3,613 matches
-
scrisul militantului. Starea firească a poetului e definită acum ca așteptare a revelației, tensiune spre misterul lăuntric sau exterior, - „invizibilul”; iar poemul e „un miracol”, „revelația de o clipă numai a invizibilului”, „un al doilea auz deschis la toate zvonurile văzduhului”. Intuiția, trăirea sunt încă o dată opuse „gândirii exacte și prețioase”, o naivitate originară e chemată să contrazică formula, convenția utilitaristă: „Gângăveala unui copil ceresc nedeslușită alfabetului atâtor registre de comerț și dicționare”. Și, în același sens, aceste propoziții din textul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pământ Desfă-ți în locul somnului un steag de viziune Apasă genunchii pe șaua colinelor ca un războinic Azvârle peste plete o chivără de flăcări ............................................... Să zgudui temelia de fapte-n răsărire Și-n biruinți și-nfrângeri cu pieptul în vâlvătaie Văzduhul să te afle și-o auroră să-ți răspundă. Sunt accente prezente, cum am remarcat, și în cărțile precedente, dar capătă acum o extensiune și o intensitate nouă, deschizând, de fapt, o altă etapă a scrisului lui Voronca, din ce în ce mai angajat
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
într-o grăitoare relație această așteptare / provocare a răspunsului, cu actul convocării tuturor semnelor universului în poem, dinspre cele patru puncte cardinale, întru realizarea marii sărbători cosmice: Cheamă de la apus împărțitorul de semne, Cine să dezlege inscripțiile cometelor pe copacul văzduhului? Cheamă de la răsărit trâmbițele incendiilor ș...ț Cheamă de la miază-zi armatele albastre ale fluviilor Fundele de nisip înfloresc pe sânii de golfuri Și un glas farmecă valurile ca șerpii Cheamă de la miază-noapte pădurile de viscol ș...ț Cheamă furtunile cascadele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în scrânciobul căruia se cuvine să ne lăsăm legănați fără considerațiuni de ordin practic, ca într-o zi de sărbătoare”. Dar această „sărbătoare” înseamnă și deschidere, liberă comunicare cu Totul: poemul e „un al doilea auz deschis la toate zvonurile văzduhului”, iar “în fulgerul unei imagini” apar, cum am văzut, „toate fântânile universului reînnoite”, încât relația eu/univers poate fi sugerată pregnant prin metafora „vaselor comunicante”. Primul lucru care frapează la lectura poemelor lui Ilarie Voronca este, desigur, neobișnuita densitate imagistică
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu sobrietate. SCRIERI: Îngeri de lut, București, 1933; Fugarnice, București, 1935; Uzina umbrelor tangente. Cântece mecanice, București, 1937; Alter ego!, București, [1942]; Grădina cu portocali din norul 43, cu un portret de Eugen Drăguțescu, București, 1943; Portative pe sol, în văzduh și pe ape, cu un portret de Silvan, București, 1944; Experiențe, București, 1949; Sub sulițele stelelor, București, 1950; Litoral sintetic, cu cromaje, coperta și 14 grafointuitive ale autorului, București, 1968; Pasărea inimii, cu ilustrații de Vasile Dobrian, București, 1979; 10
VERZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
despre univers. Este legat de cele 4 stihii ale naturii: trăiește În pământ sau În apă; veninul său are proprietățile focului celest sau ale celui htonian, iar În ipostaza sa fantastică de șarpe Înaripat (balaur, dragon) e legat de stihia văzduhului. Șerpii sunt de mai multe feluri: curați și necurați. Credințele populare vorbesc despre șarpele casei numai la superlativ (Unde e șarpe, e noroc la casă, merge bine și nici un rău, nici un farmec nu se apropie.); moartea sau plecarea șarpelui este
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
mână, cu apa visată, el sta neguratic, privindu-i abia. Soldații strigau în tăcerea lăsată: - Copiilor noștri o ducem, dar bea. Și dacă-i vom pierde prin locuri pustii, vom face acasă mai mândri copii... Așa, ridicat de pe șea, în văzduhuri, părea în văpaie un zeu torturat scăpând dintr-o turmă informă de duhuri în mână cu apa și coiful furat. Dar el se întoarse deodată, și-apoi comoara din coif le-o dădu înapoi. Atunci, călăreții strigară în cete, și
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
eter După ce mi-am oglindit chipul în lacrimile nopții și mi-am limpezit ochii în primele raze ale astrului zilei, am încălecat pe un nor călător, i-am pus căpăstru cu zăbală și am pornit, fericit, într-o plimbare prin văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
Astfel, crucea strâmbă de la marginea satului, cu acel Hristos de tinichea ruginită, are caracter oracular, anticipând tragismul destinelor personajelor. Destinul tragic este prefigurat și de atmosfera înăbușitoare, de impresia de ”sat mort”: ”Satul parcă e mort. Zăpușeala ce plutește în văzduh țese o tăcere năbușitoare. Doar în răstimpuri fâșie alene frunzele adormite prin copaci. Un fuior de fum albăstrui se opintește să se înalțe dintre crengile pomilor, se bălăbănește ca o matahală amețită și se prăvale peste grădinile prăfuite, învăluindu-le
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
vacile placide, în plină lumină, din planul întâi; dacă mâinile de un galben-verzui chagalian se acordă cu maniera de execuție a capului unui cobzar, sau dacă grupul de dansatori (egali în înălțime deși diferit plasați de ochiul privitorului) plutește în văzduh, undeva aproape de coama dealului, ori bate cu picioarele, drept și sigur, pajiștea înclinată a pantei. Toate acestea fac pâinea și sarea artei fără studii, îmbogățind, mereu născocitoare și diversificate, conceptul trainic de artă naivă.” La prima ediție a Festivalului de
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
calde de soare, topesc cu suflarea mea blândă zăpada de pe câmpii și le fac să înverzească, trezesc la viață întreaga natură pe care tu, IARNO, ai ținut-o într-un lung somn. Copiii și mieii zburdă pe câmpii. Păsările înveselesc văzduhul cu ciripitul lor, grânele încep să crească, pomii să înflorească și să rodească Eu sunt mai de folos oamenilor, de aceea ei pe mine mă iubesc mai mult. Deci, se cuvine ca domnia mea pe Pământ să fie cea mai
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
fără să devină neapărat occidental. Din frumusețile Apusului a luat numai atât cât a crezut căi trebuie spre a da frumuseților neamului său un spor de frumusețe... Așadar stilul brâncovenesc crește din Însuși pământul țării, dar se hrănește dintr-un văzduh mult mai larg.” remarca Valeriu Anania În Cerurile Oltului. În același timp, a fost un sprijinitor prin cuvânt și faptă al ortodoxiei de pretutindeni. Nu În ultimul rând, a oferit prin moartea sa mucenicească o minunată pildă de dăruire și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liana Valentina Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92319]
-
și din reviste, ziare și publicații vechi. Pr. V. Dobrescu Azuga Prahova 1. Zilele omului, ca floarea câmpului... Viața omului, ca un fulg de zăpadă... Să privim cu luare aminte la picătura de zăpadă, care s-a transformat, în înălțimile văzduhului, din stropul de apă în frumosul și strălucitorul fulg de zăpadă. Acum are o înfățișare cu totul alta: strălucitoare. Fulgul de nea plutește prin atmosferă mândru de înfățișarea sa. Dar așteaptă o clipă: la prima rază de soare, el se
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
unul să-l treacă peste apă, dar ajungând la mijlocul drumului, corbul cel bătrân se simți obosit, își încetini zborul și se gândi: „Acum când eu mai sunt încă în putere și el este slab, pot să-l mai ridic în văzduh, dar când el va mai crește, iar eu voi mai îmbătrâni, oare își va mai aduce aminte de îngrijirile mele și mă va duce și el din loc în loc?” Și corbul bătrân își întrebă puiul: Când tu vei fi mai
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
vacile placide, în plină lumină, din planul întâi; dacă mâinile de un galben-verzui chagalian se acordă cu maniera de execuție a capului unui cobzar, sau dacă grupul de dansatori (egali în înălțime deși diferit plasați de ochiul privitorului) plutește în văzduh, undeva aproape de coama dealului, ori bate cu picioarele, drept și sigur, pajiștea înclinată a pantei. Toate acestea fac pâinea și sarea artei fără studii, îmbogățind, mereu născocitoare și diversificate, conceptul trainic de artă naivă.” La prima ediție a Festivalului de
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
În luminile biruitoare ale focului umbre mari jucau și se întindeau până în tării, parcă toată lumea ar fi început să se clatine... Împrejur satul dormea sau se prefăcea că doarme într-o liniște de mormânt, sporind fiorii de groază ce stăpâneau văzduhul, și totuși cei din uliță simțeau că în fiece casă și la fiecare geam ochi lacomi priveau luminile focului așteptând un semn sau o chemare tainică”. Scenele incendierii conacurilor boierești, cea a uciderii boierului Iuga, moartea Nadinei și, mai ales
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
despre univers. Este legat de cele 4 stihii ale naturii: trăiește în pământ sau în apă; veninul său are proprietățile focului celest sau ale celui htonian, iar în ipostaza sa fantastică de șarpe înaripat (balaur, dragon) e legat de stihia văzduhului." Șerpii sunt de mai multe feluri: curați și necurați. Credințele populare vorbesc despre șarpele casei numai la superlativ ("Unde e șarpe, e noroc la casă, merge bine și nici un rău, nici un farmec nu se apropie."); moartea sau plecarea șarpelui este
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
este obiectul lor natural, înainte de a fi aduse în existență prin intermediul creației spirituale dar și a experienței estetice. Cu alte cuvinte, la nivelul pre-ontologic, opera fie este obiect prim, de exemplu, marmura galbenă din care Brâncuși a sculptat Pasărea în văzduh înainte de forma finală (în această situație opera în starea pre-ontologică are o dimensiune a non-realizării, nu este născută, dar are potență); fie este sculptura în sine care se prezintă subiectului în starea sa pre-reflexivă ca marmură galbenă. Opera de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
criptele de la Blaj și Sibiu, vine Șincai cu cronica lui și Andrei Mureșeanu cu strigările coardelor sfărîmate, Iancu cu legionarii de la Abrud, vin cu toții - toate vibrările sufletului nostru din Ardeal, cîntecele de la plug, zvonurile din pădure, - toate tremură în văzduh cînd se va rosti jurămîntul vostru sub steagul Țării Românești“ <footnote Octavian Goga, Au venit ardelenii, în „România“, 7 iunie 1917. Cu aceeași ocazie, bucovineanul Ion Nistor evoca pildele înaintașilor, în amintirea cărora voluntarilor bucovineni le revenea meritul de a
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
însă mai devreme, încă din 1917, cînd scria Pămînt și cer: Azi în zadar vrea inima bolnavă/ Să-mi prind-un vis din norii grei de seară,/ Azi umbrele amurgului de vară/ Miroase toate-a moarte și-a otravă/.../ Rănit văzduhul tremură-n răsfrîngeri,/ Se duc din el popoarele de îngeri/ Și-n mintea mea un basm frumos se frînge.// Nu mai ești sfîntă rază diafană,/ Căci cerul alb și fără de prihană/ Azi e stropit cu pete mari de sînge
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
poetică a oglinzilor sferice. Pentru a discerne "esența stilului" în contextul macroși microcosmosului (abilitatea individului de a se strecura în ritmul propriei viețuiri și în ritmul lumii). Caragiale preia exemplul eminescian al picăturii de rouă în care se reflectă tot văzduhul. Se mai întâlnesc cei doi scriitori și pe alte "teritorii", mai mult în abordarea structurilor de contrast. Antitezele, în concepția lui Eminescu, pot fi "neîmpăcate", golite de fiiință, deformate până la a deveni monstruoase sau ridicole. Caragiale este, până la un punct
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și catolice pe vale și pe deal, puterea luminii de primăvară precizează rîpele din ultimul șir de culmi, în partea Cașinului coastele de sud ale văii, umbrele la ora cînd sînt ghizi, Oneștiul crescînd clădiri albe, încolo în vigoare libertatea văzduhului de seară fără om, în gara cu de Chirico Trei fete la țîșnitoare, cu o minge în mînă, totul decent pe peron, ca viitorul, semnul bisericii legendare din Borzești palimpsest, deasupra lent jeturile albe de avion de vînătoare, semn șters
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
din sumele respațiate cochiliile orașului, unele goale, tren de navetă al uzinei de țevi "Petrotub", piliturile ei trec personalul, jos, că pleacă acum și ne duce la Bacău! de la Săcueni-Roman modul călători, patru de replici evazive, intențiile în adîncime, un văzduh sub lună, partea puternică a soarelui la răsărit, stația Galbeni călătorii la vagon, fatala dependență transportul, ancadramentele antropice cu urma de sălbăticie mișcarea cîmpurilor agricole, singură pe raza vizuală, reflexul de inteligență să deschid clapa de la telefonul mobil, alt subterfugiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
zi de stropire și scămoșare de nor, halta Geoagiu ipoteza într-un mănunchi de drumuri, Zlatna 30 km săgeată în bordul Munților Metaliferi, Orăștie urban umed, Turdaș figurinele în aluat preistoric cu somn, șoseaua taie cursul de țară, Strei umflat, văzduh căzut în staționarea Simeria, spinările prea senzuale ale ploii, magaziile gării Deva cu nordul montan în cețuri de Ultima Thule, vălătucul norului duce cu el pe vale, mi se repede în pufuri dunga de creastă, pe înalt înfundă nori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
petrol și gaze, personalul Videle Giurgiu locomotivă de serie nouă smulsă cu viteza de accelerat, numele stației prins cu atît mai prompt, halta Anghelești clădire dezafectată, km 40 cîmp petrolifer, soarele cîmpului de grîu în motoare, greutatea nopții, golul de văzduh stins, mai rea roșeața zării, spre nord diferențele imperceptibile, Grădinari lumina caldă în geam, peretele, Argeșul pe cote de atenție piaptănă arboreturile de margine, țițeiul la ultima sondă și becuri strînse pe rezervoare, satul vegetația nocturnă, profil simbolic emisfera de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]