3,592 matches
-
ce plecau își terminară de îmbarcat boarfele, șeful de gară, țeapăn pe peron, pe cap cu chipiul roșu, ridică discul rotund înfipt într-o tijă, pentru a da mecanicului semnalul de plecare. Șuierul locomotivei despică aerul până în tăriile cerului care vesteau o frumoasă zi de vară, și trenul se puse încet în mișcare. Șeful de gară sări pe scara vagonului și ridică mâna spre cei care, plângând, rămâneau pe peron: rămas bun tuturor, rămas bun, Bugaz! În fiecare gară, se adăugau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-l doară capul. Vântul încărcat cu fulgi rari de zăpadă îi răcorea fața și obrajii. Se simte întremat. O țigăncușă, încotoșmănată în niște boarfe vechi, cu un coș de viorele la picioare, tropăie strigând să-ți spargă urechile: "Cumpărați floricelele! Vestesc primăvara, aduc dragostea!" Se aplecă deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe, și alege un buchețel. Îl scutură de zăpadă și îl amușină ca un câine: Nu prea miros vestitoarele tale..." "Ba ai matale nasul înfundat, boierule!" "Ce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de fericire că lumea încă nu l-a uitat. Timidă, prin tramvaie, mai răzbate vreo colindă. Parcă și jurnalele de știri sunt zilele acestea mai puțin belicoase decât altă dată, mai moderate, folosesc un ton mai calm și nu mai vestesc grozăvii de tot felul. Câte o cisternă răsturnată pe la noi, câte o furtună de zăpadă pe la ei, dar nimic încă, din grozăviile „obișnuite”, dezvăluirile terifiante și scandalurile zgomotoase cu care ne-am obișnuit. Noul An, ca o întindere imaculată de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
guri rămăseseră căscate de surprindere sau de spaimă. Aproape un sfert de oră trecu astfel, în chinurile așteptării. Rustan-bey, secretarul lui Fuat efendi, vine din partea șefului său și cere să-mi vorbească. șirurile se deschid, înaintează până la mine și mă vestește că vine să mă conducă din partea comisarului imperial. Deși am fost mișcat de procedarea lui Fuat-efendi, m-am gândit la poziția compatrioților mei, în mijlocul cărora mă aflam, și am răspuns: «Spuneți d-lui comisar că, deoarece, pe cât se vede, e
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mai mult, că românii n-au degenerat. A doua zi mi se oferi Prefectura poliției, pe care o refuzasem altă dată și pe care o refuzai din nou.“ Unul din acele presimțiminte necunoscute, a căror esistență o atestă psicologia, mă vestea că ceva serios are să se petreacă la această reunire. Așadar mă scol, mă pune în trăsură și apuc spre Cotroceni. În drum fui obiectul unei onori nemeritate și la care nu mă așteaptam deloc. Cea mai mare parte dintre șefii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
anxioase de a interpreta în mod automat informațiile din existența lor drept amenințătoare. De exemplu, soneria telefonului are mai puține șanse de a fi asociată cu anticiparea plăcută a unei discuții cu un prieten, ci se crede mai degrabă că vestește un accident. Expresia de încruntare a șefului de la serviciu nu va fi, probabil, considerată o problemă personală a șefului, ci un semn de dezaprobare. Această percepție a realității se fundamentează pe experiențele anterioare de viață, care pot include impactul unor
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Cristos «Uită-te la noi!» În acel moment cuvântul era adresat unei persoane precise; dar poate că în ochii Apostolilor, plini de Duhul Sfânt, se înfățișa o lume întreagă ologită din naștere, paralizată în suflet, căreia trebuia să îi fie vestită deopotrivă vocea imperioasă a Învierii: «În numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te și umblă!» Aceasta a fost și intonația predicării apostolice: «El este piatra disprețuită de voi, constructorii, Care a ajuns în capul unghiului. În nimeni altul nu există mântuire
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de nici unul din aceste drepturi. Nu v-am scris acestea ca să mi se facă și mie tot așa. Mai bine să mor decât... Nimeni nu-mi va lua acest motiv de laudă. Așadar, care este răsplata mea? Este aceea ca să vestesc fără plată Evanghelia și să nu mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă Evanghelia» (1Cor 9,11-12; 15.18). Scriindu-le, într-o altă împrejurare, le spunea: «Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Când începe să vorbească despre bogățiile tainice ale lui Isus Cristos, Paul se adâncește în profunzimile Inimii Sale adorabile și ne precedă în această devoțiune: «Mie, celui mai mic dintre toți sfinții, mi-a fost dat acest har: să le vestesc păgânilor negrăita bogăție a lui Cristos și să le pun tuturor în lumină care este înfăptuirea misterului ascuns de veacuri în Dumnezeu, Creatorul a toate... De aceea, îmi plec genunchii înaintea Tatălui... de a fi întăriți prin Duhul Lui în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pentru cel mai bun poem cu titlul: Cântecul latinului sau Cântecul gintei latine. Au concurat mulți poeți francezi, italieni, spanioli etc., dar premiul l-a obținut Vasile Alecsandri în ziua de 7 mai. De Roqueferrier, secretarul perpetuu al Societății, a vestit pe Alecsandri prin următoarea telegramă: „Alecsandri Mircești Juriul compus din Mistral, Tourtoulon, Quintana, Obedenaru și Ascoli vă conferă în unanimitate premiul. Vă așteptăm.“ Premiul consta dintr-o cupă simbolică. Iată cântecul: Latina gintă e regină într-ale lumei ginte mari
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ca studenții, după întrunire, să iasă în stradă, să treacă pe la legația austro-ungară, să huiduiască și să spargă geamurile. Dar poliția, care și ea avea printre studenți spionii ei, știa ce se plănuise; de aceea, pe de o parte a vestit legația din strada Vienei - astăzi strada Wilson - ca să închidă mai devreme porțile, apoi forțe polițienești au fost aduse în apropiere spre a interveni la nevoie și imediat.* întrunirea s-a ținut în sala Carpați, acolo s-a votat o moțiune
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în vederea încadrării lor la locul potrivit în cursul cronologic al narațiunii. Pagina 29 * O relatare, recapitulând zvonurile care circulau în epocă, privind pretențiile teritoriale ale Rusiei față de țara noastră, la începutul anului 1878: Cu sfârșitul operațiunilor militare se răspândește și vestea cum că Rusia ne reclamă Basarabia. Vestea produce o mare agitație în București. Nicolae Krețulescu, fost ministru, unul dintre fruntașii politici - deși neînscris în nici un partid - ridică glasul pledând teza unei înțelegeri cu Rusia. El scoate o broșură prin care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cu dăscălița locuiau mai în centru, vizavi de primărie. Pe lângă gospodărie aveau o livadă de invidiat: mulți pomi fructiferi și-o abundență de arbuști de coacăze (rebize) roșii. Nimeni în comună nu mai aveau o asemenea recoltă de coacăze. Erau vestiți și peste hotarele Costișei în ce privește livada lor. Doamna făcea dulcețuri, vin și compoturi, încât cămara lor era mereu plină cu delicatese din fructe proprii. Domnul cantor avea o voce de tenor și-i încânta pe enoriași la slujbele bisericești, unde
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pieptene, alesul va fi unul bătrân și colțat (știrb), iar dacă va atinge pe cea cu pâine, alesul va fi bun și blând. În caz că va atinge pe cea cu paharul, alesul va fi numaidecât un bețivan. Iordanul (Boboteaza). Pentru a vesti Botezul Domnului, preotul satului, însoțit de doi enoriași și câțiva copii umblă din casă în casă, în ajun, cu sfințitul. Când eram mică, preotul venea mai întâi la noi (fiind foarte aproape de biserică) și mama lega de cruce un fuior
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu mai fim așa de supărați. Mama le-a dat un lighean mare de carne și oase (pentru răcituri) să fie de sufletul celui ce-a fost Joiana. Catrinoasa meșteră la închistrit ouăle Vecina noastră de pe gârlă, Catrinoasa era meșteră vestită în tot satul. Închistrea (încondeia) ouăle ca nimeni alta. Nu mai prididea biata bătrână cu treburile... Cu multe zile înainte de Sfintele Paște, mama mă trimitea la ea cu un coș cu vreo 50-60 ouă albe, o bucată de slănină de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și care urma să-i fie pe mai departe slujitoare devotată. * * * Clădit de părintele celor doi principi, castelul fortăreață de pe Schlossberg, care domină orașul Freiburg, era la acea vreme un simbol de bogăție și lux, cea mai frumoasă clădire romanică, vestită pe toată valea Rinului superior și mai departe. Bătrânul duce Bertold II ridicase reședința pe trei trepte de munte tăiate În stâncă. Mai târziu, fortăreața fu Înconjurată de un șanț adânc de apărare. Singura cale de acces În castel era
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai sfânt decât cel de la Sfântul Petru, și amărâții din satele vecine duraseră acolo din trunchiuri de brad o bisericuță și o fântână. Cu timpul, nimeni nu-și mai aducea aminte când se aciuase acolo și un pustnic. Bătrânii po vesteau că asta se Întâmplase În vara când molima cea nouă secerase multe vieți. Pe neașteptate, aripa morții se Întinsese peste ținutul muntos cu aer curat și ape limpezi, unde oamenii mureau de bătrânețe, dacă nu-i ucideau tâlharii sau dacă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe care Urs le importa ca să le poată vinde mai departe. Al treilea din dinastie, numit tot Urs, extinse și mai mult negoțul. Legăturile lui se Întindeau de la Bizanț și Veneția până În Aachen și În Flandra, de unde negustorul aducea pânza vestită pentru finețe, din care Își croiau cămășile nobilele doamne și nobilii cavaleri de pe toată valea Rinului de sus. După ce călători câțiva ani aproape fără Încetare, ucenicind la negustorii din Florența și poposind la Praga și pe valea Loarei, În preajma Curții
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
castel, Conrad Își schimbă la iuțeală hainele murdare de la cățărat și ceru să-i fie adusă cina. De-abia Începuse să se Înfrupte din țiparul de Rin fript pe grătar, În sos de unt, când trompetele și larma din curte vestiră că ducele Bertold se Întorcea de la vânătoare. Pașii lui repezi cu pinteni sonori se auzeau pe trepte și, ca totdeauna când nu se cina În sala festivă, se Îndreptă spre odăile fratelui său. Conrad mânca În liniște, ca și cum nu s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cimitirul cel bun al familiei cu nume scrise pe pietre care într-o zi vor dispărea în plesnetul norilor șampanizați. Va fi furtuna de dinaintea liniștii? Dar lucrurile nu se opresc aici Luptătorul de la Marathon coboară din cînd în cînd ca să vestească lehamitea de după izbîndă. Învinșii coboară și ei istoria le-a dat dreptate pulberea rodește deopotrivă în valea mănoasă a Nilului dar și în pustiul cel mai promițător, artiștii dezastrelor pun semnătura pe pînzele mari satisfăcuți că Dumnezeu și timpul merg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lucru, la Galați, în ziarul local "Viața nouă", eram tare fascinat de plumb, de litera scrisă, de miracolul foii de ziar. Pot spune că am întâlnit acolo niște oameni drăguți, binevoitori. Tot în acea vreme era și un cenaclu literar vestit în Galați, o adevărată școală de literatură, pe str. Gamulea, numit "13 iunie 1916", pe care îl frecventam cu Tia Chiper, cu un mare prieten, doctorul Viorel Dumitriu, care a murit, cu Ștefan Negrea, care a murit în închisoare, eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Studiez harta și plănuiesc să merg toată noaptea. La 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 140 ora 22 suntem la Chatanooga, În statul Tennessee. Cu 10,8 milioane ha și cu 2,7 milioane locuitori, statul este vestit prin lucrările sale din valea fluviului cu același nume. Tennessee forma În acel timp obiectivul principal al guvernului Roosevelt. Lucrările nu erau terminate. Mergem o parte din drum pe malul lui Tennesse. El izvorăște din munții Alegani, trece pe lângă Knocksville
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
o normă de 3 m3 de pământ excavat, apoi transportul cu roaba la 100-150 de metri, încărcări și descărcări de vagoane, construirea, întreținerea și modificarea de căi ferate, construirea de barăci și clădiri ori sfărâmarea pietrei la carieră. Peninsula era vestită pentru munca la carierele de piatră, efortul fiind foarte dur, motiv pentru care aici erau trimiși deținuții cu pedepse mari. Torturile de tipul celor de la Pitești au fost practicate în două dintre cele mai mari lagăre de muncă de la Canal
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
face cunoscut trecutul Bucovinei și starea poporului român din această țărișoară, puțin cunoscute poporului român.” Prim redactor la Foaea a fost G. Tofan. Foaea poporului (4 decembrie 1909-1918 nr.40) era ziarul românilor uniți, un continuator al periodicului ce-i vestise sosirea. * Foaia Săteanului apare la 2 octombrie 1932; redacția și administrația Cernăuți, Piața Grigore Ghica Vodă nr. 3 redactor responsabil dr. G. Jeleriu - Tipografia Universității. În „Crezul nostru” - un fel de cuvânt înainte, redacția își arată pe scurt ținta pe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1932 în ...”O lămurire”. Deci imperativă era lupta! De aici și titlurile: „Situația disperată a învățătorilor”, „Celor care încă nu ne înțeleg”, „O nouă lovitură”. „În loc de salarii - decorații” se intitula sfidător dar și acuzator una din știrile de la „Informațiuni” care vestea că dl. prof. univ. Nicolae Iorga era hotărât să decoreze 71 de învățători cu „Coroana României”: ...”ar fi mult mai bine să hotărască achitarea efectivă a salariilor învățătorilor care nu pot trăi din decorații. Ori cât de măguliți ar fi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]