3,681 matches
-
că totul se va termina cu bine, că o vom avea din nou în mijlocul nostru pe Cecilia, bineînțeles alături de Matei. —Să dea Dumnezeu să fie cum zici tu. —Aștept din moment în moment din gura cuiva sau printr-un telefon vestea: ”Și-a revenit Cecilia”. Ar fi vestea ce le-ar reda fericirea Ceciliei și lui Matei. Într-adevăr Matei și Cecilia erau doi oameni care se iubeau. Știau să-și facă viața frumoasă depășind cele rele, savurând pe cele bune
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fi el însuși. Suntem la banchetul, simposionul vieții să degustăm, să pregustăm acel „dincolo” al înțelegerii, armoniei, al unității și unicității, poate singura șansă de a ne cunoaște pe noi înșine, de a dobândi conștiința de sine. Trimișii să ne vestească chemarea la banchet pot, adesea, fi o întrebare, o rimă, un „dacă”, punctele de suspans („Ce este mai de preț: averea sau cinstea?; „Cel cu gândul fulgerător de îndemânos al omului de-a ajunge la el conștiința curată/ Nu se
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ca orice bătrân, mai trebuie să‑l și divinizați și să vă Închinați lui, să fiți cu gândul numai la el. Și să‑l mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sunt șarlatanii care te vestesc, care‑ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crâcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vârstei (părea mai degrabă un puștan decât un tânăr În toată puterea cuvântului), el văzuse deja moartea cu ochii, dar niciodată nu‑i fusese atât de aproape și tocmai acea apropiere, adierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rece a chiliilor. Adâncindu‑se În biografiile sfinților și ale blajinilor, va da de unele potriveli cu viața sa spirituală. Astfel Îi va Încolți gândul de a‑și depăna rătăcirile - de la anarhism și ateism până la adevărul credinței - ca apoi să vestească lumii iluminarea sa: civilizația contemporană se prăvălea În abisuri. Antichristul era la ușă, deja Își punea Însemnul său rușinos pe locuri ascunse: sub sânii femeilor și pe șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Savanții mei au descoperit mijlocul de a folosi șobolanii în laboratoarele lor și i-au găsit o întrebuințare și lui Zeydel. Cu asta v-am răspuns la întrebare, domnule?" încheiase ea pe un ton semeț. Cel ce ridicase problema era vestit ca un om cu limba ascuțită. Îi răspunsese tăios: ― Înțeleg. Aveți în laboratoarele dumneavoastră ființe omenești care fac experiențe pe șobolani, dar acum ați găsit un șobolan care să facă experiențe pe ființe omenești. REMARCA O FĂCUSE PE INNELDA SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cu paloșul la coapsă și cu crucea pe piept și afară de scarlatul tocurilor, înveș-mîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pământ să ia sfârșit. O lină cântare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborâseră prapurile înstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
alianță. Sunt zece ani de atunci. Muzicile acestor nunți thuringiene le-am auzit, curgând misterios, în marele Arbor al Aurului, în derivațiile regnului celui mai obscur. Vă aduceți aminte cum toți am tremurat, cum în apele înseratelor armonii ce se vestiră, dizolvarăm ceara și spălarăm ultragiul a 20 de ani de aspre chiote semănătorești. Fii ai unor părinți eminescieni, făgăduiți dulcelui vis germanic, prin taina ierbii de omăt și a florii albastre, călcarăm cu hotărâre și lepădarăm dubla trivialitate a unor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Luptătorului. Dar, fără îndoială, al patrulea loc îndată după acestea se cuvine Poetului. Lumea ar pierde o podoabă de preț dacă tribul ciudatelor, încîntătoarelor făpturi s-ar stârpi. Ce jale a cuprins Vechimea când năierii din vremea lui Iulian Apostatul vestiră de acel glas de coabe auzit, sfâșiind mările: "Pan, marele Pan a murit!" Mort, așadar, Peisagiul; închise ochiurile de păduri; sleite gâtlejurile de ape; isprăvit jocul pâclelor, ca un suflet jertfit pe zări; spart sirynxul trestiilor; corul de oceanide al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spasmul inițial al universului nostru. Cu o singură diferență doar, că investigarea lui Rimbaud se continuă în calitativ. Același dar - era cât pe-aci să spunem aceeași știință vizionară - se desfășoară în excepționala bucată a Iluminațiilor, Geniu (Génie). Ea ne vestește nu atât domnia Frumosului sau a Binelui, cât aceea a unui principiu mai riguros: Adevărul "străbătut de violențe noi"; instaurarea unui mod imediat de gândire, mod ce depășește știința ancilară și devine consistență. Aceasta este și concluzia lui Poe în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
când soarta de judecător nomad, fără cuscriri ilustre, a lui tată-meu, îl arunca din Câmpulung, mai departe decât mi-e astăzi Brazilia și Alaska, la 700 de km, undeva, în lunca Siretului, aproape de gara Gălbeni. Dar locurile care se vesteau aspre, de surghiun, se dovediră o foarte blândă țară. Giganți înfloriți în arnici, cu plete și umbre de nuc sub pălărie; boi înceți cu coarne zvelte și divergente, ca veritabilii căpriori ai văzduhului; jidovi împietriți în giubele, rumegând interminabile algoritmuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
succes de stimă, dar congruențele, detaliul tehnic al demonstrației, îl rătăcesc. Hotărât să vadă într-însa o lucrare de teoria numerelor, izbutește să mă convingă să plec la Göttingen pentru a adânci această disciplină cu E. Landau, în care îmi vestea pe adevăratul purtător al tradiției Gauss-Dede-kind-Minkowsky. Încât în august 1921, cu un foarte modest ajutor dat de Ministerul Instrucțiunii, în urma unui raport al lui G. Țițeica 1 și cu făgăduiala acestuia de a-mi reînnoi ajutorul la fiecare două luni
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sine texte a căror inocență artizanală nu are decât un merit : acela de a mă situa în afara literaturii... 18. Înainte de plecarea în mlaștini obișnuiam să fac plimbări lungi, fără o țintă precisă. Un fel de impuls greu de definit îmi vestea momentul când trebuia să pornesc la drum. Atunci luam primul tren, indiferent de direcție, sau prima cursă auto, iar când ajungeam la zece-cincisprezece kilometri de oraș, mă întorceam acasă pe jos. Vara, când oboseam sau când arșița soarelui devenea de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
marilor speranțe, consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului marea-i singurătate. Am băut, am dansat, ne-am jucat În taină cu sexul, ne-am Înfiorat de penajul principiilor eterne, am vestit lumii prin cîntec de cocoș scoarța de măr domnesc a dogmei, am desenat pe pîntecul femeilor scene din viața și moartea poetului anonim, am privit prin gaura cheii măștile celui mai Îndepărtat viitor, am cîntat la gratiile ferestrei recviemul pumnilor
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
moderne așteptînd să-mi crească ierburi pe limbă, să se coacă floarea de mac În marile vase de opiu. Aștept să vină menajera să-mi gătească golgota, să-mi pună cu grijă crucea pe umărul drept, să o aud cum vestește cu gura plină sosirea cuvintelor aspre și-a asasinilor, și zîmbetul porților de abator. Cum stau În groapa Glina a poeziei moderne, mă Îndestulez din semințele visului și beau din sîngele cald al acestui poem. Aștern pe patul puștii cuvintele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
lemnul să se răzvrătească pe cruce. E tăcere... Nu se aude decît rumegatul marilor ierbivore din staulul icoanelor, vine doar o boare de vînt dinspre lepădarea omului de către om, dinspre vînzarea fără factură a lui Dumnezeu. Ridică-te, femeie! și vestește Începerea acestui carnaval, legalizat și autentificat, cu Înalta Încuviințare a procleților de la sanepid. Putem mînca În voie, putem În voie să ne ospătăm cu resturile cinei de taină. Ridică-te, femeie, și Împarte mulțimii flămînde cei cinci pești pe care
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Și s-a făcut liniște. Lumina slinoasă a lunii s-a așezat de-a curmezișul vieții. De-o seamă cu timpul, bătrînul scrib comenta această Întîmplare. Femeile au aruncat, Între timp, În foc, Întreg stilul clasic. Întîmplare care a fost vestită În cele patru puncte cordiale, acolo unde visul Își face hrană din trupul meu, vis Încuibat În răceala osului de sub tîmplă. Aproape o zădărnicie dacă nu s- ar auzi plînsul, plîns de literă trufașă ce-mi hăituiește numele. Prin ce
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
argintate- ale tarotului. Șoaptele-cîntec Îmi despică insomnia pînă la Încă nescrisa poruncă: „niciodată nu va fi omul mai rău În moarte, decît acolo unde moartea Însăși va fi fără de moarte.” Dar eu nu mă tem. Continuu să alerg pe străzi, vestindu-mă numai dinspre partea necositorită a insomniei, ca un hram al lepădării de frate, ca o agapă petrecută-n groapa albită de varul leneș al trecerii timpului, altfel decît În ghicitură. Sunt pregătit să rup himenul dintre viață și moarte
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
aceeași Împotrivire, care vine din tăcerea hăcuită prin aerisirea mormîntului, cum să nu devin complice trupului tău, poete, cum să nu mai luminez cu vorbe prima duminică petrecută În mormînt! SÎngele meu copt de atîta moarte cade ca un măr vestindu-le participanților la carnaval , o recoltă bogată. Dinspre o astfel de veștejire din rod Îmi Întorc arcul ceasului, alunec și rup pielea palidă a morții. Aici În mormînt am dezvirginat moartea pentru prima data, și-n țipătul ei dureros am
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de cal tînăr, și asta, În timp ce pe zidul stîng ― numit În derîdere zidul plîngerii, după un vodevil În care eroul moare foarte greu, dar moare ― o mînă harnică scrie: „poezia se află În milă, n-o căutați altundeva!” Vestesc a vieții suavă Înălțare. „ Le temp se leve, il faut tenter de mourir”, ar spune poetul, dar cum mai poți descifra arsura scrisă pe fruntea sa, cînd semnul care-mi Întoarce purificarea ca pe un arc de ceas Îmi poruncește
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de la copiii oamenilor! 13. Încingeți-vă, preoți, și plîngeți! Bociți-vă, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea îmbrăcați cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. 14. Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare; strîngeți pe bătrîni, pe toți locuitorii țării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, și strigați către Domnul. 15. "Vai! ce zi!" Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
14. Cine știe dacă nu Se va întoarce și nu Se va căi? Cine știe dacă nu va lăsa după El o binecuvîntare, daruri de mîncare și jertfe de băutură pentru Domnul, Dumnezeul vostru? 15. Sunați cu trîmbița în Sion! Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare!" 16. Strîngeți poporul, țineți o adunare sfîntă! Aduceți pe bătrîni, strîngeți copiii, și chiar pruncii de la țîță! Să iasă mirele din cămara lui, și mireasa din odaia ei! 17. Preoții, slujitorii Domnului, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
scol în locul în care i-ați vîndut, și voi întoarce fapta voastră asupra capului vostru. 8. Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii și fiicele voastre, și ei îi vor vinde Sabeenilor, un neam depărtat; căci Domnul a vorbit. 9. Vestiți aceste lucruri printre neamuri: pregătiți războiul! Treziți pe viteji! Să se apropie și să se suie, toți oamenii de război! 10. Fiarele plugurilor voastre prefaceți-le în săbii, și cosoarele în sulițe! Cel slab să zică: "Sunt tare!" 11. Grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
Cotonoaga, să se transcrie festiv, cu K rusesc. De la acea dată memorabilă, numele vechi, de Cotonoaga, se inscripționă altfel, devenind glorioasa Kotonoaga. Chirpic, care, totdeauna, umbla cu părul buhos sub căciulă, venea, noaptea, de la Kotonoaga la căminul cultural din Goldana, vestind victorios: Io-te, încă o cerere de intrare în colectivă! Am să-i raportez lu' Tovarășului Popescu... De când Partidul clasei muncitoare începuse marea operă de transformare socialistă a agriculturii din Goldana, Chirpic din Kotonoaga prezentase peste o sută de cereri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
brusc, în faptul serii, cu băieții de la Școala de reeducare, înțoliți, ca totdeauna, în hainele lor de doc cafeniu, șezând cocoțați pe ieșituri de zidărie, la cote diferite de înălțime, ca într-o scenă de operă, cu buciumași din Carpați, vestind năvălirile barbare ale tătarilor, aruncându-și unul altuia cărămizile de care trebuia debarasat locul pentru înaintarea progresului socialismului secolului XX. Probabil, pe undeva, stătea înfiptă o tăbliță improvizată, ce avertiza că trecerea pe acolo era interzisă, din vreun motiv oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]