3,414 matches
-
oraș se ridică. Un bărbat coborî scările de la cabina suspendată, traversă linia și dispăru În direcția unei barăci. — Se duce să ia prânzul, spuse cu invidie tovarășul lui Ninici. De când sunt aici, n-am auzit niciodată o locomotivă atât de zgomotoasă, spuse Ninici. Apoi luă seama la ce-i spuse camaradul. — Maiorul are parte de-o masă caldă, adusă de la cazarmă, zise el. Dar nu-i spuse prietenului său că venea șeful poliției de la Belgrad. Păstră aceste informații pentru soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În mizerabilul lui birou, Începu să plângă și Întinse mâna. Și toate spălătoresele care băteau rufe cu maiul, vârâte până la genunchi În apa pârâului, Își ridicară capetele și plânseră, În timp ce un vânt uscat ridică nisipul plajelor marine și-l abătu zgomotos asupra frunzișului pădurii, iar o voce care ar fi putut fi a doamnei Eckman Îl implora fără Încetare „Întoarce-te!“. Apoi deșertul i se clătină sub picioare și deschise ochii. Trenul se oprise și zăpada se adunase pe sticla ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe oră, ca unul din acei bătrâni puternici și Încăpățânați despre care alții spun: „Ei sunt ultimii. Nu mai există alții ca ei astăzi“. Myatt strigă iar „Mai Încet!“ dar șoferul arătă spre ceasul lui și-și forță mașina la zgomotoasa, nesigura și teribila limită a puterilor ei. Era un om pentru care treizeci de dinari, diferența dintre a prinde și a scăpa trenul, Însemnau luni Întregi de confort. Și-ar fi riscat viața și viața pasagerului său pentru o sumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
praful și domnul Kalebgian se Întoarse În liniștea holului. Pentru un moment, fusese ca În zilele de odinioară În plin sezon. Timp de un sfert de ceas nimeni nu se ivi. O muscă apărută timpuriu și atinsă de frig muri zgomotos, izbindu-se de un geam. Domnul Kalebgian sună În Încăperea Îngrijitoarei să se asigure că se dăduse drumul la căldură În camere și apoi se așeză cu mâinile Între genunchi, fără să aibă nimic de făcut și nici la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Că mă duce apa. Căută. Găsi. Când se întoarse, să i-o întindă, nu mai era cui. Salvatorul dispăruse, înghițit de viitură. Turista rămase cu ochii holbați. Copiii o strângeau de picioare. și izbucniră, cu toții, într-un plâns comun, și zgomotos, care-l acoperea pe cel al revărsării de apă. Dracii Asupra haiducitului nu cred că e necesar să mă opresc. Faptul este arhicunoscut. Însă, asupra vânătorului și a braconajului, da. Trebuie. Străbunii bătrânului Tucă Ulucă îl practicau întrun fel aparte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și întinse mâna. Rosti: Melodia. Taci din gură, zise el. Ea tresări. Ce nume mai e și ăsta? Nume. Așa mi se spune mai peste tot, prin rândurile celor cu care vin în contact. Dar de ce? Pentru că uneori sunt cam zgomotos. Bine, domnule. Taci din gură. Să luăm loc. Dorești să facem câte o cafea? Dacă este posibil, nu refuz. și timpul a trecut, până pe înserate, pe nesimțite. La un moment dat, ea întrebă: Ai unde să înnoptezi? Depinde. De ce întrebi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sunt prea ocupați ca să-și piardă timpul alegând pe cineva. —Eu, pe zi ce trece, mă gândesc tot mai serios să mă alătur lor, murmura Vetéa Pitó, aproape printre dinți. —Tu?... întreba Chimé din Farepíti, cu un hohot de râs zgomotos. Tu, Arioi?... Fii serios! Tu esti ultimul om din lumea asta care ar putea fi Arioi. De ce? se ofensa vizibil scufundatorul. Pentru că, așa cum bine a spus Tapú, cei care se afiliază la Sectă sunt oameni ambițioși sau care se consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
exclusiv pe peste și, cu toate că nimeni nu a putut să verifice dacă în acest fel aveau să trăiască mai mult ori să devină mai înțelepți sau mai rezistenți la durere, cert este că, în acea noapte, se desfășura o neîncetatăși zgomotoasă activitate amoroasă pe insulița. Pahí-Vahínes reușiră cu greu să-și îndeplinească obligațiile excesive, desi Ihona și încă trei dintre fetele recent eliberate s-au arătat bucuroase să le dea o mână de ajutor. După experiență traumatizanta prin care trecuseră, cănd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
părea diferită prin simplul fapt că era presărată cu vreo două duzini de cocioabe de chirpici. Nu erau stârci pe coroanele acelor arbori de capoc, nici maimuțe care să sară dintr-o ramură într-alta a cedrilor-samán. Nu erau papagali zgomotoși, nici guacamayos, curci sau tucani. Maimuțele, papagalii, guacamayos și tucanii din Santa Marta erau în cuști sau nu mai erau deloc. Iar în Santa Marta existau multe cuști. Zeci, poate sute de cuști, pentru că în ele se păstrau miile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scalde în râu, încheie el. O să caut săpun și o să-i învăț cum se folosește. A fost ciudat spectacolul celor cincizeci de războinici goi săpunindu-și spatele unul altuia cu apa până la genunchi, pe malul râului San Pedro. Unii protestau zgomotos când le intra clăbucul în ochi, iar alții scuipau scârbiți după ce mușcau din bucata albă de săpun. Apoi începură să râdă unii de alții de ciudata lor înfățișare și sfârșiră prin a se bălăci și a se stropi ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
le-au făcut bunicii lor indienilor de pe pășuni. Nu le va plăcea să fie acuzați că îi ucid în continuare pe indienii de dincolo de frontiere. S-a încheiat războiul din Vietnam. Împotriva cui va mai protesta acum toată acea „minoritate zgomotoasă“ care a transformat plimbarea pancartelor într-un fel de sport național...? — Ce contează motivul? interveni preotul. Vor să ajungă la o înțelegere. Nu asta căutăm? — Ba da. Dar mă mâhnește faptul că acordul nu vine dintr-o adevărată înțelegere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
facultate acumulase ceva, dar a pierdut prea ușor totul, după aceea. Omul reface drumul parcurs și constată că nici nu i-a plăcut cultura. Seara, Mirela citea cîte o carte și adormea tîrziu de tot, pe cînd el, Marcel, sforăia zgomotos. Acum dorm în camere diferite și lumina din camera jumătății sale stă deseori, pînă hăt, tîrziu, aprinsă. Pe undeva Marcel simțea că este inferior nevestei și încerca să se cocoațe mai sus, prin șmecherii ușoare. Era sigur că la condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
centura de siguranță încă îmi poate încolăci mijlocul. Fiecare își pune bagajul de mînă și uneori haina, se așează comod și se pregătește de decolare. Deja o elice începe să se învîrtă, la început mai timid, apoi într-un iureș zgomotos. Cînd a prins destulă forță începe s-o imite și cealaltă elice, care devine și ea nervoasă rău. Privesc pasagerii din avion și, surprinzător, îl văd pe Mitică Vasilescu, total absorbit de conversația cu o duducă roșcată și frumușică foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu rămînă măcar bucătăreasa, mamă? întreabă mama Ralucăi. Ne descurcăm, fii fără grijă. Nu vom face prostii, o asigura Raluca. Mașinile au sosit simultan și toate patru erau trăsnet. Au fost parcate frumos și după îmbrățișări, rîsete și alte manifestări zgomotoase de bucurie, prietenii au făcut un plan de bătaie, împărțind misiunile ca în armată. Vreau o bere rece, spune un băiat. Și noi, îl acompaniază ceilalți. Cu măsură, intervin fetele. Întreaga zi a fost o adevărată plăcere pentru toți. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a violării unei zone interzise. El Însuși nu s-a dezvăluit nimănui niciodată. Nimeni nu știe exact ce se petrece În spatele acestei frunți implacabile ca fațada unei piramide. Nu are nici prieteni pentru că discreția lui exagerată refuză comunicarea noastră balcanică, zgomotoasă și sentimentală, fără de care nu se poate trăi În spațiul acesta răsăritean. Cu siguranță că face parte din altă familie, are vîrsta definitivă a raselor vechi țorice frază pe care o așterni pe hîrtie o poți Întîlni Într-un text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe lîngă restaurant spre betonieră fără să oprească. Un fîsÎit general și salteaua recade moale, placidă, În zbîrciturile ei. Dar azi e o zi norocoasă. Au băgat carne de vită! RÎndul a ajuns pînă la capătul blocului nostru. Un rînd zgomotos, optimist, plin de vitalitate. — Oare o să se ajungă pînă la noi? — Păi, cum altfel? A adus căcălău, trei tone și dă trei pachete. Fă și mneata socoteala, Acilea nu ie mai mulți dă 300 sute dă oameni, eh? — De, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ale poeziei, și-a văzut handicapul - a Înțeles că nu putea accepta să intre În arena gladiatorilor. Neputința de a juca rolul eroului a făcut din el un erou adevărat. Poate că resentimentele lui de moment Împotriva celor care pășiseră zgomotos În arenă au fost replica unei intransigențe nemotivate sau a unei incompatibilități. țOare de ce nu putem despărți arena gladiatorilor de arena circului și de ce clovnul și mortul au În ochii noștri trăsături atît de asemănătoare?) Dar acest exil, acești oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
puteam hotărî să încep discuția asta și ea părea aproape la fel de stânjenită de tăcere ca și mine. — Ei bine. Ar trebui să clarificăm mai întâi lucrurile esențiale și să vedem apoi unde putem ajunge. Am încuviințat. — Bine, atunci. A bătut zgomotos din palme. Eu cred că ai suferit o pierdere de memorie provocată de ceea ce noi numim stare disociativă. Să trebuiască să întrebi aproape totul înseamnă adesea să nu poți întreba nimic - să nu poți pune nici o întrebare care, rostită înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de tare că avu o greutate reală, lovindu-mă peste cap și umeri cât ai clipi, revărsându-se din abundență peste hainele mele ude leoarcă și scurgându-se în pârâiașe din gluga, de pe coatele și pulpanele pardesiului meu. Compactă, grea, zgomotoasă și furioasă. Era greu să vezi. Am dus o mână streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și să-mi șerpuiască sub glugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dacă m-ai iubi, ai veni. — Ție nu ți se pare că seamănă cu Buzz Lightyear? — Am spus, dacă m-ai iubi, ai veni. — Până la infinit și dincolo de el, m-am adresat bulei de plexiglas galben, ignorând-o. Clio sorbi zgomotos prin pai, uitându-se țintă la mine. — Să spunem în felul următor, Număru’ Unu, i-am zis aparatului. Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire. Să știi că-i al meu, zise Clio, trăgând cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
după care începu din nou să răsucească butoanele. — Mai am o întrebare, am zis. — Da. De unde știi atâtea lucruri despre mine? — Intuiție feminină. — Datorită intuiției știi că obișnuiam să fumez țigări mentolate? — O, asta... Dădu radioul mai încet și expiră zgomotos, nu era tocmai un suspin, ci mai degrabă sunetul pe care-l scoate cineva care se apucă de-o treabă grea. Am așteptat. — Ce trebui să ții minte este că istoria se scufundă în adâncuri. Ca un dinozaur într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că nu-s prea sigur de ce. Încărcați, am pornit pe alee și-am traversat o stradă întunecoasă, pe care nu circula nimic cu excepția unui vânt puternic și a unei cutii de Cola aruncate care, când se rostogoli, păru cel mai zgomotos lucru din lume. Scout mă conduse la ușa din spate a unei librării mari. — Waterstones. — Corect, zise ea, punând jos mâncarea și pisica și scotocind prin buzunare. Scoase ceva mic, de metal și, după ce-l inspectă o secundă, îl vârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
într-un fel care până la urmă ne făcu să ne ținem de mână fals-nepăsători, mergând și discutând pe sub lumina încețoșată a becurilor slabe. Ne-am oprit să ne umplem ploștile dintr-o uriașă țeavă de alimentare spartă, care se vărsa zgomotos într-un soi de rezervor industrial parțial acoperit. Ne-am sărutat pe marginea lui și Scout l-a numit cascada cea mai puțin romantică de pe planetă. Întunericul, când am ajuns la el, își schimbase hotarul său de capăt de univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pix, colțurile îndoite ale paginilor. Clio. Ghidul lui Clio. Adevăratul scris de mână al lui Clio Aames chiar în fața mea. Cuvintele și urmele de pix se întrepătrunseră și se rostogoliră laolaltă pentru o secundă. Ceva lovi pagina cu un pleoscăit zgomotos. M-am încordat, gândindu-mă din nou la Nimeni și la capcanele din cartea lui, la luxofagi, franciscani și ludovicieni. Apoi am băgat de seamă că fața, obrajii mei erau uzi. Am coborât din nou ochii la constelațiile de notițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
făcut cum ne spusese: Scout urcă pe puntea superioară, eu am luat sulița și am verificat dacă firul lung și încolăcit mai era bine prins în spatele laptopului lui Nimeni. Fidorous ridică ancora. Motorul se trezi cu un huruit, șocant de zgomotos în acea tăcere și neclintire. — Frumos și încet! strigă doctorul. Încet e bine. Orpheus pluti pe oglinda apei spre butoi. Scout opri motorul și ne-am oprit în câteva momente. Cu sulița în mână, m-am înapoiat șontâc la balustrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]