13,235 matches
-
pentru dumneavoastră. — Vreți să spuneți că ați fi în stare să ne omorâți? — Asta-i așteaptă pe ostatici dacă nu se împlinesc condițiile celor care i-au sechestrat și... — Vine altă mașină. Gacel își privi fratele care, după ce le dăduse vestea, rămăsese la intrare, apoi făcu un ușor gest de încuviințare: — S-ar părea că locul ăsta s-a transformat într-un bazar... De câți crezi că am mai avea nevoie? — Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Cinci sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bărbatul ce fugea și, apucându-l de un braț, îl saltă ca pe un fulg, făcându-i loc în spatele lui, pentru ca apoi să se întoarcă fără grabă la adăpostul sigur din munți. Când Julio Mendoza îi comunică lui Bruno Serafian vestea proastă că pe fundul butoiului mai rămăseseră doar câțiva litri de apă și cinci gloanțe, armeanul încercă din răsputeri să se controleze, ca să nu le transmită cumva oamenilor săi panica ce se înstăpânise dintr-o dată pe sufletul său. Doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
am repezit la fereastră. El era tot acolo În fața blocului. Își aprinsese o țigară și privea țintă În sus să vadă la ce fereastră se va aprinde lumina. Fără Îndoială eram o femeie grozavă și inaccesibilă. În următoarele săptămîni după vestea morții lui Rudolf am evitat să mă Întîlnesc cu prietenii comuni. Nici Gerdei nu i-am mai scris. Sună. — Cine-i? — Lumina. — Un moment. Mă Întorc În cameră să sting veioza. S-a Întunecat brusc, deși e ora zece dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mea un nou etaj. Mă amuză jocul ăsta și așa uit pentru o clipă senzația de sufocare și loviturile accelerate pe care le simt În tîmple. El Îmi deschide. Se bucură de cîte ori mă vede. Așteaptă să-i aduc vești de afară. Schimbăm cuvinte banale. Eu: Ai mîncat? El: Ce-a mai fost la servici? Pauză. Aprind aragazul. Pun oala cu supă pe foc. Eu: Au venit șpalții. MÎine stau acasă să citesc corectura. El: Azi am fost la cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mușcînd dintr-un săpun roz. Aș vrea să alung această halucinație, apa ei tulbure care tinde să mă acopere cu un somn ce nu-i al meu... veți sări desigur peste aceste elucubrații. Ele nu sînt Întâmplările nimănui, doar niște vești răzlețe pe care cineva nu le-a putut trimite În timpul său și acum au ajuns la mine și nu am nici măcar memoria locului lor. Ar trebui s-o iau de la Început, de la acele asociații incoerente, afective: șerbetul de trandafir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de o jumătate de oră. Au început să apară în vasul de sticlă niște boabe mici, negre, tot mai numeroase. Ceea ce nu m-a surprins deloc. Dar a avut un succes și mai mare când a hipnotizat o găină bătrână. Vestea s-a răspândit și, după pauză, au apărut aproape toți angajații institutului. Între timp animalul a urinat, încerca să se cațere, zgâriind pereții de sticlă, iar aerul din sala în stil antic puțea tot mai tare. Profesorul Angelo a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
țipa de plăcere în sanie, sub căldura penelor de păun. Poporul se temea și se îmbăta. Cot la cot cu Colonelul. Și nu s-a dezmeticit patru ani la rând. Domnilor, se va întâmpla o minune! Ceea ce am văzut e vestea că minunea ce se apropie e de neoprit! După-amiază, m-am așezat la umbra bătrânzlui copac. Undeva a bubuit un tun, care a cutremurat pământul, ceea ce m-a cutremurat apoi și pe mine. Izbucnise. Minunea a ținut trei zile. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
asta a început să dăuneze afluenței de turiști, pe cale de a se înteți. Atunci, după un exemplu străin de succes, geografii au corectat greșeala și l-au numit Lacul Mort. Prin împrejurimi se răspândea mirosul de leșuri, iar prin depărtări, vestea apelor făcătoare de minuni, și, când duhoarea a încetat, toată lumea a fost amărâtă. „Din păcate, simțul olfactiv al oamenilor nu e încă suficient de dezvoltat, e de scurtă durată. Dar trebuie să trăim cu speranța că în curând vom simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că a părăsit deja chiar și continentul sau a fost împușcat undeva pe drum. Pentru că, după cum știam eu, pe vremea aceea flăcăii de măcelari numai prin munții aceștia nu umblau. Vezi, de aceea îmi place mie atât de mult aici. Veștile rătăcesc zile întregi prin păduri. Chiar și știrile de la radio vin cu întârziere. — Și? — Și înainte să plece și-a agățat pe perete toate cele treisprezece tablouri, a ars schițele în cadă și a pus cenușa în cinci pahare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
el și după câteva săptămâni i se amputau ambele picioare de la coapse. Tânărul Hárász Árpád n-a făcut decât două greșeli. Prima a fost că i-a adus filmul lui Engelhard ca să-l developeze, care i-a comunicat disperat trista veste, smulgându-și cămașa de pe el. Că pe cuvântul lui, nu a mai văzut una ca asta, dar, când să scoată rola din casetă, în plin soare, o fi primit lumină. Și c-ar putea să-l recompenseze cu un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
s-ar fi călugărit, ci s-a iscat o poveste, care s-a prescurtat într-o poreclă și care s-a lipit de el ca Fratele său de Iosif. „Sfinte Sisoie, ăsta mai trăiește?!“ exclamau oamenii zi de zi. Da, vestea se răspândea în fiecare dimineață ca focul. Lăptarul dădea de știre peste tot că nici în noaptea aceea nu murise. Că a băut de față cu el o jumătate de litru de lapte dintr-o suflare. „Păi, bineînțeles că din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
singurul prin care își putea exprima părerile în fața cetățenilor orașului. Câteva femei mai în vârstă m-au oprit și m-au felicitat pentru gestul meu de a merge după doctor și de a-mi arăta grija pentru sănătatea doamnei Watkins. Vestea faptei mele se răspândise în tot orașul până când am ajuns eu pe Main Street. Oamenii care mă recunoșteau mă opreau și mă mângâiau pe cap și mă țineau atât de mult încât se întunecase afară când am ajuns la poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a răspuns că încă nu ne hotărâserăm. Ar fi bine să ne grăbim, ne-a zis ea, fiindcă Bobbie Lee va mai fi în oraș doar câteva nopți, și ar fi bine să te ai bine cu Dumnezeu, la ce vești circulau despre bomba pe care Hitler poate s-o trimită oricând peste noi. Am lăsat-o pe o stradă de pe lângă poalele dealului. După ce a plecat, tanti Mae i-a zis ceva mamei despre ea, dar eu n-am auzit. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
spre mine. — De fapt, ia, citește-o singur. Am deschis plicul și am scos scrisoarea. Era scrisă cu litere roșii, de tipar, pe o hârtie veche, cafenie, de caiet dictando, așa cum foloseam în gimnaziu la doamna Watkins. Dragă Mae, Am vești bune pentru noi. Bill mi-a spus că ne va folosi pe amândoi aici, la emisiunea lui de radio. Dacă o să-i placă de noi. Și cred că o săi placă Mae. Nu trebuie să te grăbești să vii aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
motorul imediat. Am stat în dubiță o vreme, gândindu-mă la ce urma să fac. Nu mă mira faptul că eram singura persoană care își exprimase dubiile cu privire la moartea lui Lee. Văzusem deja reacția din casă când s-a împrăștiat vestea că era cineva mort în grădină și că poliția e pe drum; oamenii care petrecuseră acolo toată noaptea s-au evaporat atât de rapid că puteam să simt pe hol miros de talpă încinsă. Nu le păsa ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu ochii strălucitor de albaștri. M-am trezit că îi zâmbesc înapoi sedusă de șarmul lui înnăscut. Știa prea bine cât e de fermecător și se folosea fără rușine de acest atu. — Să o lăsăm baltă. Mai bine îmi spui vești proaspete. Sigur sunt mai interesante ale tale. Ăsta era imboldul de care avea nevoie. A plonjat într-o descriere a noului proiect la care lucra, o producție La Traviata, cu o companie de teatru avangardist; acțiunea avea loc în anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la fel de sensibilă la farmecul lui ca altele. —Ce? A, da, era pe invers, nu-i așa? Uitasem. S-a uitat în altă parte. Și-a turnat încă o ceașcă de ceai și a spus: Cum stau treburile la tine? Ceva vești? Claire era cunoscută ca fiind egocentrică. Dacă se oferea să pună o întrebare despre altcineva, în loc să orienteze conversația în jurul preocupărilor ei, nu însemna decât că nu voia să continue subiectul care se discuta. Am simțit că e ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
încercând să calmez spiritele, dar nu înțeleg. în sâmbăta aia tu credeai că vei primi finanțarea și exact în noaptea aia a murit Lee. —întâlnirea avusese loc cu o zi în urmă, m-a lămurit Paul. Și noi am aflat vestea abia luni. —Târfa, a avut curaj să vină la petrecere după ce ne-a înjunghiat pe la spate... —Taci din gură! a țipat Paul, ridicându-se puțin. —Ba n-am să tac! Mereu îmi spui ce să fac! Uită-te la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
curând. Biip, clic, uirr, biip. Cineva a închis fără să lase mesaj. Sunt Laura Archer. Ai putea să mă suni de îndată ce ai ocazia ca să mă anunți dacă ai progresat în ceea ce privește problema pe care am discutat-o? Abia aștept să aud vești de la tine. Uite că nu te cred, m-am gândit jucăuș. Abia reușisem să scobesc o bucată mare de înghețată când a sunat soneria. Trebuia să fie Tom care trecea pe acolo așa cum promisese. Am înghițit în sec. Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Mama Laurei a izbucnit în ceea ce se poate numi un râs zglobiu. De aceea sunt eu aici. Deci era teafără. Dacă nu, mama ei ar fi avut o voce jalnică la telefon. —Laura e mai degrabă luată prin surprindere de veste, a continuat. Dar este extrem de fericită. Și David la fel. Sunt amândoi încântați. —îmi pare rău, am spus cu sinceritate, dar nu știu despre ce este vorba. Bineînțeles, ce uitucă sunt. Nu ai de unde să știi, totul s-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
singură persoană de care mi-e frică, spusese Nina gânditoare. - Dumnezeu, încercase barmanul să glumească. - Sau domnul cu coarne, adăugase un altul. - Tatăl meu, continuase Nina, ca și cum n-ar fi auzit ce spuseseră ceilalți. Are o inimă slabă și o veste ca asta l-ar doborî. Aș muri mai degrabă decât să-l văd pe tata mort. - Ar fi trebuit să te fi gândit la asta mai înainte, spuse un bătrân de la masa din colț. - Nimic rău nu vine fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
le-avea la dispoziție, să termine odată cu mizerabile nespălațis de la nord. Să-eradă orice urmă d’existență del el tribo Sassanido e Altaius e Dumnezeu mai știe cum i-o fi chemado pă arabo. Surle și cu trâmbițation sunară toate-odată, dând vestea del attaco incredibilo care urma să se petreacă când orologia urma să striké ora patru. Numa’ că nici arabo nu erau prostado. Ei se deghizaseră-n mii de bulangeado și veneau cu bombe la subraț pe care-apoi le detonau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
însă nu mai asculta de mult. Acum se gândea la ceea ce auzise. Iar tot gândindu-se, simțea presiunea aceea de pe umerii lui și mai mare, ca și cum întreaga lume s-ar fi prăbușit peste el. Lucru normal de altfel: odată cu această veste ieșită din comun, tot ceea ce gândise oricine oricând, deci mii și mii de ani de evoluție, erau practic aruncați la gunoi. În cu totul altă parte a lumii, însă, Ray Kurzweil ieșea din studioul televiziunii destul de îngrijorat. La fel de îngrijorat, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu mai avea în momentul acela alte haine curate. Glumești, continuă acesta. - Vă rog, domnule, credeți-mă pe cuvânt! urlă Abdulah într-o arabă perfectă. Peste numai cinci minute însă, Abdulah zbura cu șuturi puternice în cur direct în stradă. Vestea că guvernul României infiltrează mai nou în moschei spioni care cunosc araba la perfecție făcu înconjurul orașului în numai câteva ore, generând o revoltă spontană pe întreg mapamondul în următoarele câteva zile. Nici unui membru al comunității internaționale nu-i veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
urmă a oribilei mele crime pe oriunde treceam? Cum era posibil? De ce, mai ales, făcusem asta, având în vedere că eram un tip excesiv de milos, cu frica lui Dumnezeu, în ciuda câtorva dintre gândurile descrise mai sus, pe care până și vestea uciderii unei muște l-ar fi putut mâhni vreme îndelungată, înlăcrimându-l pentru totdeauna? De-acolo de unde mă oprisem, buimac, din pragul porții uriașe de fier ruginit ce străjuia superba grădină a acestei instituții, am privit la ușa înaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]