3,815 matches
-
l pre el trei ani în pivniță adâncă și boltită, după cum este obiceiul în țară la noi, apoi în cel de al patrulea an capătă un fel de putere încât arde ca rachiul, și cel mai mare bețiv abia este vrednic să beie trei pah are și s ă se îmbete. Durere de cap însă nu aduce și floarea lui este ose bită de a altor vinațuri, căci este verde și de ce se mai învechește, de ce se mai î nverzește” Ai
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
o u șoară formă de șantaj sentimental, până când Neculai Irimia, rebel și proscris încă din septembrie, a început să-și ogoaie teama, revolta și pornirea răzbunătoare ce o avea. Noroc că solul a aflat, dar tot la gospodăria gazdei, un vrednic și de neînvins aliat: un urcior cu uleiosul vin de Cotnari, ce Neculai îl avea păstrat undeva, prin cele pivnițe, uitat de m ai mulți ani. Acesta, alăturat minunilor din cuhnia Mariei, nevasta boierului și comandantul suprem din ograda lui
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sine cu fudulie și nu-și uită rânduiala vorbirii lui, înturnându se iarăși cătră beizade Alec u. - Măria ta, grăi el, sunt foarte bucuros că vă plac aceste bucate ale Avramiei însă știu că vinul nostru de aici nu-i vrednic de obraze ca ale domniilor voastre. D e aceea, să-mi dai îngăduința, măria ta, să fac a doua rugare. - Slobod, șătrarule, vorbește! - Măria ta să dau învoire să spun o istorisir e. Răzeșul așteptă cu respect până ce măria sa mestecă și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Tocaia; că ținându-l cineva trei ani în pivniță adâncă și boltită, după cum este obiceiul la noi în țară, apoi, întru al patrulea an, dobândește acel fel de putere încât arde ca rachiul, și cel mai mare bețiv abia este vrednic să bee trei paha re să nu se îmbete; însă nu aduce durere de cap; și floarea lui e ste oseb ită de a altor vinațuri, căci este verde și de ce se învechește de ce se mai înverzeșteʺ. Bine cuvântată în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cele bune și mari din această țară a Moldovei au fost atribuite lui, tot astfel de numele lui se leagă și aceste vestite podgorii de la Cotnari. O dată cu viț a străin ă, se zice că ar fi adus Măria Sa și un vrednic pivnicer cu numele Feltin Sasul; și toate fiind făcute de la început cu osebită grijă și rânduială, le-a fost dat părinților noștri de demult să aibă această mângâiere și desfătare în trudnicele frământări ale vremurilor. Bună potrivire de la oameni înțelepți
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Studenții recunoscându l, strân g ultimii lor bănuți și cer crâșmarului să le aducă un pahar cu vin din cel mai vechi și veritabil Cotnar. Când i-au pus Cotnarul în fața lui Eminescu, acesta i-a întrebat: sunt eu, oare, vrednic să beau acest nectar din acest pahar? La care studenții au răspuns în cor: - Din acest vin doi români sunt vrednici să bea: unul e în mormân t, Ștefa n cel Mare și Sfânt, celălalt e între noi: Mihai Eminescu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Prefață la o carte vrednică Trei autori, cunoscuți mie prin exemplaritatea entuziasmului lor și pasiunea pentru trecut, ne oferă o monografie de istoriografie medicală privind începuturile asistenței medico-sanitare până astăzi. Autorii, prof. Mihai Ciobanu, dr. Nicolae Bârlădeanu și dr. Valeriu Lupu, în cartea lor “De la
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Naturaliști din Iași - cea mai veche societate științifică din România - menționa în editorialul primului număr al revistei sale că: știința are un caracter universal și medicii trebuie să se plaseze pe acest palier al universalității). Pe mulți din acești medici vrednici profesional i-am cunoscut personal și depun și eu mărturie privind abnegația muncii lor. Destinul frânt al unor elite medicale de către o societate totalitară confirmă dar și faptul că o nedreptate poate fi compensată prin mai multă vocație profesională, pe
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
de frumoși; fascinant este exemplul sfântului Ștefan căruia, în timp ce era ucis cu pietre, fața îi strălucea de frumusețe ca fața unui înger. Închipuiți‑vă că în interiorul vostru se află un castel imens, bogat, con‑ struit din aur și pietre prețioase, vrednic de marele împărat căruia îi aparține. Gândiți‑vă mai departe și veți constata că acest lucru este adevărat că voi 85 sf. toma de aquino, In librum Beati Dionysii de Divinis Nomitibus Expositio, IV, 1,5. Cap. iii. fiGura lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
de frumoși; fascinant este exemplul sfântului Ștefan căruia, în timp ce era ucis cu pietre, fața îi strălucea de frumusețe ca fața unui înger. Închipuiți‑vă că în interiorul vostru se află un castel imens, bogat, con‑ struit din aur și pietre prețioase, vrednic de marele împărat căruia îi aparține. Gândiți‑vă mai departe și veți constata că acest lucru este adevărat că voi 85 sf. toma de aquino, In librum Beati Dionysii de Divinis Nomitibus Expositio, IV, 1,5. Cap. iii. fiGura lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
post de conducere important. 3) Persoană de sex masculin căsătorită, considerată în raport cu femeia ce i-a devenit soție; soț. BĂRBÁ//T 1) Care este înzestrat cu forță fizică și curaj. 2) rar Care muncește mult și cu folos; harnic; laborios; vrednic. Revista electronică Info Kappa, 6 februarie, 2006 Partea întâi Născuți din femei și din culturi misogine Născuți din femei și din culturi misogine Am citit despre Cerul din burtă, cartea Ioanei Nicolaie, în aceeași săptămână în care peisajul nostru de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
greci, în centrul educației stătea ideea de perfecțiune a omului idee care apare mai întîi la Homer prin cuvintele lui Hector: "să fiu totdeauna primul între ai mei și înaintea tuturor să mă disting", "să fiu meșter la vorbă și vrednic la fapte". Aceasta însemna asigurarea formării armonioase "euritmia" adică dezvoltarea paralelă a sufletului și corpului, deci realizarea Kalokagathiei (expresie formată din cuvintele kalos = frumos și agathon = bun), frumusețe fizică și bunătate morală. O astfel de educație presupunea pregătirea fizică, intelectuală
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
este continuatorul activității științifice și politice a unei vechi familii românești, a cărei istorie se Întinde de-a lungul a multor veacuri. El reprezintă a treia generație a vestitei familii Brătianu, care a dat României pe unii dintre cei mai vrednici bărbați de stat, oameni politici și intelectuali de cea mai Înaltă valoare. Aceasta, dacă Îi considerăm pe frații Teodor, Dumitru și Ion ca formând prima generație a strălucitei familii a Brătienilor. Reprezentanții acestei familii s-au implicat de timpuriu În
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
dominată de diferende politice, care vor dura până În 1888, când cei doi se Împacă definitiv. La iunie 1892, viața tumultoasă a lui Dumitru Brătianu ia sfârșit, trupul sau găsindu-și odihna În pământul strămoșilor de la Florica - reședință a familiei. Celălalt vrednic urmaș al lui Constantin Brătianu, Ion C. Brătianu, născut În 1821, avea să Împlinească destinul omului de stat, fiind cel mai Înzestrat În acest sens.Până la 4 ani, el a fost crescut la moșia Tigveni (moștenire a mamei), următorii ani
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
zbătut cu toată ființa ei pentru deschiderea acestei instituții de Învățământ primar se numea Aspazia Bălăceanu, prima Învățătoare și directoare a școlii. Chiar dacă data Înființării acestei școli este nesigură, Într-un raport Înaintat la februarie 1870 minstrului Instrucțiunii Publice de către vrednica institutoare, aceasta vorbește despre școala Înființată de subscrisa la 27 august 1864 (...) În casa părintească, unde am conduso aproape doi ani. Însă În statele de plată pe primele două luni ale anului 1865, Aspazia Bălăceanu apare ca institutoare la clasa
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
facă acest lucru, chiar avea obligația gravă de a o face, dar nu a făcut nimic. În concret, este coresponsabil de condamnarea Învățătorului său: a trădat în mod grav încrederea care i s-a acordat. În concluzie: Petru nu este vrednic de încredere, nu a fost la înălțimea responsabilității sale, a fost un foarte slab responsabil al Bisericii într-un moment dificil, i-a abandonat pe ceilalți, el însuși a fugit, a renegat în mod public. Sentința micului proces eclezial ar
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
știe că în Petru niciodată nu a lipsit, în ciuda a toate. Dacă l-ar fi întrebat asupra statorniciei, coerenței, autocontrolului, prudenței, asupra tuturor acestor lucruri, Petru ar fi trebuit să spună: „Da, am greșit, nu mai merit încredere, nu sunt vrednic să fiu numit vicarul Tău, fă din mine ultimul dintre angajații Tăi”. În schimb, Isus îl întreabă asupra iubirii, și aproape că noi ne scandalizăm, sau ne mirăm, sau mai bine zis suntem orbi, că nu ne mai mirăm deloc
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
a spus: Câți zilieri ai tatălui meu au pâine din belșug, iar eu mor aici de foame! Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău». Și, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă și, alergând, l-a îmbrățișat și
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă și, alergând, l-a îmbrățișat și l-a sărutat. Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceți repede haina cea dintâi și îmbrăcați-l! Dați-i un inel în deget și încălțăminte în picioare. Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l: să mâncăm și
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
cetățeni, melanholiile și tristețile îi sunt bune pe toate fețele iar din aceste preaîncâlcite sentimente și stări împleti-vom scripeți, pârghii și scări pe care să urce și să coboare timpul pierzându-se în legănare până dincolo de dincolo și peste Vrednic este? Vre-e-e-e-dnic e-este vre-e-e-dnic e-este vre-e-e-e-e-dnic e-e-este-e CĂZUT ÎN RIMĂ, LA PARIS Mă-nvăluie Parisul într-un parfum d'antan. / La fiece mansardă e masca lui Cioran. / E tristă seara, rece o ceață luminoasă. Criza-mi zvâcnește-n unghii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
visează, mâna mea mângâie pe spinare amintirea motanului pe care l-a iubit. altfel, ziua ei se scurge înmiresmată ca vinul din paharul pe care-l duce la gură cu o oarecare candoare senilă. mâna mea a ajuns singură și vrednică de milă. în preajma ei, risipite, uneltele s-au prăfuit. mâna mea, mâna mea, pentru ce m-ai părăsit? bătrână, mâna mea îmbrățișează coapsa paharului. îl ridică încet și pornește a-l duce la gură. dar tremură, drumul e lung și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
îngrozitoare de a rezolva toată această confuzie în privința alegerii medicamentelor fără rețetă pentru indigestie, dureri de stomac, greață, balonare și alte probleme digestive neplăcute ale oamenilor. Faptul că ne este oarecum rușine să vorbim despre aceste afecțiuni determină această ignoranță vrednică de plâns în tratarea lor, după cum au arătat studiile întreprinse de compania de medicamente care le-a produs: cumpărătorii nu se prea dădeau în vânt să-l abordeze pe casier sau chiar pe farmacist cu astfel de probleme. (Pentru mine
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
distanțe lungi, înot sincron, călărie, ca să numim doar câteva. Ca urmare, când femeia și-a demonstrat excelența în sporturi ca tenisul, golful, probe de alergări, bărbații s-au străduit să descrie că excelența feminină este mai puțin importantă, mai puțin vrednică și mai puțin realizată în comparație cu excelența masculină. Totuși, în câteva țări fundamentalist musulmane, femeilor nu li s-a permis să participe la Jocuri. Un grup internațional numit “Atlanta Plus” a lansat o campanie împotriva acelor națiuni care nu acceptau în
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
mânile noastre și ne atrăgea ocări aspre din partea părintelui Gherman, ba uneori chiar și palme.“ Uzura morală a vechiului port răspundea, cum se vede, până și în jocurile copiilor. În aceeași vreme, gazetele vesteau în prima pagină, ca un fapt vrednic de cea mai vie atenție, adoptarea ținutei occidentale de către boierul cutare sau cutare. „D. marele vornic Grigore Filipescu - scrie, la Înștiințări din lăuntru, Curierul românesc din 17 august 1830 -, ca să dea dovadă a veacului în care ne aflăm și a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
fi bine să se știe că n-a fost niciodată rostit ca atare; proba sunt toate foile românești ale timpului, cu rol decisiv în defrișarea terenului și în promovarea mișcării intelectuale. „Poate socotesc [evgheniștii] că literatura noastră n-are nimică vrednic de însemnat? Se înșală - spune M. Kogălniceanu -; deși puțin, dar tot are îndestul ca să răsplătească pre acel ce și-ar jărtfi o parte a vremei sale întru cultivarea ei. Și chiar de n ar avea încă nimică bun, tot ar
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]