3,333 matches
-
modelate în argilă și, în sfârșit, în una cu fluturi morți, fixați cu ace de gămălie pe mari panouri albastre și aurii. „În aceste încăperi mă retrag uneori când am poftă să văd lumea”, mi-a explicat el cu un vădit subînțeles ironic, după care ne-am întors și ne-am reluat locurile în fotoliile de răchită. Mi-a zis cu vocea înecată de amintiri: “într-o zi, mi-a fost dor să mă reîntorc în deșert. Și cum nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mâinile mele! rosti Auta trist. - Ți-ar fi frică să te mai duci o dată? Auta văzu că preotul îl iscodește, dar răspunse liniștit: - Dacă stăpânul meu îmi poruncește să mă duc, mă voi duce. - Nu ți-este frică? - Primejdia e vădită, stăpâne, nu pot să mint. De aceea, dacă stăpânul meu mi-ar spune să nu mă duc, taina nedezlegată m-ar întrista, însă nu mi-ar pare rău că rămân în viață. Poate cândva am să pot afla. - Stăpânul nostru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spui tu sunt vorbe goale. Vorbim ca să treacă vremea. Eu socot că e mai cu folos să mergem și să-i căutăm pe munte cu câinii. Nu puteau să ajungă departe. - Și încotro să pornim mai întîi? întrebă sutașul cu vădită părere de rău că planul său nu a fost încuviințat de slujbaș. - Deodată în mai multe părți, zise slujbașul. Spre apus, spre răsărit, spre miazăzi și miazănoapte. Câinii or să le ia urma. Înarmează-ți bine soldații și să-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Apoi răspunse cu grijă: - Un zeu poate iubi o femeie muritoare, dar eu cum aș îndrăzni să iubesc un zeu? - Și dacă zeul încuviințează dragostea ta și se bucură? se amestecă în vorbă Auta. Cârmaciul întinse mâna și mângâie cu vădită încîntare părul frumoasei Mehituasehet. Atât de mândră și veselă până atunci, nobila rome se lăsă dezmierdată ca o vițelușă și vru să sărute mâna care o mângâia. Dar în aceeași clipă Auta privi în ochean și spuse: - Ne apropiem. Poți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să știi cum să ții seama de pantă, i-a spus Irina. Eu sunt avantajată și nu-i ceva tocmai corect: cunosc fiecare centimetru al terenului. Și Irina îi trimise mingea în desiș. — O, Doamne! spuse ea cu o ipocrizie vădită. Am lovit și ți-am pierdut-o. El a plecat s-o găsească și tocmai căuta de zor în tufișurile dese care mărgineau capătul grădinii lui Cerkasov, când a auzit un foșnet în spatele lui. S-a întors și a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o trageți. Noi nu acceptăm un asemenea lucru la noi în oraș. — Ce vrei să spui, domnule Peckenpaw? a întrebat cu răceală Elfrida. Te rog, fii explicit. — Vreau să spun, doamnă Gribb, i-a răspuns Peckenpaw, accentuându-i numele cu vădit dispreț, că poate a venit timpul ca anumiți oameni să se care dracului de aici. — înțelegeți, a adăugat Flann O’Toole. — Te iubesc, i-a spus Elfrida Gribb, pentru că am încetat să mai fiu un copil. Acum nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ucigaș, bănuiesc, a spus Iocasta, fără să cedeze. Dacă nu ne lași să intrăm, a zis Vultur-în-Zbor, tu vei fi responsabilă pentru încă două. Nu ne mai dau voie să mâncăm nimic. — Ei, bună! spuse o voce. Media privea cu vădită plăcere peste umărul Iocastei. — Media, du-te și adu-l pe Virgil, i-a cerut Iocasta. El trebuie să hotărască. Virgil Jones cobora scările și părea încântat. — Dragul meu Vultur-în-Zbor! spuse el. Dragă doamnă Gribb! Ce plăcere! — Virgil, spuse Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mâna, că el este “un cetățean pașnic” (ha,ha,ha - chiar așa s-a exprimat), aflat În căutarea cuvintelor frumoase, a cuvintelor ... bune de pronunțat (ce-o mai fi-nsemnând și asta! mi-am zis). A rostit totul cu o fericire vădită, deschizând buzele Într-un surâs larg, dezvelindu și dinții mărunți și ascuțiți, de pește răpitor. Fața prelungă, osoasă, pletele răsfirate, nasul În vânt și o anume balansare a brațelor, ca și cum ar fi dirijat o orchestră invizibilă, Îi dădeau un aer
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Noemi era urâtă, cu ochii ieșiți exagerat din orbite și cu fruntea teșită, ca la oamenii primitivi. Iar pentru asta, cred, toți o evitau, și băieți și fete deopotrivă. Se Îmbrăca mereu În culori Închise și stătea deoparte, privind cu vădită dorință la jocurile noastre. Într-o vară, Noemi l-a salvat pe Vili, băiatul șefului de post, de la Înec. S-a aruncat În valuri, s-a luptat Îndelung cu ele și nu s-a lăsat până nu a rezolvat cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care nu lipsise de la nicio reprezentație. În cinstea păpușarului, a maestrului, avu loc și o recepție. Răspunzând la câteva Întrebări despre munca sa, cei prezenți remarcară modestia și simplitatea artistului, vocea caldă și ochii săi inteligenți. Doamnele Îl priveau cu vădită simpatie, iar domnii se simțeau extrem de onorați de prezența acestuia printre ei. Spectacolul din seara aceea umpluse până la refuz sala. În primul rând de scaune, alături de alți câțiva oficiali din oraș, veniți Împreună cu familiile, se afla Însuși domnul primar (proaspăt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu se mai desluși niciun zgomot... M-am apropiat tiptil de baie, cu un nod uriaș În gât. Inima Îmi bătea ca un clopot. O lumină limpede, clară, curgea acum prin sticla ușii. Am apăsat clanța și am intrat cu vădită nesiguranță. Totul era imaculat, de un alb ireal, Într-o perfectă ordine și curățenie. Un zgomot discret Îmi Întinse privirea spre geam. Spre geamul dincolo de care am văzut două siluete albe, prelungi, ținându-se de mână și ridicându-se, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
printre ierburi și flori. Soarele se topea, curgând pe case, pe pomi, pe garduri uscate ca și pe brațele dolofane ale copilului, nădușindu-l, iar când razele ca niște sulițe luminoase și fierbinți Îi atinseră ochișorii căprui, care făceau o vădită notă discordantă cu bleumarenul costumașului de marinar era tot ce se găsise mai Închis la culoare printre hăinuțele sale roșii și albe, potrivit cu gravitatea momentului copilul o trase de poala rochiei pe Didița și spuse cu iubire dureroasă: Va meg
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
i-a adus uitarea evenimentelor neplăcute. Este la fel de adevărat că Dorița și Didița depuneau eforturi disperate pentru a-l feri, mai ales În timpul praznicelor de pomenire ori a unor vizite indiscrete, de grave constatări sau Întrebări directe adresate cu o vădită tentă răutăcioasă: Nu ți-i dor de mămica ta? O mai ții minte? Vai, ce mamă frumoasă ai mai avut! De s-ar scula măta ș-ar vedea ce-i În casa asta, s-ar Întoarce iute În groapă, și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
toată atenția și naviga prin Întreaga sa scoarță cerebrală. Deodată, Aneta a privit către un loc ascuns de o tufă mare, a ridicat o mână, a salut discret, a clipit din ochii săi negri și scăpărători, Înfiorată, apoi cu un vădit aer de falsă sperietură sa adresat către Va: Vălei, unde-i Marțolea nostră?! Du-te și vezi ce face și pe unde-i, sî n-o apuce strechia că ni-omoară mama! Caut-o pe acolo departe, și indică o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe nedrept. Și? Și-am ținut pe Marțolea de funiuță! Și mai ce? ȘÎ-am pus mâna pe coarnele ei! -Ămâia mătii, Anetî, dacă...! Și mai ce-o făcut nepotu’ meu deștept?, mai Întrebă el pe Va, cu metodă și vădite calități de ofițer care interoghează un om simplu. Am văzut un ..., un ... țâștari! Au, au, au! Și pe cine ai mai văzut?, Întrebă bunicul Ghiorghi În rol de căpitan de Securitate. Pe Niță nu l-ai văzut? În acel moment
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rău care prevestea „perciuneala” și fiind vorba de piele nu era exclus ca pentru prima oară să i se scoată o curelușă de pe spinarea sa, așa cum aflase dintr-o poveste, privea toropit focul și printre genele ochișorilor care aveau tendința vădită de a se Închide curând, zărea limbile flăcărilor mici care creșteau până la dimensiuni nemaivăzute, se transformau În limbile de foc ale balaurului din râpă (sî nu ti duci În râpî cî ti mânâncî balauru’ cel mari!), luau forma razelor unui
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și fața suavă a mamei sale, prima mare iubire a sa. Răspundea nesigur: Da, ticuțule! O mai știu, dar nu știu cum arăta! Primul gest al tatălui fu acela să scoată din buzunarul de la piept o fotografie aproape uzată și cu tendința vădită de a se Îngălbeni, din care zâmbea poate cea mai frumoasă femeie din toată viața lui Va, zâmbea cu certitudinea că este frumoasă și este iubită și apreciată. Va Întreba de bunica și mătușile sale, de Ipsilanti și Conu’ Bazil
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Frank abia dacă s-ar pricepe să schimbe un bec. Ăla care-a Întreprins atacul avea niște abilități pe care le găsești doar la oamenii cu antrenament militar de sabotori. Poate, domnule Prentice..., spuse Cabrera, urmărind-o pe Paula cu vădită Îngrijorare și oferindu-i batista lui. Dar abilitățile se și Învață, În special cele periculoase. Să ne continuăm turul. Casa scării era presărată cu lemne carbonizate și bucăți de ghips de pe tavan, dar criminaliștii curățaseră o cărare Îngustă. Cabrera urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pân’ și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele 1. Ne sunt servite cu iritare vădită, ba chiar cu dispreț, toate stereotipurile care Îi proiectează pe dandy În ridicol, făcându-i niște simpli filfizoni de import: Înnodatul cravatei, căruia, cum vom vedea, Îi sunt Închinate În epocă adevărate imnuri, e - pentru conservatorul Eminescu - doar prilej de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pădure. La un moment dat m-am gândit să punem niște coloane pe care să se sprijine, să le transformăm în copaci. Ma dopo1 m-am gândit că o să ne fie prea peste mână, spuse el, găsind ultimul cuvânt cu vădită satisfacție. —Mie îmi plac așa cum sunt, zise MM. Vă mai aduceți aminte ce efect aveau în studioul lui Sam? De ce să-l stricăm? — Absolut, MM, mormăi Matthew pe deasupra umărului ei, scrijelind ceva pe clipboard. Dumnezeu știe ce anume. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
claritate propriile dorințe. Și totuși, nu credeam că MM avea să se lase împinsă să ia o decizie împotriva voinței sale. Începeam deja să-i iau partea. Am tras cu coada ochiului care Hugo, care urmărea jocul cu un interes vădit. Își ridică o sprânceană către mine și mi-am dat seama că gândeam același lucru. —Violet, ești în perioada de probă, spuse MM cu ușurință. O săptămână. Va trebui să vii devreme, ori de câte ori ești chemată. O să mă uit pe programare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
absolut egoistă, așa că nu dădui glas gândurilor mele; ceea ce nu însemna că nu existau. O mare realizare, având în vedere reticența mea recent dobândită față de orice speculație legată de înclinațiile sexuale ale vreunui mascul atractiv care-mi tăia calea. *** Spre vădita mea surprindere, mă trezii în dimineața următoare cu sentimentul unor noi speramțe și posibilități. Îmi era atât de necunoscut, încât rămăsei pe loc, pur și simplu, inspirând mirosul la fel de puțin familiar de balsam de rufe pe care încă îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că a mers repetiția azi? îi zise Janey. — A, destul de bine. Nici o hibă majoră. — Helen mi-a spus despre chestia cu Violet. Ai văzut-o cu ochii tăi? zise Janey. Adică, chiar a sărit la ea? Hugo evită în mod vădit să se uite la Helen. Mă gândeam că bârfa care se duce de capul ei cu cât ajunge mai departe de sursă, asemenea unui izvor care se transformă treptat într-un râu. — A fost o furtună într-un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în trecut, atunci când ți-am încredințat misiuni, m-ai slujit cu credință. A tăcut. Cântărea totul în minte și m-am ferit să-l întrerup, deoarece îl simțeam că înclină spre clemență. Șeful cancelariei se aplecă spre el, cu intenția vădită de a-l influența, dar monarhul îi impuse tăcere, sec, după care decretă: — Nu vei suferi soarta ucigașului, Hassan, ci pe aceea a victimei. Ca și Zeruali, ești condamnat la surghiun. Vreme de doi ani încheiați, nu te vei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sugera o utilizare locală specifică. După două ore traducerea era gata. Când termină, Shimon Guttman nu se odihni, ci puse mâna pe biroul din fața lui. Voia să simtă soliditatea lemnului, caracterul lumesc al acestuia. Pentru că măreția acestor cuvinte era acum vădită. Lăsând la o parte faima și renumele pe care i le va aduce o descoperire istorică fără precedent. Ceea ce avea în fața lui va schimba totul. Popoarele au dus lupte milenare pentru a lua în stăpânire acest loc sfânt, toate taberele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]