22,492 matches
-
-i bine. Părinții mei, ei îmi spun Cucuieț. Am fost cucuiul din pântecele mamei vreme de nouă luni; mi-au spus Cucuieț încă de când m-am născut. Locuiesc la distanță de două ore cu mașina de mine, dar nu-i vizitez niciodată. Ce vreau să zic e că n-au nevoie să știe fiecare trebușoară despre mine. Într-o scrisoare, mama scrie: „Cel puțin despre fratele tău știm dacă e mort sau viu.“ Fratele meu mort, Regele Orașului Poponarilor. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Seattle. Iată tot ce-ar fi trebuit să moștenim: omul pe Lună în acel deceniu - azbestul este prietenul nostru miraculos -, lumea erei spațiale pusă în mișcare de puterea nucleară și alimentată de combustibili fosili, unde ai fi putut merge să vizitezi blocul farfurie zburătoare al familiei Jetson, după care să iei monotrenul până în centru pentru o comică pălărie-flacon de medicamente de la Bon Marché. Toate speranțele și știința și cercetarea și strălucirea lui rămase aici în ruină: Acul Spațial. Centrul Științific cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în Statele Unite drept Brandy, Seth și Bubba-Joan grație gurii extrem de profesioniste a Prințesei Prințesă. Tot drumul până la Seattle, Brandy ne-a citit cum o evreică pișpirică suferind de o misterioasă boală musculară s-a transformat singură în Rona Barrett. Noi vizitând case mari și bogate, șterpelind medicamente, închiriind mașini, cumpărând haine și ducându-le înapoi. — Spune-ne o poveste personală scârboasă, zice Brandy en route spre Seattle. Brandy zicându-mi întotdeauna ce să fac. Fiind ea însăși așa aproape de moarte. Despică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e așa vanitoasă și proastă și neajutorată. Dar ce urăsc cel mai mult și mai mult e cât de mult îmi seamănă. Ce urăsc cu adevărat e persoana mea, așa că urăsc cam pe toată lumea. Sari la ziua următoare, când am vizitat câteva case, o vilă, vreo două palate și-un château plin de hapuri. Cam pe la trei după-masa ne-am întâlnit cu un agent imobiliar în sufrageria baronială a unei vile din West Hills. De jur-împrejurul nostru sunt oameni de la catering și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de mână, un cartonaș îndoit în trei cu o viorea presată înăuntru. Șterpelesc una și-i prind din urmă, pe agenta imobiliară Cottrell și pe Brandy și pe Ellis. Nu, zice Brandy, sunt prea mulți oameni pe-aici. Nu putem vizita casa în condițiile astea. Rămâne între noi, zice Cottrell imobiliara. Cea mai mare nuntă din lume își merită prețul dacă reușim s-o aruncăm pe Evie în brațele vreunui sărman nefericit. Brandy zice: — Nu vrem să vă reținem. — Dar, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Coperta colecției: Vasilian Doboș Editura JUNIMEA, Strada Păcurari nr. 4 (Fundațiunea Universitară Regele Ferdinand BCU Mihai Eminescu) cod 700511 Iași ROMÂNIA tel./fax. 0232-410427 e-mail: edjunimea@gmail.com junimeais@yahoo.com revistascriptor@gmail.com Vă invităm să vizitați site-ul nostru, la adresa www.editurajunimea.ro, (unde puteți comanda oricare dintre titluri, beneficiind de reduceri), precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) EUGEN URICARU ( c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA EUGEN URICARU COMPLOTUL SAU LEONARD BÎLBÎIE CONTRA BANDITULUI COCOȘ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că în jurul prințului totul începe să freamăte, se trezește, furnică, dă colț. Pînă și vinul începea să fiarbă în butoaie la cele mai neașteptate intervale. Din cauza asta Hariton se dădea de duhul morții să-l împiedice pe Șerban Pangratty să viziteze prea des Crama și cînd n-avea ce face îl ducea numai în hrubele unde se păstra vinul vechi de cîțiva ani, amorțit de-a binelea. Nici atunci nu reușea să stăpînească totul, i s-a întîmplat ca după vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simțea că vreunul pleacă ori se întoarce, aprovizionarea se făcea în tovărășie și cu mărfuri în vrac. Totul s-a liniștit, cel puțin în sectorul lui, al "vieții reale", după cum se exprimase domnișoara K.F. Domnișoara, pe care n-o mai vizitase din acea seară și care nu i-a trimis nici măcar o vorbă. Măcar de sărbători s-o fi făcut. O vedea uneori la fereastra foișorului, o fereastră mare cît o vitrină, privind mișcarea, atîta cîtă era, de pe uliță, cu chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oricui să fie un aristocrat veritabil, os domnesc certificat, și în același timp să reușești să fii agreat in cele mai intransigente cercuri socialiste. Dumnealui era cum s-ar spune un "prinț roșu", fusese prieten apropiat cu răposatul Gheorghiu, se vizitase cu Cristescu-Plăpumaru, ce-or fi avut să-și spună, Pangratty că-l admiră și Cristescu-Plăpumaru că-l detestă și că pînă la urmă îi va cînta prohodul, nu lui, aviatorului Pangratty, ci prințului? Cine să știe, atîtea se petrecuseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar spiritul era cu totul lăsat în seama lui K.F., dacă există cu adevărat și dacă poate fi luat în seamă. Cînd a bătut la ușă, poarta era întredeschisă, desigur, o întâmplare, nu spusese nimănui că are de gînd să viziteze Vila Katerina, era în fond o chestiune de serviciu și el nu-și putea permite să pălăvrăgească despre așa ceva cu Bercu, ori cu Iacobovici cînd își făcea rondul, cînd a bătut la ușă a fost o clipă emoționat oare cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
amestecată și asta pentru că toți știau felul scandalos în care el însuși se "amesteca" în cele mai bizare medii. Mihail cunoștea că avusese legături cu socialiștii încă înainte de război, îl însoțise pe agitatorul sindical Gheorghiu Ștefan pînă în Egipt, îl vizitase prea des pe Frimu, casierul socialiștilor din Cîmpineanu, fusese amestecat, nu se știa cît, cu exactitate, în atentatul de la Senat, unde fusese grav rănit sfinția-sa Roman Ciorogariu, după aceea nu se astîmpărase și se învîrtise în preajma comuniștilor, fusese semnalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nimeni nu mai conversa cu Mihai Mihail, absolventul liceului din Tulcea, ci numai cu directorul Serviciului. Nu avea de ce să se supere, singur dorise acest lucru ca pe suprema recunoaștere a reușitei sale în viață. "De atunci Leonard m-a vizitat de cîteva ori, putea fi un sentiment de recuperare a timpului pierdut în Vladia, putea fi altceva, nu prea am fost preocupat de a descoperi natura adevărată a amiciției sale, am fost mulțumit că exista. N-ați observat că înaintând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca atunci când spui după o beție: „Noapte bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu‑i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucâtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua În care Îl vizitase mama, el va Înțelege că, În ciuda nădejdii ei demente, demente și deșarte, din momentul acela, viața sa va fi o farsă tragică scrisă de niște indivizi cu puteri supranaturale. Stătuse acolo, În fața lui, trupeșă, viguroasă, cu un văl peste față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din interior acțiunea de exterminare. „Experiența sa tehnică Îl va ajuta să se integreze la secția de igienă a departamentului sanitar Vafen SS, departament care, În vederea dezinfecției, avea sarcina de a perfecționa o rețea de gaze toxice. Ca inginer specialist vizitase În vara lui 1942 lagărul de concentrare Belzec, la care se va referi În mărturiile sale. Apoi va căuta prin toate căile să alarmeze opinia publică mondială și va reuși să intre În contact cu un diplomat suedez, baronul van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în cele din urmă Vetéa Pitó. Ai fi putut veni cu noi. Nu cred că ți-ar fi plăcut. Și nici mie. Îi observa apoi cu privirea aceea a ei, care promitea un paradis de sărutări și mângâieri. Să mă vizitați pe rând, adaugă. Va trebui să rămân satisfăcută pentru mult, mult timp... Se ridică și se depărta de-a lungul apei, iar cei trei prieteni o urmăriră cu ochii până când nu mai era decât un punct în depărtare. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trei, sublinie ea, si adaugă cu un nou zâmbet: Știai că este nepoata mea? Nu, se miră băiatul. Habar n-aveam. Ei bine, de fapt soțul meu îi era unchi și, după ce a murit el, nu prea ne-am mai vizitat, insă înainte de a pleca a trecut pe la mine și m-a rugat să am grijă de voi și, daca este posibil, să fiu eu cea care să vă satisfac, atunci când doriți. Ridică din umeri oarecum distrata. Bine-nțeles, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dietă cu răci, scoici, caracatițe, languste și peștișori de apă mică. Însă aspectul cel mai important al popasului lor în atol se dovedi a fi nu odihnă sau reparațiile, ci faptul că observară imediat urme care arătau că locul era vizitat destul de frecvent, ceea ce însemna că trebuia să existe o insulă locuită, undeva în apropiere. Trei zile mai târziu, Miti Matái hotărî să reia drumul spre nord și, în mai puțin de douăzeci și patru de ore, zăriră o insulă adevărată, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sută de țestoase au s-o tragă. O mie de delfini au să-i deschidă drumul. Un milion de Mahi-Mahi au să înoate în jurul ei. Miti Matái va străbate, intru veșnicie, oceanul liniștit și, în fiecare seară, va veni să viziteze insula în care se născuse și al carei erou - cel mai legendar dintre eroi - devenise. Cand sicriul celui mai mare dintre Marii Navigatori dispăru în întuneric, iar bolta cerului se umplu de milioane de stele, Tapú Tetuanúi caută una nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tranșat și foarfeci de bucătărie. Cu excepția Verigii Lipsă, cu falca lui ca o capcană de urs; el își putea folosi pur și simplu dinții. Voi nu sunteți trecători, dar această viață e, spunea domnul Whittier. Doar nu te aștepți să vizitezi un parc de distracții și să rămâi acolo pe vecie. Nu, suntem doar în vizită, și domnul Whittier o știe. Și ne naștem aici ca să suferim. Dacă sunteți în stare să acceptați asta, spune el, puteți accepta orice se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ea pe măsură ce cresc. Familia lor se duce de râpă. Domnul W. Spune că ai lui n-au putut face față. Mai au patru copii de crescut. Doar încredințându-l autorităților și-au putut permite internarea lui. După care l-au vizitat din ce în ce mai rar. Și spunând asta, pe fondul unei balade lente cântate la chitară, domnul W. va începe să plângă. Ce-și dorește cel mai mult și mai mult e să iubească pe cineva. Să facă domnișoaragoste de-adevăratelea. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Păcat că majoritatea lucrărilor avea să sfârșească în toaletele muzeelor. Era singurul loc fără paznic sau camere de securitate. În orele mai puțin aglomerate, ar putea chiar să intre în toaleta femeilor și să agațe o lucrare. Nu toți turiștii vizitează toate galeriile dintr-un muzeu, dar toți se duc la toaletă. Părea să nici nu conteze cum arăta pictura. Ceea ce o făcea artă, o capodoperă, părea să depindă de locul în care e atârnată... de cât de bogată e rama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Elevii din clasă se împărțeau în trei categorii. Comportamentul tovarășei față de ei scoase în evidență acest lucru. În prim plan se aflau copiii ai căror părinți erau bine situați ori prieteni cu învățătoarea. Aceștia îi făceau mici servicii și o vizitau acasă. În fiecare zi, în pauza mare, mama unuia dintre băieți venea la școală și își hrănea odorul, timp în care tovarășa îi ținea companie. În timpul orelor, băiatul era mângâiat pe creștet cu o grijă și simpatie deosebite. Văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Sota era un dascăl priceput. Vorbea clar, explica limpede și avea drag de meserie. Se implica în tot felul de activități, făcea excursii în cele mai neașteptate locuri, copii și părinți așteptau cu bucurie ori de câte ori ea anunța o nouă evadare. Vizitaseră mănăstiri, case memoriale, muzee, urcaseră pe munte, învățătoarea dovedind un har deosebit în a face obiect de studiu din orice colțișor. Serbările însă erau cele mai reușite. La sfârșitul clasei I pregăti cu elevii o scenetă. Fetițele reprezentau câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
face dacă Luana o va ține așa toți cei cinci ani de școală. Iașul era considerat un oraș frumos cu clădirile lui vechi, cu Parcul Copou, în care teiul lui Eminescu se ținea încă bine, Palatul Culturii, pe care-l vizitaseră cu școala de nenumărate ori, "Golia", "Trei Ierarhi", moaștele sfintei Parascheva la Mitropolie ori Bojdeuca lui Creangă din Țicău. Pentru Luana, în acel moment, Iașul reprezenta doar orașul care o făcea să meargă zeci de kilometri cu un tramvai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îl iubea pe Ernest și avea să-l iubească până în secunda în care inima și mintea ei se vor declara saturate. Într-una din zilele semestrului doi se întâlni cu Victor Darie, acum student la mecanică. O rugă să-l viziteze ori de câte ori îi făcea plăcere. Luana acceptă invitația și-l găsi instalat într-o încăpere deosebit de plăcută. Colegii lui de cameră erau spirituali și iubitori de muzică. Fata se simți bine din prima clipă. După câteva zile îl vizită din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]