4,110 matches
-
fac datoria cu sfințenie, neîntârziind nici o clipă să iasă la lumină din pântecul muntelui care le sloboade cu pașnică resemnare și în acest, Tu de ce, îmi întrerupe Janos firul gândurilor, tu de ce vrei să pictezi biserici? Și eu cuprins de vraja fără scăpare a înserării nu pot ocoli adevărul, Vreau să mă înțeleg pe mine însumi și adevărul adevărat, vreau să mă apropii de Dumnezeu! Atunci te sfătuiesc să faci filosofie și nu pictură, se-ntoarce Janos spre mine cu jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îi dau adresa mea și nu mai spunem nici unul nimic, doar ne privim, șoferul trebuie să se întoarcă de câteva ori spre noi ca să ne atenționeze că am ajuns și când intru cu ea în camera mea ne trezim din vrajă, Theo! De ce? dar n-o las să continue, nimic nu mai are importanță, acum ești cu mine, te rog! Rămâne la mine noaptea asta, soțul ei, Alain, va sosi de la Paris în câteva zile, anul acesta nu vor pleca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o întâlnesc rar, am și eu dreptul s-o desenez, două perechi de ochi și kodak-ul profesionist se îndreaptă de zeci de ori asupra Lenei și fata pare să nu-și dea seama de ce i se întâmplă, cuprinsă de vraja momentelor neobișnuite pe care le trăiește, după ce a epuizat câteva filme, Thomas, obosit, se oprește din lucru, Lena trece dincolo și se schimbă, redevine copila străzii cu haina lungă, uriașă care o acoperă până la genunchi, își pune cizmele roșii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-am zis: N-o să uit acest vis ciudat cât voi trăi! Mirajul naturii Elena Roșu Rumeneala zorilor înflorea discret pe cerul răsăritului. Soarele țesea scări de văpaie pe undele pârâiașului de munte. Lumina blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
apoi o Închise. Ploaia se izbea de partea de sus a cortului, aparatul foto păcănea și scâncea În timp ce, blițul se declanșa cu o frecvență amețitoare, generatoarele mormăiau. Cu toate astea, liniștea era asurzitoare. Medicul de serviciu fu cel care rupse vraja: — La naiba! Stătea Într-un picior, scuturându-l pe celălalt, În care se putea vedea un pantof plin cu apă. Isobel adoptă atitudinea ei profesională. — A fost constatat decesul? Întrebă ea cu o voce foarte ridicată, Încercând să acopere zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Marea Mamă Isis să ne dăruiască scrierea. Plăcuțele de fildeș și vasele cu semnele sacre sunt ascunse acolo. Germanicus nu vorbi. Dar tăcerea lui venea din alte gânduri: se spunea că Julius Caesar și Marcus Antonius căzuseră pesemne într-o vrajă aidoma celei în care simțea și el că aluneca. — Vreau să văd Ab-du, spuse el scuturându-se. Glasul bătrânului preot își schimbă timbrul și îl dezamăgi imediat: Când Augustus a debarcat la Canopus ca să ne aducă războiul, preoții noștri au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
comandanți de legiuni, și senatori romani, și navigatori arabi care-i ofereau lui Augustus sume enorme pentru statuile nude ale Cleopatrei - i-am văzut implorându-l cu lacrimi în ochi să nu le distrugă. Dar Augustus, numai el, a rezistat vrăjii. Mi s-a spus că a străbătut încăperile acelea însoțit de preoții săi, experți în magia ertuscă. Regina pusese să-i fie sculptat trupul în bazalt cenușiu și în diorit, în calcar, în granit, astfel că, de la o încăpere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
soției sale Plancina, sinistra prietenă a Mașterei, câteva femei care susțineau că vând stofe și parfumuri. Ele s-au întors speriate: — Prin încăperile Plancinei se plimbă o femeie siriană pe nume Martina, pe care am recunoscut-o. Se pricepe la vrăji, face otrăvuri... Toți se tem de ea. Nimeni n-a reușit s-o prindă vreodată: otrăvuri pe care nu le poți observa, mâncăruri, băuturi, obiecte unse cu venin, chiar și parfumuri. Într-o zi, în palatul din Epidafne, Germanicus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
agoniza atât de dureros, cei care-i erau credincioși fură cuprinși de mânie. Încercară zadarnic s-o prindă pe vrăjitoarea siriană, care dispăruse, cercetară fiecare ungher al palatului din Epidafne, iar imaginația lor găsi pretutindeni semne ale otrăvii și ale vrăjilor, amulete îngropate și urme uleioase, fetide pe fundul pocalelor și ale amforelor de vin. Și oase, poate de animale, poate omenești, pe care se efectuaseră rituri magice, fiindcă purtau semne și urme misterioase. Și numele lui Germanicus incizat pe tăblițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fetide pe fundul pocalelor și ale amforelor de vin. Și oase, poate de animale, poate omenești, pe care se efectuaseră rituri magice, fiindcă purtau semne și urme misterioase. Și numele lui Germanicus incizat pe tăblițe de plumb, cu formulele unor vrăji sinistre. Bănuiră că la palat exista un trădător ce urmărea evoluția bolii și-l informa pe Calpurnius Piso, care, nerăbdător, aștepta într-adevăr pe insula Coos, pe apropiata coastă a Cariei. În agonia lui, Germanicus găsi puterea de a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de această dată fu cuprins de uimire și de o teamă nelămurită. Vorbești despre vechiul templu egiptean demolat de Tiberius, Augustus? — Despre acela, zâmbi Împăratul. — Oamenii nu trec cu plăcere pe-acolo, îndrăzni să spună Manlius. Se vorbește despre niște vrăji, despre zgomote în vreme de noapte... Micul templu isiac fusese devastat și redeschis de patru ori, urmând destinul puterii. În timpul războiului împotriva Aegyptus-ului, poporul neștiutor, senatorii dezamăgiți și nemiloșii tribuni militari - o singură dată, toți laolaltă - spuseseră că lui Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustus închisese templul și reînființase un rit magic extrem de vechi, lung și complicat; îl celebraseră nu mai puțin de douăzeci de preoți, așa-numiții fetiales, heralzii spirituali ai războiului. Cu un cinism evident, Augustus garantase că astfel avea să înlăture vrăjile egiptene, iar capul preoților fetiales declarase: „Vrăjile Cleopatrei se împrăștie precum ceața“. Spre norocul lui Augustus și al preoților, evenimentele le-au dat dreptate. După câțiva ani, pentru mai multă siguranță, Tiberius pusese să fie arse mobilele roase de cari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
magic extrem de vechi, lung și complicat; îl celebraseră nu mai puțin de douăzeci de preoți, așa-numiții fetiales, heralzii spirituali ai războiului. Cu un cinism evident, Augustus garantase că astfel avea să înlăture vrăjile egiptene, iar capul preoților fetiales declarase: „Vrăjile Cleopatrei se împrăștie precum ceața“. Spre norocul lui Augustus și al preoților, evenimentele le-au dat dreptate. După câțiva ani, pentru mai multă siguranță, Tiberius pusese să fie arse mobilele roase de cari rămase în templul închis; o splendidă statuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zei, Julius Caesar construise o vilă în vremea poveștii sale de iubire cu Cleopatra. Toată Roma știa însă că, după asasinarea lui, nici Augustus, nici Tiberius nu intraseră acolo; totul în acea construcție, până și terenul, rămăsese impregnat de sinistrele vrăji egiptene. Împăratul nu-și anunțase sosirea - obicei ce devenise o legendă neliniștitoare - și râse: Paznicii aceia n-au mai primit o vizită de șaptezeci de ani. Printre copaci se iviră vechile ziduri, acoperișuri înnegrite de vreme, o bucată dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
studiind zborul și cântecul păsărilor, Quindecemviri Sacris Faciundis care, în situațiile disperate, consultau Cărțile Sibiline, toți aceștia, care priviseră nemulțumiți enigmaticul templu isiac de pe Campus Martius, considerându-i o serioasă concurență, afirmau că la Roma se petreceau lucruri ciudate: „O vrajă egipteană ține la suprafața apei corăbiile de marmură“. Neliniștea lor era cu atât mai mare, cu cât tânărul Împărat nu se arăta prea interesat de riturile religioase romane, la care Augustus, spre deosebire de el, contribuise cu daruri bogate și ceremonii grandioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rog, vino să trăiești înăuntrul meu. Te rog. Era o inovocație foarte veche, din religii îndepărtate: zeul care trece în fecunditatea întunecată, profundă a pântecelui femeii. El primea mângâierile care îi învăluiau trupul. O clipă avu senzația că era o vrajă. Bijuteriile scoteau clinchete ușoare, iar ea îl săruta așa cum preotesele din Phrygia sărutau statuile zeilor. Împăratul închise ochii. Ritul isiac În ciuda soldaților germani care stăteau de pază și a întunericului nopții, în cele mai puternice confrerii sacerdotale din Roma se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vin de departe și sunt obosiți. Nu le vei auzi niciodată glasul. Răspunsurile lor sunt blânde adieri ce-ți mângâie urechea și, pe neașteptate, apar în mintea ta, ca și cum ar fi gândurile tale. Dar tu să nu te pierzi în vraja aceasta, fiindcă dacă, din nenorocire, îi oprești acolo când se apropie zorii, ei dispar, speriați, iar tu nu vei mai putea spera să invoci pe cineva. La un moment dat trebuie să-ți iei rămas-bun, chiar dacă asta îți întristează inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dormi. Întunericul făcea loc unui înspăimântător dialog cu sine; asemenea unor animale îngrămădite într-un țarc, în mintea lui se agitau morții din ultimele luni, dușmanii săi la care îi era imposibil să ajungă, neliniștile cu privire la viitor. Ca printr-o vrajă, casa blestemată a Mașterei era acolo, la câțiva pași. Se blestemă că n-o distrusese. Camerele private ale împăratului deveneau o insulă de singurătate sinistră. Germanii și pretorienii lui Chereas stăteau la capătul altor încăperi. El se ducea să încuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dansatori cu părul și brațele vopsite în nuanțe verzui, ale căror trupuri și văluri sugerau o pădure în bătaia vântului; în spatele lor se aflau muzicienii veniți din Asia. Sunetele, mișcările colective, tresăririle neliniștite și senzuale ale trupului lui Mnester reprezentau vraja dorinței, de care dansatorul nu reușea să se elibereze, și aveau un efect hipnotic asupra publicului. Ritmul muzicii devenea tot mai alert, zbaterile erau din ce în ce mai dese și mai explicite, iar trupul lui Mnester se contorsiona cu o plăcere solitară, chinuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
comunicarea ideilor și conceptelor printr-o sobră economie de cuvinte; nimic adăugat, abstragere și purificare de orice umoare discursivă, totul fiind spus sec, fără sânge, fără limfă. Se derulează aici sterilitatea perfectă a discursului; rostirea incoloră degajă asupra noastră o vrajă apăsătoare ce ne ține pe loc. Ești curios să asiști la desfășurarea precisă a unui stil intelectual, să iei contact cu o disciplină exemplară a spiritului; nu te interesează persoana care, de altfel, se retrage reticent În alinierea spartană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
materialitatea clipei, ridicându-ne din condiția fenomenală și purtându-ne spre imponderabilitatea spiritului. Mă uit În jur. Iată-i striviți În masa amorfă chiar și pe unii dintre adversarii săi de ieri și de azi; sunt și aceștia transfigurați de vraja geniului, s-au contopit În această Încleștare, s-au topit În marea de extaz ce ne cuprinde pe toți nediferențiat. Profesorul lansează o idee, ținând-o suspendată puțin deasupra capetelor noastre ca pe un bumerang, apoi cheamă În ajutor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă tot Întreabă: „Ce conține hârtia aceea?“. Ce nu face o fată când vrea să fie iubită numai de o anumită persoană și când se ambiționează să refuze poate iubiri mai sigure pentru aceea care se ascunde În mister și vrajă nespusă. Dar dacă nu reușește, ce crudă e răzbunarea! 21 martie 1960 (luni) O, viață, vreau să-mi dai forțe pentru luptă, dar tu mi le iei pe toate prin cruzimea destinului ce mi-l arunci În față. Dinu ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
asta nu a reușit. Atunci, m-a sărutat ca pe un copil, dar câtă dragoste În aceste sărutări! Cerul se deschidea feeric În fața ochilor mei ascunși la pieptul iubit, universul meu de visuri trăia În această clipă cea mai minunată vrajă a sa. Când am ridicat ochii de pe pieptul lui i-am văzut privirea, o privire pe care nu o mai cunoscusem, o privire care s-a fixat Într-a mea, iar glasul lui, al lui Petre, a răsunat de pe altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să uit. Dragostea? Dureros subiect, zdrobit și el și intangibil, de frica unei dureri prea mari. M-a părăsit, poate e mai bine așa, poate e bine pentru că m-a făcut să uit În acest timp de patinaj și de vraja lui, dar a plecat tocmai când aveam mai mare nevoie de el, lăsând peste durerea gheții și sentimentul apăsător al dezorientării. Ce trebuie să fac? Să mă agăț de școală, doar ea mi-a mai rămas. Stimulentul e prea mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la el. Să plâng? De ce? E dureros, e adevărat, dar nu trebuie să disper, am doar În față lupta cu școala și cu poezia. Până vineri va trebui să fac o poezie. Voi Încerca să descriu Mălăieștii. Am simțit deplin vraja acelor nopți, când timpul parcă stătea pe loc În acea amorțire a firii. Oare versul meu va putea reda aceasta? Să sperăm. Nenorocită dragoste! Și când mă gândesc că toată afecțiunea mea se concentrează În acel chip minunat, nepăsător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]