât îl mârâise (ceea ce iarăși i se întâmpla foarte rar) și apoi, satisfăcut de asemenea performanță, o luase la fugă cât îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și cuțitul pe care i-l dăruise Emma. George McCaffrey împinse ușa rulantă de la Camerele Ennistone. Portarul, în cabina lui de sticlă, citea cu atenție Ennistone Gazette și nu-i observă intrarea. Dacă l-ar fi văzut, ar fi fost uimit de expresia de beatitudine așternută pe fața lui George. Cum ar putea fi descrisă o asemenea expresie? Fața nu-i era luminată de zâmbete, dar părea dilatată de o satisfacție profundă sau poate că de o pace lăuntrică. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bisericile. Acum, aici, stă ore în șir în biserică și nu intră nimeni. Suferă mult din acest motiv. Ii spun că datoria noastră este să-l predicăm pe Isus și să ne rugăm. Restul va face Cel de Sus. Rămâne uimit de planul meu de pelerinaj și când îi cer binecuvântarea, îmi răspunde că eu trebuie să-i dau binecuvântarea și se apleacă reverențios să-mi sărute mâna, ceea ce nu accept. La sfârșit, îmi oferă o pungă cu ciocolată. Îmi mai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Graalului nu se mai mulțumește cu acest ustensilarism burghezist care poate fi considerat apogeul moralei moderne. Acestuia îi putem opune ca pistă de reflecție o (re)valorizare a existenței ca lux. Sigur, succesul comercial al luxului nu întârzie să ne uimească. Astfel, faptul de a prefera obiectele superflue celor considerate necesare. Dar și hedonismul ambient al distracțiilor, faimoasele "produse pentru îngrijirea corpului", dezvoltarea cosmeticii, a vestimentației, a turismului, toate lucruri frivole care îi stupefiază pe economiștii experimentați. Într-o perioadă de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nimicuri" ale vieții sociale, ci exprimă bine esența ei. Așa cum putem vedea în alte perioade istorice, ele fac cultură. Învăluiți de umbra eficienței, a funcționalității, a acestui "drept la țintă" propriu imaginarului modern (această faimoasă via recta a rațiunii), suntem uimiți că o putem lua pe scurtătură. Or, tocmai aspectul sinuos al sentimentului este cel care tinde să prevaleze în modurile de viață contemporane. Vox cordis, via cordis, voce și cale ale inimii ce se exprimă în delirurile mistice proprii religiozității
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acești termeni în sensul lor metaforic, avem de-a face, într-adevăr, cu politeismul, cu panteismul chiar. Și este exact ceea ce șochează. Căci substratul cultural pe care s-a fondat modernitatea este chiar marea "fantasmă" a unicului. Și i-am uimi pe unii, agnostici declarați, dacă le-am arăta că sensibilitatea lor teoretică, reacțiile lor practice fac parte dintr-un "monoteism" fundamental. De la rațiunea umană "conducând la unitate", așa cum o spune Sfântul Augustin, la formula lui August Comte: reductio ad unum
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
idealul moral cu validitate universală. Poate chiar îndoiala radicală față de modelul occidental. Dacă luăm această expresie în sensul ei cel mai puternic, radicalitatea trimite la aceste rădăcini care țâșnesc în figuri tipice, și chiar arhetipice. Aceste figuri incisive ne pot uimi, șoca, dar nu sunt, zilnic, mai puțin populate de fantasme, temeri, dorințe sau alte afecte venind de foarte de departe. În această privință, este interesant de notat că "figurile" tele-realității, ca și cele, într-un mod mai general, ale foiletoanelor
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
încheierea scenei de dans? Aștepta să se termine piesa sau ele, balerinele, plecau din teatru înainte să se termine piesa? Plecau fiecare de capul ei, sau se așteptau una pe cealaltă și ieșeau toate odată? Geta era la rândul ei uimită de interesul pe care i-l trezise lui Paul cu prezența ei în trupa de balet a Teatrului de Comedie. Și mai ales nu se așteptase ca el să fie interesat de atâtea amănunte. Toate acestea i-l prezentau într-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ceea ce își amintea despre el de la școală. Nu cumva ești pasionat de teatru? îl întrebă ea cu ochi strălucitori. Nu cumva ți-a trecut prin cap să dai la teatru? Nu, nici gând! Tot electronica a rămas pasiunea ta? Sunt uimit că ții minte. Cum să nu țin minte, dacă erai premiantul clasei! Toți erau cu ochii pe tine. Vreau să spun, toate fetele. Deși nu m-ar mira să fi fost și băieții, dar din motive diferite, bineînțeles. Și tu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]