5,438 matches
-
lăsat robinetul deschis. Între timp, și-a găsit altă ocupație și nici măcar nu a venit să vorbească cu mine, nepăsându-i de ceea ce se întâmplă afară... Nemaiputând sta lipit de geam, am căzut pe o cutie din fața ușii. Acolo am zăcut alături de alți stropi până a doua zi. Când soarele s-a ivit, am înțeles că viața mi se sfârșise. Dar cum a ajuns această poveste la voi?? Ei bine, eu și frații mei - stropii de ploaie, am alcătuit slove nemuritoare
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
care se rupeau în tremurătura sărmanului preot. Ardea. Unde să mai plece? L-am culcat la mine și toată noaptea l-am frecționat, i-am dat aspirină și chinină uscând la foc mare numeroase schimburi de rufărie. Două săptămâni a zăcut preotul la mine când în urma telefonului dat a venit părintele Popescu, socrul, de l-a dus la Buda în sanie plină cu blănuri. Nu știu dacă din răceala asta sau nu, oricum a murit de tânăr. Cred că acum ne
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
tot săream pe lângă sanie, alergând pentru circulația sângelui. Când am ajuns acasă, transpirat-înghețat am fost dus direct în pat. Dublă pneumonie, după cum au diagnosticat doctorul Savel Cârlan, medicul primar al județului și Pleșu Stelian, medicul spitalului Cincu din Nicorești. Am zăcut de la Crăciun până în martie. După cutremur, toată lumea, dar salariații în special, eram obligați să mergem în piața târgului, seară de seară, să ne rugăm lui Dumnezeu să nu ne mai da cutremur.Totul era ordonat de legionari. Și drumul acesta
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
soarele privește îngrozit de pe bolta cerească, văzând trupușoarele sfârtecate ale pruncilor și baia de sânge de pe ulițe. Multe mame înnebunite de durerea pierderii pruncilor, adună ce-a mai rămas din ei: trupuri fără de cap, picioruțe, mânuțe. “Iar multe din ele zac fără suflare, Căci au vrut să-și scape pruncii de moarte, Și-acum zac în balta de sânge, în care, Cu prunci-mpreună au fost aruncate!” Copilașii plângeau cu suspine. “Bunicuțo,” spuse Ionuț, “eu, dacă eram acolo, m-aș fi
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
sânge de pe ulițe. Multe mame înnebunite de durerea pierderii pruncilor, adună ce-a mai rămas din ei: trupuri fără de cap, picioruțe, mânuțe. “Iar multe din ele zac fără suflare, Căci au vrut să-și scape pruncii de moarte, Și-acum zac în balta de sânge, în care, Cu prunci-mpreună au fost aruncate!” Copilașii plângeau cu suspine. “Bunicuțo,” spuse Ionuț, “eu, dacă eram acolo, m-aș fi bătut cu ei și nu i-aș fi lăsat să-i ucidă pe bieții
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
la stăpână. Nimeni nu poate spune dacă el a priceput sau nu ce se petrecuse. Cert este că s-a tolănit lângă culcușul pisicii, ca și cum și-ar fi asumat din proprie inițiativă răspunderea ocrotitoare de pacient. Două zile încheiate a zăcut Manuche în culcușul ei. Nu voia nimic altceva decât liniște. Și tresărea la fiecare zgomot de mașină. Semn că trăsese oarece învățăminte și că simțurile îi erau treze. încă îngrijorată, Adina a adus vorba despre doctor. - Poate cel cu iepurașii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
români, și de aceea vom ști ca să dezvoltăm această zi într-o serbare națională în memoria lui Ștefan cel Mare. De sine însuși această serbare religioasă e și națională, căci locașul dumnezeiesc, monastirea Putnei, e fondată de erou și acolo zac oasele sale sânte, apoi pentru că o serbare a creștinului e prin escelință o serbare românească, căci trecutul nostru nu e decât înfricoșatul coif de aramă al creștinătății, al civilizațiunii. Crist a învins cu litera de aur a adevărului și a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
știam că există era de-ajuns spre a-mi întuneca obișnuita mulțumire. A murit și m-am dus la înmormântare. Vreți să-mi spuneți de ce? Cele două zile din ajunul înmormântării au fost, de altminteri, pline de interes. Nevasta portarului zăcea bolnavă în singura lor odaie și alături de ea fusese așezat pe niște capre coșciugul. Trebuia să ne luăm singuri scrisorile. Deschideam, spuneam: "Bună ziua, doamnă", ascultam elogiul defunctului, spre care portăreasa arăta cu mâna, apoi ne luam scrisorile. Nimic vesel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
o congestie accidentală, și ea acceptase versiunea, deși nu se mai îndoia acum asupra adevărului. Maxențiu ar fi vroit să nu mai fie mister, să strige Adei ca o sfidare: - Sunt ofticos! Vroia să distrugă acum pactul de disimulare, să zacă, în sfârșit, în voie. Dura însă mai departe minciuna, minciuna a toți trei; dar acum îi era cel puțin îngăduit să zacă în voie. Patul îl trăgea la o lene mare, plăcută. Era o binefacere nouă, care atâta timp îi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fie mister, să strige Adei ca o sfidare: - Sunt ofticos! Vroia să distrugă acum pactul de disimulare, să zacă, în sfârșit, în voie. Dura însă mai departe minciuna, minciuna a toți trei; dar acum îi era cel puțin îngăduit să zacă în voie. Patul îl trăgea la o lene mare, plăcută. Era o binefacere nouă, care atâta timp îi fusese refuzată. Niciodată nu cunoscuse îndestul de bine odihna patului. De s-ar fi putut repauza mai mult în copilărie, nu s-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-le, mori deodată cu ele. Respectuos, recules, Maxențiu văzuse trecând într-un lighean sângerat acele simboluri și rămăsese orfan. Probabil că Maxențiu făcuse pe picioare multe pleurite infantile până când ajunsese la congestia de acum. De aceea simțea atâta fericire să zacă. li era numai grijă ca acel confort să nu înceteze cumva; îi părea suspectă atâta odihnă. De câte ori înainte, chinuit de indispoziție și trebuind să stea mult în picioare sau să umble, nu simțise nevoia unei scufundări într-un neant și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pudră, fard și parfum, de decolteuri, de poleială, de lac nou, de pijamale închise, de fuste învoalate, de maiouri lipite, de dans și contorsiune. Oyral era un fel de sugestie de la scenă la sală. Deștepta în spectator multiple senzații care zăceau în el latent. Orchestra făcea să tresalte tot jazz-ul pe care-1 poartă oamenii în mușchii șalelor și, astfel, melodia le da, complezent, înapoi ceea ce anume împrumutase de la ei. La auzul lui Oyral quartetul Schmidt fusese cuprins de o veselie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ei grav și senin, sta lângă Lina. Era acolo și Mini pe-aproape, pe care o ipnotiza reflexul vioriu al unui vitraliu. Nory, tot ne-astîmpărată, circula și aci și, cum nu putea tăcea, șoptea cu internul Romulus de la Filantropia. Sia zăcuse la Maternitate, dar Romulus știa amănunte. Un caz greu și rar! Altfel profesorul G. n-ar fi dat greș . Conformație falsă ... o dublă cale vaginală. Un plasament rău, totul 273 Io Fecioarale despletite, Concert din Muzică de Bacii, Uruitul ascuns
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
veșnicia. Ah, cum mai holbează ochii istoria! Nu-i vine să creadă că-n geamătul nostru scrâșneau Cloșca și Horea că-n visele sufletului nostru, de nădejde orfan atârnau nojițele de la opincile lui badea Crișan. Într-un târziu, toate sufletele zăceau sfărâmate... Ah, amintirea asta ca pe o roată mă frânge! Pe jos erau risipiți crăițarii de sânge, de vieți sfărâmate. Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morții trăiesc. Iată, de pildă, eu umblu, vorbesc asemenea lui, așijderea ție
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
din amețeală, au deschis larg, ambele uși, ale garajului, și, abea după aceea, privirile le-au rămas, îngrozite,înfipte, ca niște săgeți mortale,în poziția în care l-au găsit, pe cel căutat. Pe cel dispărut, mai bine-zis. Căci, Mațoschi zăcea, pe fotoliu, decedat, ca de când lumea.îi pusese capăt vieții, bioxidul de carbon, emanat de eșapamentul autoturismului de atât de rar lux! RAR, DAR BINE! Dacă vrei să mor de foame, mor de foame, bum! Azvârlemă printre dame, printre dame
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
central în rândul eroilor din roman, permanent în căruciorul cu rotile, lângă alambicul lui în care bolborosea fiertura miraculoasă, de esențe tari, adesea grăitor de chintesențe filosofice: „Bătrânul Anticar se lingea pe degete, un gest necontrolat, amușind parfumurile greoaie, sacre, zăcând în flacoanele subțiri ca o pasăre-n zbor sub linia orizontului, parcă alunecând pe sub osia lumii și apucând brusc laba de urs bine fiartă și buzele de crap încă molfăind ațos a supărare, înotând în sosuri grase și în nămoluri
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
de cărbune pe obraz, Iosifan întoarse la stângamprejur, în pas forțat. Uluiți și supuși, oamenii săi îl urmau. O clipă nerodul rămase pe loc. Când, din spate, Vasile Crețu a auzit un pocnet, exclamă stins : - Ărra, iaca ș-aista ! Ion zăcea pe-o coastă cu pușca între genunchi și țeava rezemată sub bărbie. Bătrânii se întoarseră tăcuți și-l luară pe nerod în brațe. Nu păreau impresionați. Făceau treaba asta ca și cum acuma toate ar fi fost puse pe făgaș. În față
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe mama, lăsai pe tata. După vre-o două luni de zile Veni scrisoare de la tata : - Vino, băiete, vino degrabă, Căci mama ta e grav bolnavă”. Intrai în casă, văzui pe masă Sicriul mamei îndoliat. Lumânările ardea, Măicuța-n sicriu zăcea. O sentinelă, cu sânge rece, Un foc de armă în piept și-a tras. Acesta a fost primul song pe care l-a compus Stratica. Pentru fata lingavă a lui Iancu Mahalu, pe care îl lăsase nevasta, alcătui un cântec
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
le-a cântat un cântec și mai jalnic : Pe când aveam și eu părinți Eram în mare bucurie. Dar într-o zi tăticul meu A fost chemat la datorie. Măicuța mea, când auzi, De plânsete sembolnăvi. Pe pat de moarte ea zăcea Și mie doar atât mi-a spus : „Fetița mea, eu am să mor, Rămâi orfană, ah, ce jale ! Rămâi copil al nimănui, Ascultă glasul mamei tale.” Orfană deci eu am rămas. Eram orfană dar cinstită. Încurajată, eu lucram Și eram
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
post i-a dresat proces-verbal și, ca urmare, Neculai s-a trezit la pușcărie. La rândul ei, „goarza” era supusă funcționarilor de la birou. Cu un instinct obscur, Neculai își dăduse seama că forța acestui mic tiran era inferioară celei ce zăcea în hârtii. Iar acum, întâia oară în viața lui, iată, Neculai intra în grațiile acestei forțe !... În el se înfiripa confuz un soi de recunoștință care, deși teama încă nu-i pierise, îl lega de oamenii pe care îi privea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
meu și că mama făcuse din casa ei un bordel. Am vrut să mă reped la el, dar cineva m-a lovit din spate cu un obiect tare în cap și am leșinat. M-am trezit la spital, unde am zăcut câteva săptămâni. După întîmplarea asta, nimic n-a mai fost ca înainte. Am rămas cu mari dureri de cap și o duceam din beție în beție, pornit împotriva întregii lumi și, mai ales, împotriva femeilor. Ziceam, mânios, că toate sunt
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu mai dau foc casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau o roată m-a călcat pe piept. Am zăcut, după aceea, în pridvor, sub un "strai", cum se numeau la noi păturile mițoase, câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-am revenit. Oamenii câștigau puțin, muncind greu, la pădure și pe câmp. Și, pe măsură ce înaintau în vârstă, ridurile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ori să facă alpinism. Nu mai circula nici un tramvai, nici un autobuz. Într-o singură noapte, iarna anulase istoria. Cu o săptămână înainte, primisem o telegramă de la sora mea: "Tata pe moarte, la spitalul din Făgăraș". Nici o altă explicație. Aveam gripă, zăceam de vreo trei zile, în pat, cu febră, dar șocul m-a făcut să uit de boală. Am plecat cu primul tren spre Făgăraș. Un tren de seară. În compartiment, pe întuneric, îmi puneam continuu aceleași întrebări. Ce se întîmplase
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bluza albă a uniformei și nu-i dădea drumul decît atunci cînd ajungeau În camera de baie a copiilor mici, care acum era numai pentru Julius. Nu o dată metisa s-a Împiedicat de unul din majordomi sau de grădinar, care zăceau neînsuflețiți În jurul caleștii, pentru ca Julius, Jesse James sau Gary Cooper, după Împrejurări, să poată merge liniștit să facă baie. Aici, În camera de baie, a Început să se despartă În fiecare seară de maică-sa, doi ani după moartea tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l lăsau să reflecteze, Îl sărutau tot timpul Întrebîndu-l unde fusese, de ce plecase, de ce nu le spusese nimic. Julius le privea zăpăcit și parcă așteptînd o explicație: oare cine le bătuse? Un scaun care se rostogolise pe scară În timpul Încăierării zăcea acolo, acuzîndu-le. Vilma nu mai putu suporta tensiunea și izbucni iar În plînsete și țipete. Îi ruga s-o ierte, nu voia să-l mai vadă niciodată pe Palomino! Julius era tot ce avea mai scump pe lume! N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]