KorAP: Find »[drukola/base=zeiță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...122 123 124 ...191 >

4,773 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

săpate în stâncă au, de asemenea, forma matricei. S-ar spune că mortul este așezat din nou în sânul Pământului, pentru o nouă viață. "Templele reprezintă același model la o scară mare. Viii care intră în sanctuar pătrund în corpul zeiței", într-adevăr, conchide Zuntz, aceste monumente constituie scena "unui cult al Misterelor în sensul exact al termenului"13. Să adăugăm că pe pereții dolmenelor și al menhirilor din Ibcria și din Europa Occidentală se află și alte semne și simboluri

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Zunt/, Persephone, pp. 8, 25. 14 Mormintele colective minoene erau ție peșteri naturale, fie incinte circulare, numite în general tholoi; cf. Glyn Daniel, The Megalithic Builders of Western Europe (ediția a 2-a, 1962), p. 129. Megaliți, temple, centre ceremoniale zeiței Jor tutelare și funerare. Figura zeiței, securea, coarnele și alte simboluri ne readuc din bazinul parizian, de la Gavrinnis, de la Anghelu Ruju din Creta, în Marea Egee și chiar la Troia. Este în afară de îndoială că o credință robustă, originară din Mediterana orientală

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Mormintele colective minoene erau ție peșteri naturale, fie incinte circulare, numite în general tholoi; cf. Glyn Daniel, The Megalithic Builders of Western Europe (ediția a 2-a, 1962), p. 129. Megaliți, temple, centre ceremoniale zeiței Jor tutelare și funerare. Figura zeiței, securea, coarnele și alte simboluri ne readuc din bazinul parizian, de la Gavrinnis, de la Anghelu Ruju din Creta, în Marea Egee și chiar la Troia. Este în afară de îndoială că o credință robustă, originară din Mediterana orientală, a modelat și inspirat pe constructorii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
scenele pictate de pe unele urne exhumate la Harappa, Vats a crezut că poate să identifice sufletele morților pregătindu-se să traverseze un râu35. După Șir John Marshall, savanții au subliniat caracterul "hinduist" aJ religiei harappiene. Pe lângă exemplele deja citate - Marea Zeiță, un proto-Siva în poziție "yogică". Valoarea rituală a arborilor, a șerpilor, a lingam-use mai pot menționa acel "Grand Bath" de la Mohenjo-Daro care reamintește "piscinele" templelor hinduse din zilele noastre, arborele pipai t folosirea turbanului (necunoscut în textele vedice, atestat numai

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
culturii Indusului ori descendenții lor direcți: ei puteau să fie tributarii, prin iradiație, ai unor forme culturale harappiene, care se păstraseră în regiunile excentrice, cruțate de primele valuri ale arianizării. Aceasta ar explica faptul următor, în aparență straniu: cultul Marii Zeițe și a lui Siva, falismul și dendrolatria, ascetismul și Yoga etc. Apar pentru prima dată în India ca expresia religioasă a unei înalte civilizații urbane, aceea a Indusului - în timp ce majoritatea acestor elemente religioase sunt, în India medievală și modernă, caracteristicile

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
din mărturiile arheologice, în timp ce cele mai vechi texte, în primul rând Homer și Hesiod, reflectă, în parte, tradițiile năvălitorilor ariofoni. Trebuie să precizăm totuși că Homer și Hesiod reprezintă deja primele faze ale sintezei elenice. 40. Creta: grote sacre, labirinturi, zeițe în Creta, cultura neolitică, atestată din mileniul al V-lea, a luat sfârșit când, către jumătatea mileniului al III-lea, insula a fost colonizată de către imigranți sosiți din sud și din est. Noii veniți stăpâneau tehnicile metalurgice ale aramei și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de peșteri au fost consacrate diverselor divinități autohtone. Anumite mituri, rituri și legende asociate acestor caverne misterioase au fost integrate mai târziu tradițiilor religioase ale grecilor. Astfel, una din cele mai celebre, grota din Amnissos, lângă Cnossos, era consacrată Eileithyei, zeița preelenică a nașterilor. 39 M. Eliade, Le Yoga, pp. 352-353. 40 Le vom găsi în lucrările lui Wheeler, Allchin și Fairservis. A se vedea și Mărio Cappieri, "Ist die Indus-Kultur und ihre Bevolkerung wirklich verschwunden?"; W. Koppers, "Zentralindische Fruchtbarkeitsriten und

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
se multiplică în timpul neoliticului: ele au specific fusta în formă de clopot, lăsând sânii goi, și brațele ridicate într-un gest de adorare. Fie că reprezintă ex-voto-un ori "idoli", aceste figurine indică preeminența religioasă a femeii și, mai ales, primatul Zeiței. Documentele ulterioare confirmă și precizează acest primat. Dacă judecăm după reprezentările de procesiuni, de sărbători de palat și scene de sacrificii, personalul feminin juca un rol considerabil 44. Zeițele sunt reprezentate acoperite cu văl sau parțial goale, strângându-și sânii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
aceste figurine indică preeminența religioasă a femeii și, mai ales, primatul Zeiței. Documentele ulterioare confirmă și precizează acest primat. Dacă judecăm după reprezentările de procesiuni, de sărbători de palat și scene de sacrificii, personalul feminin juca un rol considerabil 44. Zeițele sunt reprezentate acoperite cu văl sau parțial goale, strângându-și sânii sau ridicând brațele în semn de binecuvântare 45. Alte imagini le reprezintă ca "Stăpâne ale Animalelor" (potnia therori). Un sigiliu din Cnossos o arată pe Doamna Munților înclinându-și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în semn de binecuvântare 45. Alte imagini le reprezintă ca "Stăpâne ale Animalelor" (potnia therori). Un sigiliu din Cnossos o arată pe Doamna Munților înclinându-și sceptrul către un adorator masculin care își acoperă ochii 46. Pe intagliouri se vede zeița precedată de un leu, ori înjunghiind o căprioară sau un berbec, ori în picioare între două animale etc. După cum vom vedea, "Stăpâna Animalelor" supraviețuiește în mitologia și religia grecească (cf. §92). Cultul se celebra pe vârfurile munților, precum și în capelele

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sau un berbec, ori în picioare între două animale etc. După cum vom vedea, "Stăpâna Animalelor" supraviețuiește în mitologia și religia grecească (cf. §92). Cultul se celebra pe vârfurile munților, precum și în capelele palatelor sau în incinta caselor particulare. Peste tot, zeițele se găsesc în centrul activității religioase. La începutul minoicului mijlociu (~ 2100-1900) sunt atestate primele sanctuare pe înălțimi; la început modeste 42 Asupra peșterilor sacre, vezi M. P. Nilsson, The Minoan Mycenaen Religion, pp. 53 sq.; Charles Picard, Leș religions prehelleniques, pp.

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
P. Faure, "Spe'leologie cretoise et humanisme", p. 47. 44 C. R. Picard, op. Cit., pp. 71, 159 sq. 45 A. J. Evans, Palace of Minos, II, pp. 277 sq.; Ch. Picard, op. Cit., pp. 74 sq.; M. P. Nilsson, op. Cit., pp. 296 sq. Zeițele sunt înlocuite câteodată cu stâlpi și coloane; cf, Picard, op. Cit., p. 77; Nilsson, op. Cit., pp. 250 sq. 46 Picard, p. 63. Dar Nilsson consideră pecetea drept relativ târzie, iar Hutchinson o crede miceniană (cf. Prehistoric Crete, p. 206). De La epoca

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Misterele din Eleusis împrejmuiri, mai târziu mici edificii, în sanctuarele de la Petsofa, ca și pe muntele Jukta, din stratul gros de cenușă s-au exhumat numeroase figurine umane și animale din lut ars. Nilsson consideră că aici era adorată o zeiță a naturii, prin aruncare de figurine votive în focuri aprinse periodic 47. Mai complexe și încă enigmatice sunt cultele numite agrare sau ale vegetației. De origine rurală, ele sunt integrate, simbolic cel puțin, în oficiul palațial. Dar ele erau celebrate

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
picturi și refiefurile vaselor, aceste culte comportau mai ales dansuri, procesiuni de obiecte sacre și ceremonii de purificare (lustrații). Arborii jucau un rol central. Documentele iconografice arată diverse personaje pe punctul de a atinge frunzele, de a o adora pe zeița vegetației ori executând dansuri rituale. Anumite scene subliniază caracterul extravagant, chiar extatic, al ritului: o femeie goală apucă cu pasiune trunchiul unui arbore, un oficiant smulge arborele întorcând capul, în timp ce însoțitoarea lui pare să jelească pe un mormânt 48. Pe

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a vegetației, ci și experiența religioasă provocată de descoperirea solidarității mistice dintre om și plantă (cf. §§ 12, 14). 41. Trăsături caracteristice ale religiei minoice După Charles Picard, "noi n-avem nici o dovadă, încă, despre existența unui Zeu bărbat, adult"50. Zeița este uneori escortată de un acolit înarmat, dar rolul acestuia este obscur. Totuși, unii zei ai vegetației erau în mod sigur cunoscuți, căci miturile grecești fac aluzie la hierogamii care aveau loc în Creta, hierogamii caracteristice religiilor agrare. Axei Persson

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
caracteristice religiilor agrare. Axei Persson a încercat să reconstituie, pe baza reprezentărilor iconografice, scenariul ritual al morții și resurecției periodice a vegetației. Savantul suedez a crezut că poate să situeze diferitele scene de cult în anotimpurile ciclului agrar: primăvara (epifania zeiței Naturii și adorarea ei de către oficianți etc.), vara (epifania Zeului vegetației etc.), iarna (bocete rituale; scene figurând plecarea divinităților etc.)51. Anumite interpretări sunt destul de seducătoare, dar reconstituirea scenariului integral este controversată. Sigur apare faptul că majoritatea documentelor iconografice aveau

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
interioare în care se ridică altare, magazinele înseși, sunt locuri religioase. Tronul era un obiect de venerație, cum o demonstrează grifonii simbolici care îl flanchează la Cnossos și la Pylos; poate că el era rezervat mai degrabă epifaniei rituale a zeiței palatului decât suveranului"52. 47 M. P. Nilsson, A/w. Myc. Religion, p. 75. 48 A. J. Evans, Palace of Minos, II, pp. 838 sq.; M. P. Nilsson, op. Cit., pp. 268 sq.; Axei W. Persson, The Religion ofGreece în Prehistoric Times, pp.

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
mod sigur folosită în sacrificii. O întâlnim pe o suprafață destul de mare în afara Cretei, în Asia Mică, ea este, ca simbol al fulgerului, emblema zeului furtunii. Dar, încă în paleolitic, o regăsim și în Irak, la Teii Arpaciyah, lângă o zeiță goală, în Creta, securea cu aripi o vedem în mâinile femeilor-preotese sau ale zeițelor - ori pusă pe creștetele lor. Ținând seama de tăișul ei dublu, Evans o considera o emblemă simbolizând unirea principiilor complementare, masculin și feminin. Coloanele și stâlpii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în Asia Mică, ea este, ca simbol al fulgerului, emblema zeului furtunii. Dar, încă în paleolitic, o regăsim și în Irak, la Teii Arpaciyah, lângă o zeiță goală, în Creta, securea cu aripi o vedem în mâinile femeilor-preotese sau ale zeițelor - ori pusă pe creștetele lor. Ținând seama de tăișul ei dublu, Evans o considera o emblemă simbolizând unirea principiilor complementare, masculin și feminin. Coloanele și stâlpii împărtășesc probabil simbolismul cosmologic al lui axis mundi, atestat încă din preistorie (cf. §12

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Coloanele și stâlpii împărtășesc probabil simbolismul cosmologic al lui axis mundi, atestat încă din preistorie (cf. §12). Micile coloane având păsări în vârf sunt susceptibile de interpretări diverse, pentru că pasărea poate sa reprezinte tot atât de bine sufletul, cât și epifania unei zeițe. In orice caz, coloanele și stâlpii înlocuiesc zeița, "căci coloanele sunt reprezentate uneori, asemeni ei, la început: flancate de lei și de grifoni, legați heraldic"54. Cultul morților juca un rol considerabil. Coqwile erau introduse prin tavan în sălile profunde

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lui axis mundi, atestat încă din preistorie (cf. §12). Micile coloane având păsări în vârf sunt susceptibile de interpretări diverse, pentru că pasărea poate sa reprezinte tot atât de bine sufletul, cât și epifania unei zeițe. In orice caz, coloanele și stâlpii înlocuiesc zeița, "căci coloanele sunt reprezentate uneori, asemeni ei, la început: flancate de lei și de grifoni, legați heraldic"54. Cultul morților juca un rol considerabil. Coqwile erau introduse prin tavan în sălile profunde ale osuarelor. Ca și în altă parte, în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
profunde ale osuarelor. Ca și în altă parte, în Asia Mică și în regiunea Meditcranei morții beneficiau de libații subterane. Cei vii puteau coborî în anumite camere, înzestrate cu bănci pentru cult. Probabil că oficiul funerar se desfășura sub auspiciile Zeiței (cf. § 35). Mormântul unui rege-preot din Cnossos, tăiat în stâncă, comporta o criptă cu coloane, al cărei tavan vopsit în albastru deschis reprezenta bolta cerească; dedesubt se ridicase o capelă semănând cu sanctuarele palatinale ale Zeițci-Mamă^5. Documentul cel mai

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
J. Evans, Palace of Minus, IV, 2, pp. 962 sq. Ch. Picard reamintește tradiția transmisă de Diodor (4, 76-80; 16,9), după care Minos a fost îngropat într-un mormant-criptă, deasupra căruia s-a ridicat un templu consacrat Afroditei, moștenitoarea Zeiței egeene (op. Cit., p. 173). 56 yezj reproducerile lui Paribeni, "II sarcofago dipinto.,.", pi. L-III și J. Harrison, Themis. Fig. 31-38. Cf. Nilsson, op. Cil., pp. 426 sq.; Ch. Picard, pp. 168 sq. Călătoria marină de dincolo de mormânt a lăsat

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
din timpurile miceniene. "Anumite amenajări, arhitecturale sau de alt ordin, ale templelor de mistere, clasice, par să derive, mai mult sau mai puțin, din instalațiile constatate în Creta preelenică."60 Ca și în India preariană, au persistat mai ales cultele zeițelor și riturile și credințele în legătură cu fertilitatea, moartea și supraviețuirea sufletului, în unele cazuri continuitatea se verifică din preistorie până în timpurile moderne. Spre a nu cita decât un singur exemplu, peștera S7 Picard, op. Cit., p. 142. A se vedea, de asemenea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
specifice ale religiozității cretane arhaice. Șir Arthur Evans insistase asupra solidarității între cultul arborelui și venerația pietrelor sacre. Regăsim o solidaritate similară în cultul Atenei Parthenos la Atena: un stâlp alăturea de arborele sacru (măslinul) și bufnița, pasărea emblematică a zeiței. Evans a arătat, în plus, supraviețuirea cultului stâlpului până în epoca modernă; de exemplu, stâlpul sacru de la Tekekioi, lângă Skopje, replică a coloanei minoice, venerat atât de creștini, cât și de musulmani. Credința că izvoarele sacre sunt asociate cu zeițe se

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]