KorAP: Find »[drukola/base=vitrină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...122 123 124 ...189 >

4,713 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

mai găsești altul. O să mă regreți!..." Și mă ridicai, intrai în oficiu și mă întorsei cu o sticlă de vin roșu, pe care o destupai cu un sentiment sărbătoresc. Posomorâtă, Matilda se duse și ea în sufragerie și aduse din vitrină două cupe de cristal violet de Boemia, pe care le umplui de îndată. Ciocnirăm și băurăm, eu cu sete, Matilda parcă în scârbă, dar nu pentru vin, ci pentru mine. "Tu, omul ideal?" îmi spuse. Da, strigai, sânt bărbatul ideal

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
acoperișurile din plăcuțe verzi amestecate cu altele, culoarea aurului? Micile și întortocheatele lui străzi, totdeauna bine pietruite și niciodată murdare, pe lângă trotuarele cărora, când ploua, apa susura curată la vale ca niște mici pârâiașe de munte? Minusculele lui prăvălii cu vitrine cu cadre de neon de toate culorile în care găseai doar câteva lucruri de vânzare, dar de a căror calitate nu se îndoia nimeni? Cu liceul în care mi-am petrecut... cu Universitatea... Da, iat-o, frumoasă clădire... Un doctorat

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
spre geamurile localului. Erau uriașe și țineau, din două părți, loc de ziduri. Grele draperii, roșii, le acopereau pe jumătate. Trecătorii pe care îi zăream pe aici nu erau niciodată grăbiți... loc de plimbare pe acest bulevard larg cu numeroase vitrine în care altădată erau expuse în multicolore lumini orbitoare blănuri scumpe, mătăsuri, galanterii luxoase, ceasornicării și bijuterii scânteietoare la prețuri atât de mari, încît te linișteai pe deplin contemplîndu-le: e perfect, îți spuneai, n-o să ai niciodată atâția bani ca să

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
expuse în multicolore lumini orbitoare blănuri scumpe, mătăsuri, galanterii luxoase, ceasornicării și bijuterii scânteietoare la prețuri atât de mari, încît te linișteai pe deplin contemplîndu-le: e perfect, îți spuneai, n-o să ai niciodată atâția bani ca să cumperi ceva din aceste vitrine, și chiar dacă nu gândeai ca Socrate ("ce de lucruri de care n-am nici o trebuință") sentimentul de detașare era același... Ia te uită cum seamănă fata aceea cu casiera noastră... La primul colț... Reapăru în față... Hm! Cum să semene

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
când m-am îndrăgostit de primul băiat, care m-a părăsit repede. Am fost curioasă să aflu de ce și am rugat o prietenă să-l tragă de limbă." Ei, asta da, putea fi pasionant! Dar aici se opri în dreptul unei vitrine de galanterie, și după ce se uită câtva timp la ceva, intră înăuntru și ceru să vadă niște pulovere foarte viu colorate. Da, zise, nu sânt urâte, dar credeam că sânt de lînă". Și ieșirăm. "Sînt din nylon", zise. "Totuși, zisei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510

repetă, el își pierde valoarea sa prosexigenă precum și caracterul său imprevizibil. Dispunerea spațială a stimulilor a făcut obiectul unor studii speciale deoarece trebuie ținut seama de direcția privirii și locul stimulilor în câmpul vizual atunci când se privește o pagină, o vitrină, o reclamă luminoasă. Important este efectul contrastului atât pentru declanșarea unei reacții de orientare, ca rezultat al conflictului dintre atitudinea pregătitoare și stimulul actual, cât și pentru menținerea unei diferențieri continue între figură și fond. Contrastul culorilor are efecte atât

Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

de „Bragadiru“ și catastrofele parcă străluceau mai tare, ca sabia voievodului național. Arma sărise de pe etichetă direct în Muzeul de Artă: o aduseseră de curând din Turcia, păzită de doi haidamaci. După o săptămână, o încărcaseră înapoi pe TIR, cu tot cu vitrină. Priveam scenele de pe monitor nemulțumit, aproape supărat. Dincolo de incendii și coliziuni, se petreceau lucruri serioase, mai grave decât vocea spășită a comentatorului. Bănuiam că, în spatele pleoapei, cu fiecare clipire, ochiul înregistra niște secvențe infime, invizibile, pe care le transmitea minții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
el (nu-i călca oricine pragul; trebuia să ai recomandare ca să intri la el în prăvălie), miniștrii îl respectau. Ieșiseră zvonuri că scriitori importanți, unii încă în viață, plătiseră sume frumușele ca să-și vadă cărțile expuse măcar o zi în vitrina lui Scurtu. Nimic nu mișca în București, fără știrea lui; nici o copertă nu trecea dintr-o mână într-alta, fără ca el să afle ce și unde. Majoritatea celor care îl cunoșteau căzuse de-acord că nu era bine să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
arhiva personală a lui Camil Petrescu, i-am citit articolele din presă, i-am controlat scrisorile personale prin biblioteci, arhive și depozite de carte. I-am răscolit și jurnalul, în care se văicărește că n-are bani și că-n vitrinele librăriilor tronează Cezar Petrescu. Toate demonstrează că tipul știa de poveste și n-a făcut altceva decât s-o transcrie. Nici măcar numele nu le-a modificat.“ „Bun. Să presupunem că lucrurile așa stau.“, a insistat Maria, „Atunci, cum se explică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Așteptam cu toții „să se sune“. Parcă tot atunci, am reușit să-i conving că, în realitate, Camil Petrescu era o femeie care scria sub pseudonim. Sacoșa avea o formă trapezoidală. Era din piele vișinie, scumpă, capitonată, cum vezi doar în vitrinele hotelurilor. Se închidea cu două clape aurii, sudate de-o margine metalică de-aceeași culoare. Genul de chestie solidă și încăpătoare, pe care ți-o imaginai ticsită cu bancnote sau bijuterii. Lipsea doar lanțul, ca-n filme, prins cu cătușe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
ultima clipă, când simțeam că el e pe punctul să-și da seama. Pe stradă, mă plimbam cu Felicia de mână și cercetam călcâiele tipei din față, ca și cum aș fi fost atent pe unde merg. Sau mă prefăceam că studiez vitrina unui magazin, când eu de fapt admiram reflectarea pulpelor femeii din stația de-autobuz. Același lucru în metrou, folosind geamul ușilor. Voluptatea se-amesteca prudent cu abținerea, satisfacția cu interdicția. Tensiunea creștea, îmi simțeam creierul dureros, intoxicat de plăcere. Puteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
o comodă, două noptiere, un aspirator și-un aparat de gimnastică. Noptierele cădeau drept, în unghiuri simple și ascuțite, cu aspect minimalist. Vechile noptiere ale bunicului Vitalian, rotunde, cu furnirul de cireș negru plesnit, fuseseră aruncate pe trotuar. Bufetul cu vitrină și trei ușițe cu cheie, care se deschideau în sus, ca aripile unui Lamborghini Espada, la fel. Acolo dormeau vesela de porțelan și tacâmurile nemțești de argint, verzui, cu arome de fier și mentă. Plonjase de la etaj și cufărul striat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
foen). Nu mă imaginam făcând sex lângă un dulap de țară, cu bibelouri: uram cu-aceeași tărie piticii, îngerașii de lut, halbele mici de bere, pisicile de porțelan în rochii de mireasă și fructele de ceară sau sticlă înghesuite în vitrină. Detestam la fel de categoric interioarele muncitorești, mirosind a vișinată și motorină; oricând ar fi putut să sară din spatele ușii un bărbat gol, în șosete albe, ca fotbaliștii care bat mingea pe nisip la Mamaia. Și, mai ales, fugeam de scena cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
farfuriile aterizau pe pardoseală, în zgomot de frișcă și lingurițe; le însoțeau paharele înalte și groase, umplute cu lichide roz sau verzui acidulate. Și, oricum, apăruseră cafenelele și ciocolateriile. Galantarele nu te ispiteau, deși păreau să colcăie de viață. În vitrina lor rece și alburie, tremurau niște creaturi ciudate: „negrese“ la pachet (cum or fi încăput înăuntru?); „Diplomat“ (o ruladă grețoasă, mustind de sirop); „cremșnit“ (numele îmi inspira o insectă monstruoasă); „cartofi“ (nu lua nimeni, toți copiii știau că sunt făcuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de Litere. Acolo - învățasem asta încă din anul întâi - încep și se termină marile povești ale literaturii române. Toți profii noștri, reali sau deghizați, își lăsaseră biografia în mii de cărți și fișe frumos rânduite pe rafturi și-n spatele vitrinelor bibliotecii; până și vestitul ESCU ar fi trecut pe-aici. Era o cerință administrativă, o obligație de serviciu - cum se numea pe vremuri. Trebuia doar să cauți sertarul potrivit, pe urmele cotei care ți-ar fi deschis paginile adevăratei povești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mii de volume?!“ „Douăzeci și două de mii...“, l-am corectat eu, după care i-am smuls lanterna și i-am vârât-o în ochi. „Am donat și eu câteva, de-alea cu roboți și proteze. Stau la dungă, după vitrină, cu paginile netăiate.“ „Du-te-n babardeli cu donația ta!“, a recuperat Mihnea lanterna. „Nu mai pot eu că ți-au trecut numele pe-o etichetă... Zi mai bine: ce facem mai departe?“ „Nu scotocim ca boii. Luăm la puricat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
ne interesa. De fapt, nu auzeam nimic; orice, un cuvânt oricât de neînsemnat ne-ar fi fost de folos. După vreo cincizeci de metri de mers târâș pe sub marile Dicționare (mă gândeam cu groază că, dacă vreuna din ușile cu vitrină ar fi cedat, am fi fost striviți de tonele de scriitori revărsați din rafturi), ne-am oprit între două ganguri. În dreapta, se conturau în umbră și-n praf latinii, cu epopeile lor de carnaval cu care te chinuiau în anul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
între două ganguri. În dreapta, se conturau în umbră și-n praf latinii, cu epopeile lor de carnaval cu care te chinuiau în anul I. În față, se deschidea culoarul medieval, cu trubaduri și truveri încremeniți în armura de sticlă a vitrinelor. I-am făcut semn lui Mihnea să tacă și să se-așeze între culoare. Apoi m-am apropiat de balustradă; pășeam repede și pe vârfuri, hoțește. M-am strecurat după un stâlp și-am scos doar capul de-acolo. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
bursele, simulau competiția (ca Pepsi și Coca-Cola). Dacă te puneai rău cu un mercenar, nu mai pupai premii sau străinătate toată viața ta. Ne aștepta un ultim etaj de controlat. Biblioteca urca pe încă un nivel, răsucită cu tot cu sertare și vitrine pe două scări metalice, care se întâlneau în vârf. Pereții culoarului erau umpluți cu inscripții, ornamente, brâuri, citate din Clasici, de sus până jos. Nici un centimetru de tencuială nu rămăsese liber, toată întinderea peretelui fusese ocupată, decorată cu un semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Un oraș bolnav, hrănit cu pipeta și furtunurile perfuziilor. Medicamentele mă atrăgeau, eram fascinat de numărul și dimensiunile lor, dispuse ingenios pe zeci de suporturi de sticlă. Rămâneam ore în șir iarna în fața lor, încremenit de groază și plăcere, aburind vitrinele cu vârful nasului, ca o femeie aflată la cumpărături pe Calea Victoriei. Cutiuțele cu sute de culori și inscripții urcau și coborau odată cu privirea mea, pe treptele unui turn de jucărie: le studiam ambalajele cubice și etichetele în formă de stegulețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
intervii: să sari tare pe ea, ca pe trambulină, sau să bagi, să scoți și să bagi iar vârful pantofului în celula fotoelectrică a ușii, împiedicând-o să se închidă. Am luat-o la picior pe Kärtnerstrasse, orbit de neoanele vitrinelor. Drumul curgea firesc, îl urmasem de-atâtea ori în perioada doctorului Weidle, că învățasem pe de rost ordinea firmelor: Zara, Mango, H&M, Pierre Cardin, Wolford, Palmers, Vacheron Constantin, Benneton, Epic, Starbucks, Orsay, Triumph, iar H&M (ultimii mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Benneton, Epic, Starbucks, Orsay, Triumph, iar H&M (ultimii mi se păreau de departe cei mai tari: scoteau baloți de haine, pe care îi vindeau pe nimica toată). Le puteam recita corect, de la stânga la dreapta sau invers, în funcție de cerințe. Vitrinele te îmbiau cu manechine lăptoase, fără ochi, dar lipite de dresuri negre, întinse la maxim pe portjartiere. Îți plesnea privirea pe pulpele cerate. Mai străluceau și unele rozacee, medicinale, cu seturi năpraznice de chiloți suprapuse peste abdomenul balonat: păpușile Triumph

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Și cam atât. La tejghea se-auzea Herbert Grönemeyer din două boxe negre, cu woofer-ele atenuate. Cânta ceva potolit, probabil sărbătoresc: „Ich muss sterben, Ich muss sterben“. Prăjiturile îl însoțeau, strălucind în creme mov și roșii revărsate peste blaturile din vitrină: tiramisu cu fructe de pădure, Apfel-Tarte, cremșnit cu sos de zmeură, tort de vișine cu mure. Ospătarii trebăluiau printre farfurii, înfășurați în șorțuri lungi și negre. Mai deslușeam și-un monstru rotund, cafeniu: nelipsitul Sacher-Torte, un soi de roată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
îndopată cu straturi moi de cremă de nuci. O întâlneai și pe Kärtner și Graben, învelită în cutii de lemn cu mutra lui Mozart sau a altui tip, pe care nu-l știam; probabil era Sacher. M-am apropiat de vitrina cu prăjituri, prefăcându-mă că-mi aleg ceva. Cu vederea periferică, studiam pe sub pleoape ultimele mese. Nu rămăsese decât o singură persoană acolo, un tip îmbrăcat într-un sacou maro, cu un pulover pe gât, tot maro. Am coborât discret

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de tort Sacher sau îl căraseră ospătarii jos cu ei, în subsol. Procedeul nu părea nou, și nici neobișnuit. Auzisem de la noi că, din când în când, dacă vroiai să faci niște prăjituri vechi să arate bine, le scoteai din vitrină și le transportai în camera din spate, la reanimare. Blatul se stropea cu sirop și cremă de zahăr fiert, până se înmuiau foile și-și recapăta gustul; la sfârșit, prăjiturile erau nivelate cu-o linguriță. M-am aplecat peste farfurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]