13,247 matches
-
lor, când vor fi ca împărații și împărătesele Bizanțului, cu coroană pe cap. Socrii mari intrau „în lucru”, trebuiau să pregătească masa și băutura pentru toată lumea (se invita tot satul), iar majoritatea produselor erau scoase din gospodărie. Cât timp vătăjeii umblau prin sat cu sticla de băutură și chemau la nuntă, era „tocmită” muzica, o orchestră de departe, iar casa și curtea erau pregătite pentru primit nuntașii. într-o perioadă mai veche, era suficientă căsătoria în fața lui Dumnezeu, tinerii se cununau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
își aducea aminte de cercetarea făcută, ajutorul de primar, Nuțu Drăgan, spunea: „Spurcată treabă”. Cum principala preocupare a administrației centrale era colectarea multelor dări în produse și bani, a gloabelor și amenzilor, era firescă să existe un personal numerosă care umbla prin sate pentru strângerea sumelor datorate. Dările erau diferențiate după categoria socială a datornicului. Răzeșii plăteau dările către domnie (stat): dajdia - 30 lei anual, la fel, ruptașii, cei care încheiau cu visteria o înțelegere că plătescă o singură dată toată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mă informez în Fruntești despre ce știu oamenii în legătură cu rezistența anticomunistă a lui Ion Corniță și a altora. Nu știu mai nimică sau chiar nimic. Am aflat că se știe de către cei mai în vârstă că a fost închis, că umbla cu niște manifeste și cam atât. Sigur, ne solidarizăm cu suferința îndurată prin lagăre, închisori, la Canal de către oamenii care au avut altă opțiune politică decât cea oficială, impusă, însă nu pot accepta ideea propagată prin scrisă și vorbit să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de studii și Proiectări Energetice ISPE. Vacanțele le-a petrecut în Slobozia, la moș Cernat, se juca cu copiii din familia Boghiu și, când era la Liceu și ca tânăr student, s-a împrietenit cu învățătorul Vasile Totolea, cu care umbla pe la toate balurile și petrecerile. îmi amintescă că în 1953, iarna, după ce a făcut, împreună cu un prieten mai mare de ani, controlul financiar la Hidrocentrala „V.I. Lenin” Bicaz, a venit noaptea până la Slobozia și a bătut în geam tare, spunând
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cojocaru Lui Joan Ramon Planas, care ar merita ceva mai bun CIMITIRUL CĂRȚILOR UITATE Încă Îmi amintesc dimineața aceea cînd tata ma dus pentru prima oară să vizitez Cimitirul Cărților Uitate. Se cerneau primele zile ale verii lui 1945 și umblam pe străzile unei Barcelone prinse sub ceruri de cenușă și sub un soare de abur care se revărsa peste Rambla de Santa Mónica Într-o ghirlandă de aramă lichidă. — Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Curajoasă prostie. Ultimului Împricinat care mi-a venit cu asta (un turist yankeu, convins că fabada o inventase Hemingway la bîlciurile de San Fermínă i-am vîndut o Fuenteovejuna semnată de Lope de Vega cu pixul, ia aminte, așa Încît umblă cu grijă, că În afacerea asta cu cărțile nu te poți Încrede nici În fișiere. Se Înnopta cînd am ieșit din nou pe strada Canuda. O briză răcoroasă pieptăna orașul, iar Barceló Își scoase pardesiul ca să i-l pună Clarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sufletului său. Unul dintre trucurile copilăriei e că nu-i nevoie să Înțelegi un lucru ca să-l simți. CÎnd rațiunea devine capabilă să Înțeleagă cele Întîmplate, rănile din inimă sînt deja prea adînci. În seara aceea de Început de vară, umblînd prin amurgul amăgitor a Barcelonei, nu izbuteam să-mi șterg din gînd povestirea Clarei despre dispariția tatălui ei. În lumea mea, moartea era un fel de mînă anonimă și de neînțeles, un vînzător la domiciliu care lua cu sine mame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
moartea era un fel de mînă anonimă și de neînțeles, un vînzător la domiciliu care lua cu sine mame, cerșetori sau vecini nonagenari, ca și cînd ar fi fost vorba de o loterie a infernului. Ideea că moartea ar putea umbla pe lîngă mine, cu chip omenesc și cu inima otrăvită de ură, etalînd uniformă sau gabardină, că ar sta la coadă la cinematograf, că ar rîde prin baruri ori că dimineața ar lua copiii la plimbare prin parcul Ciudadela, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
amușina. Mă gîndeam că Îl deranja că servitoarea lui don Gustavo se purta cu mine ca și cînd mi-ar fi fost mamă și că Îl jignea faptul că eu acceptam ca altcineva să joace acest rol. Uneori, pe cînd umblam prin magazia din spate făcînd pachete sau pregătind o livrare, Îl auzeam pe cîte un client glumind cu tata. — Sempere, ceea ce trebuie să faci dumneata e să-ți cauți o fată de treabă, că acuma e belșug de văduve arătoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am ieșit. Am coborît scările furios, simțind cum din ochi Îmi năvăleau lacrimi de mînie atunci cînd am ieșit În strada dezolată, scăldată În frig și În lumină albastră. Aveam inima otrăvită, iar privirea Îmi tremura. M-am apucat să umblu la voia Întîmplării, ignorîndu-l pe străinul care mă observa nemișcat dinspre Puerta del Ángel. Purta același costum Întunecat și avea mîna dreaptă vîrÎtă În buzunarul de la jachetă. Ochii săi oglindeau crîmpeie de lumină la strălucirea unui trabuc. Șchiopătînd ușor, Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înălțat privirea și am văzut furtuna revărsîndu-se ca niște pete de sînge negre printre nori, acoperind luna și Întinzînd o mantie de neguri peste acoperișurile și fațadele orașului. Am Încercat să grăbesc pasul, Însă neliniștea mă rodea pe dinăuntru și umblam, urmărit de aversă, cu picioare de plumb. M-am vîrÎt sub copertina unui chioșc de ziare, Încercînd să-mi ordonez gîndurile și să mă hotărăsc cum să procedez. Un tunet a răsunat În apropiere, mugind ca un balaur ce trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și vîntul Îmi cuprinseră hainele umede, mușcîndu-mă. Tăietura de pe față mă ardea. — Vă simțiți bine? Întrebă un glas din umbră. Era cerșetorul pe care refuzasem să-l ajut, cu cîteva clipe Înainte. Am Încuviințat, evitîndu-i privirea, rușinat. Am Început să umblu. — Așteptați puțin, măcar pînă se mai potolește ploaia, sugeră cerșetorul. Mă luă de braț și mă conduse pînă Într-un ungher de sub arcade unde avea o boccea și o geantă cu haine vechi și murdare. Am un pic de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un gest Întrebător din cap. Am scos cartea și i-am arătat-o. — Carax, zise el. Probabil că există, În orașul ăsta, cel mult zece persoane care știu cine este sau care au citit cartea asta. — Păi, una din ele umblă să-i dea foc. Nu mi-a dat prin minte altă ascunzătoare mai bună decît asta. — ăsta-i un cimitir, nu un seif. — Tocmai. Cartea asta are nevoie să fie Îngropată undeva unde nimeni să n-o mai poată găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ale lui Cabestany și că a stat În casă la Julián Carax două săptămîni. Asta mi-a povestit-o Cabestany, fiindcă, ea susținea că a stat la un hotel. Fata mea era pe atunci nemăritată, iar, după impresiile mele, Carax umbla cam prostit după ea. Nuria mea e din acelea care sfărîmă inimi numai cît intră Într-o prăvălie. — Care va să zică, erau amanți? — Dumitale Îți place foiletonul, eh? Uite, eu În viața privată a Nuriei nu m-am băgat niciodată, fiindcă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sau să mai vorbesc cu ea, am zis eu. Tata s-a mărginit să Încuviințeze În tăcere. M-am lăsat să cad Într-unul din scaunele din sufragerie. Privirea Îmi căzu În pămînt. — Îmi spui pe unde ai fost? — Am umblat. — Am tras o spaimă de moarte. Nu era mînie În glasul lui, nici măcar reproș, doar oboseală. — Știu. Și-mi pare rău, am răspuns. — Ce-ai pățit la față? — Am alunecat prin ploaie și am căzut. — Ploaia aia trebuie că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
portretul viu al maică-sii, comoara neprețuită a lui taică-su. Cu părul roșu și palidă cum nu se mai poate, o vedeam mereu Înveșmîntată În rochii costisitoare din mătase sau din lînă subțire. Avea o talie de manechin și umbla țeapănă ca un băț, plină de sine și crezîndu-se prințesa propriului său basm. Avea ochii de un albastru verzui, Însă ea insista că erau de culoare „smarald și safir“. Cu toate că petrecuse o grămadă de ani la tereziene, ori poate tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
falangist spilcuit pe nume Pablo Cascos Buendía, care provenea dintr-o familie veche, proprietară a mai multor șantiere navale din estuare. Sublocotenentul Cascos Buendía, care Își petrecea o mare parte a timpului În permisii, mulțumită unchiului său din Guvernul Militar, umbla Încoace și-ncolo Împrăștiind perorații pe seama superiorității genetice și spirituale a neamului spaniol și a iminentei căderi a Imperiului bolșevic. — Marx a murit, spunea el solemn. — În 1883, mai concret, ziceam eu. — Tu să taci, nenorocitule, că-ți lipesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-l Încui și să arunc cheia. Închipuiește-ți că i s-a năzărit să mă Întrebe de etimologia cuvîntului „boboc“, pe un ton ironic foarte nelalocul lui. — Doctorul Îl ține sub o medicație foarte puternică. Are ceva la ficat. Asta fiindcă umblă buimac cît e ziulica de lungă, bombăni Velázquez. Eu, În locul vostru, aș chema poliția. ăsta sigur are cazier. Și cum Îi mai miros picioarele, Dumnezeule Doamne, că doar există o mulțime de rahați roșii umblînd slobozi Încoace și-ncolo, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ceva la ficat. Asta fiindcă umblă buimac cît e ziulica de lungă, bombăni Velázquez. Eu, În locul vostru, aș chema poliția. ăsta sigur are cazier. Și cum Îi mai miros picioarele, Dumnezeule Doamne, că doar există o mulțime de rahați roșii umblînd slobozi Încoace și-ncolo, care nu se mai spală de cînd a căzut Republica. Mă pregăteam să născocesc o scuză rezonabilă pentru a-l disculpa pe Fermín, cînd studenta care stătuse de vorbă cu profesorul Velázquez se Întoarse, iar mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lăsat totul pe mîna unui avocat, un individ tare ciudat. Eu nu l-am văzut niciodată, dar fetița mea Isabelita, care locuiește la cinci a-ntîia, chiar dedesubt, spune că uneori, cum are cheile, vine noaptea și rămîne ore În șir umblînd prin apartament, iar apoi se duce. O dată mi-a zis chiar că parcă se auzeau niște tocuri de femeie. Ce să mai spunem... Poate că erau niște catalige, am sugerat. M-a privit fără să priceapă. Evident, pentru portăreasă, subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
viață folositoare. Copilul acela nu era un Fortuny și nici nu avea să devină vreodată. Drept dovadă, se plictisea la colegiu și se Întorcea cu toate caietele pline ochi de mîzgăleli Înfățișînd făpturi monstruoase, șerpi Înaripați și clădiri vii care umblau și Îi devorau pe oamenii neatenți. Încă de pe atunci era limpede că fantezia și invenția Îl interesau infinit mai mult decît realitatea cotidiană din jurul lui. Dintre toate decepțiile pe care le-a adunat În viață, nici una nu l-a durut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
multe salutări. Vizita nefastului inspector și ecoul cuvintelor lui Îmi incendiară după-amiaza. După cincisprezece minute de alergat Încoace și-ncolo dinapoia tejghelei, cu mațele Înnodate, m-am hotărît să Închid librăria Înainte de ora cuvenită și să ies În stradă ca să umblu la Întîmplare. Nu-mi puteam scoate din minte insinuările și amenințările acelui ucenic de parlagiu. Mă Întrebam dacă trebuia să-i alertez pe tata și pe Fermín asupra acelei vizite, Însă am presupus că tocmai asta fusese intenția lui Fumero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de pe Vía Layetana. În altă conjunctură, cu ceva noroc, chestiunea ar fi trecut cel mult ca o glumă și s-ar fi lăsat cu vreo două palme și/sau vexațiuni minore, dar s-a nimerit funesta Împrejurare că ieri noaptea umbla prin zonă celebrul inspector Fumero. — Fumero, murmură Fermín, căruia simpla menționare a numelui urmăritorului său Îi produsese un fior. — El Însuși. Precum spuneam, căpetenia siguranței orășenești, abia sosit dintr-o razie triumfală Într-un local ilegal de pariuri și curse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am zis eu. Trebuia să fi spus ceva... Tata clătină din cap. — Nu. N-aveai de unde ști, Daniel. Dar... — Nici să nu te gîndești. Iar lui Fermín, nici un cuvînt. Dumnezeu știe cum ar reacționa dacă ar afla că individul ăsta umblă din nou după el. — Dar va trebui să facem ceva. — Să Încercăm să-l ținem departe de orice bucluc. Am Încuviințat, nu foarte convins, și m-am pregătit să continuu treaba Începută de Fermín, În timp ce tata se Întorcea la corespondența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în funcție de prilej și de eficiența autorilor ei și a posibililor complici. Urna era goală, pură, imaculată, dar nu se afla în sală nici un singur alegător, unul singur, de mostră, căreia să-i poată fi arătată. Poate că vreunul dintre ei umblă pe undeva rătăcit, luptând cu torentele, suportând biciuielile vântului, strângând la piept documentul care îl acreditează ca cetățean cu drept de vot, dar, așa cum stau lucrurile pe cer, va dura mult până să ajungă aici, dacă nu cumva sfârșește prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]