4,648 matches
-
o făcuse teribil să sufere, știu că nici suferința lui nu era ușor de îndurat, Ana mea, îi spunea cu o duritate în glas neobișnuită, să știi că fac parte dintre cei care, dacă mi s-ar cere să te zidesc în zid pentru arta mea, aș face-o, Ana, aș face-o cu inimă grea, dar aș face-o, apoi o cuprindea în îmbrățișări sub ochii mei năuci, în biserica neterminată, și ea șoptea cum n-am mai auzit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aidoma celei în care simțea și el că aluneca. — Vreau să văd Ab-du, spuse el scuturându-se. Glasul bătrânului preot își schimbă timbrul și îl dezamăgi imediat: Când Augustus a debarcat la Canopus ca să ne aducă războiul, preoții noștri au zidit porțile și cele o sută douăzeci de trepte de la Ab-du. Și toți cei care cunoșteau taina au murit în timpul îndelungatului masacru al lui Cornelius Gallus. Ascultându-l, se simțiră rușinați de acea victorie. Dacă astăzi mie mi-ar fi îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
măsuri s-ar și pune în practică; și cum liniștea romanilor era imperios necesară, aplaudară și ei, cu inima ușoară. Iar când un senator se ridică și declară solemn: „Propun ca acest superb discurs să fie sculptat în marmură și zidit pe Capitolium“, toți aprobară aclamând. Tânărului Împărat, acel consens i se păru o sinceră emoție colectivă, poate chiar afecțiune; era încununarea proiectelor sale îndelung gândite, răzbunarea tatălui său, zorii unor zile noi. Fiindcă era tânăr, renunțarea la apărare și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și mândru, nutrind pentru lumea sentimentelor o compătimire intelectuală. Condiția umană, spunea el, conditio rerum humanarum, era mediocră și fără speranță. Nu căută cuvinte de consolare. Spuse că greutățile vieții îl învățaseră știința scrisului. — Pentru că acesta este scopul durerii: să zidească experiențe. Văzu că Împăratul era cu gândul în altă parte și se enervă. Zise, trufaș, că se inspira din faptele și cuvintele altora pentru o operă pe care o scria încet-încet și care avea foarte multe părți. Împăratul se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
L-aș fi luat în brațe, l-aș fi mângâiat toată noaptea, iar el ar fi adormit, în sfârșit, lipit de mine“. Însă gândurile ei, pe care zeii nu le ascultau, căzură precum frunzele uscate, în timp ce el se îndepărta. Camera zidită Într-o zi de iarnă, destinul interveni. Se întâmplă ca mai mulți oameni să se afle cu treburi în abandonata Domus Tiberiana când, într-un mic birou aflat lângă una dintre camerele private ale fostului împărat, tencuiala unui perete cedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
inscripțiile erau vechi de o mie patru sute de ani. Ne-au spus că înăuntrul pilonilor enormi erau săpate mici cripte acoperite de alte inscripții secrete; unele erau extrem de vechi și purtau numele lui Meriri. În timpul invaziei lui Augustus au fost zidite, și acum nimeni nu mai știe cum să dea de ele. Dar sunt acolo. Sacerdoții spuneau că vor fi descoperite peste multe veacuri. Pe când îl asculta, Milonia avea un singur gând: „Să plec din Roma împreună cu el, departe de aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
s-ar fi născut vreodată. Saturninus făcuse însemnări într-un mic codex; aruncă o privire peste ele și, pentru că băuse, strigă: — Vom începe cu domus. Blestemata aceea de sală de muzică, unde se fac vrăji; o vom închide, o vom zidi, o vom îngropa, vom construi altceva deasupra ei. Conjurații îl priviră nehotărâți; până și ei îl considerau un extremist exaltat și periculos. Asiaticus se gândi însă că nu era cazul să-l potolească. În asemenea situații, violența oarbă era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lubric semne (ne)născute, se concentrează În particule finisime de materie ce-ți Înțeapă retina dureros ca să intre În unghiul tău de recepție, să le dai un nume, să le chemi astfel În existență; o parte a cubului mare este zidită În piatră ca statuile lui Michelangelo, aflate potențial În existență; ele așteaptă doar mâna sculptorului care să le elibereze din latență, să le dea formă; nu se poate deduce precis dacă este zidit În piatră sau pur și simplu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
existență; o parte a cubului mare este zidită În piatră ca statuile lui Michelangelo, aflate potențial În existență; ele așteaptă doar mâna sculptorului care să le elibereze din latență, să le dea formă; nu se poate deduce precis dacă este zidit În piatră sau pur și simplu este acoperit de pământ viu, de mușchiul pământului viu ce Înconjoară ca un manșon protector toate obiectele născute și nenăscute; dar un cub poate fi acoperit ușor de manșonul protector al mușchiului ce crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o neliniște ce nu exista Înainte și am Înțeles brusc că nu mai am timp. Nu am reușit, abia acum realizez acest lucru, poate și din cauza nepăsării vârstei, să dau un sens altruismului orb al mamei mele; ea și-a zidit trupul și Întreaga-i existență În copii, cu o dăruire dureroasă, fără să aștepte o confirmare În ceva a sacrificiului ei. Era preocupată, În forul cel mai abstract, de a lăsa o urmă Împotriva neantului. Ea știa că nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ros, un combinezon și capacul unei cutii de carton, astfel Încît semăna cu una dintre acele colibe În miniatură care păreau să se Înalțe singure, dintr-odată, În jurul cerșetorilor din Shanghai. Familia Vincent nu s-a mulțumit doar să-l zidească pe Jim În lumea lui măruntă, ci a Încercat, În repetate rînduri, să i-o Încalce, mutînd cuiele și sfoara pe care atîrnau așternuturile. Jim se apărase, mai Întîi Îndoind cuiele pînă cînd, spre groaza familiei Vincent, Întreaga structură se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
produs a dat rezultate excelente. Moscova. - Oțelarii Strugov, Calmîcov și Costrov de la Uzina Metalurgică din Zlataust-Ural, au stabilit un remarcabil record de producție. Ei au elaborat 772 de șarje În perioada dintre reparațiile unui cuptor a cărui boltă a fost zidită cu cărămizi refractare din cromomagnezită. Saigon - Armata de eliberare din statul Patet Lao continuă operațiunile ofensive Împotriva forțelor franceze de ocupație. Londra - Agenția Reuter transmite că locotenent-colonelul Gamal Abdel Nasser, membru al consiliului... Dă, dragă, difuzorul ăla mai Încet! Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
venind de la Buftea, un microbuz se hurducă spre București. Pe bancheta din spate, cu o mutră de oaie tristă și rătăcită, TU măcinând nisipul fricii. Nisip și iar nisip. Urlă câinii Uranusului În depărtatul oraș. Câini și iar câini. Oamenii zidiți de vii În propriile trupuri. Cu frică cu tot. O egalitate În sărăcie nu este egalitate. Egalitatea este atunci când oamenii pot să trăiască din plin, să se bucure În mod egal de bunurile materiale și spirituale create prin munca lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mirosul. Sigur că aș fi putut schimba planurile pe care mi le făcusem, puteam să fiu un internist fără talent, ca tatăl meu. Nici eu nu aș fi fost niciodată un bun diagnostician, nu aveam intuiție. Nu mă interesa răul zidit în carne. Eu vroiam să deschid, să văd, să ating, să extirpez. Știam că aș fi fost bun în interior, numai și numai acolo. M-am înverșunat, am luptat cu toate forțele împotriva destinului care mă alunga din visurile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în gât și mă întrebai din ochi: de ce? Chiar, de ce? Suntem în timp de pace, de ce războiul acela inutil? Să te fortifici, să înveți disciplina. Nu te-am fortificat, ți-am făcut rău, ți-am luat din forță. Ți-am zidit veselia. Iartă-mă. Apoi, într-o zi, te-ai lăsat de judo, ne-am întors în septembrie, după mare, erai centura verde-portocalie. Nu mai vreau să merg. Punct. N-am insistat, te-am lăsat în pace, obosisem și eu. Începusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de Urruña, al cărei orologiu ne spune că toate orele rănesc și ultima ucide - vulnerant omnes, ultima necat - sau, mai departe, la San Juan de Luz, în a cărei biserică-mamă s-a căsătorit Ludovic al XIV-lea cu infanta Spaniei, zidită fiind după aceea poarta prin care s-a intrat la cununie și s-a ieșit apoi de la ea. Și alteori mă duc la Bayona, care mă reinfantilizează, care mă restituie copilăriei mele binecuvântate, eternității mele istorice, deoarece Bayona îmi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de vite până la brutărie, vizavi de care, în spatele unui șir de copaci, se afla sala de sport, unde mă adusese tata la directorul școlii, și mai departe până la pod. Am privit peste balustradă cursul repede al apei, înaintând între malurile zidite dinspre câmpie, stârnită de pietre, curgând largă și plată pe sub pod, apoi trecând pe lângă zidul unei case impozante și mai departe, pe lângă corpurile de clădire aparținând fabricii. Balustrada podului era atât de înghețată, încât mănușile mele se lipeau de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
schelet mistuit de flacăra geniului scrise întâia și poate cea mai de valoare a sa lucrare; „Trotz alledem”. S-a restabilit datorită îngrijirilor excepționale ce i s-au dat. După ce săvârși vindecarea, cetatea Vienei i-a dăruit vila din Kitzbühel, zidită din piatră albă, sclipitoare în diadema de căsuțe ce par suspendate ca niște colivii de mare preț la poalele muntelui Horn. Acolo, în inima Tirolului, a mai trăit el, să creeze încă douăzeci de ani și s-a stins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în ochii mei ce nu mai plâng... În ochii mei ce nu mai plâng... MÂLUL OASELOR ALBE Nu mă descompune precum sulfamida buzelor tale ascunsă sub aripa cerului dureros de alb vătămător de cald al șoptelor, retrăind în chemările sângelui. Zidește-mă, în timpul luminii ce-ți mângâie lucirea încremenită și mișcătoare a trupului inert și stângaci spre mine. Simt atunci cum mor încet arzându-mi straiele de dor peste cuvintele tale, și încerc să mă satur ținând în mâini mâlul oaselor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ea, poemul de timp născut din înseratele vieți de boeme și amestecat în tăcerile calme de Sorți. O unduire răcnește, Un ochi mă vinde, un ochi rămâne calm în atingerea apogeului ucis, nu e nici o înserare neagră și nici un BOEM Zidit în margini de cer și cuvânt. Lacrima din mine mă arde, mă minte prin ceruri de gând... și-mi cere în durere RENAȘTEREA Tălpile timpului se descompuse spre un hazard suferind de unde s-a desprins un DECOR DE CEARĂ... PĂMÂNTUL
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vor veghea ca și când, noi doi am fi o Albie de vremi, peste nopți de dragoste albă, peste nopți de himere și peste alintul din țipetele demonilor care mi-au furat, un CD al nemărginirilor terestre, cu toate că în El, eu am zidit vieți și lumi inventate pentru o nouă cunoaștere a CĂUTĂRILOR, când și ele rămân ființe vii în GLASUL nopților de GERURI. ZIDURI UMBROASE DE SORI (celei ce se vinde) Cine mi-a furat iubirea și mi-a ascuns-o după
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lacrimă aprinsă-n nopți de mângâiere Și-n sângele de timpuri voi să-mi rămâneți dragi. NOAPTEA DE DURERE Mi-e dor de-o viață de iubire În care EL, iubitul nevăzut Ca un văzduh din sufletele pure Să mă zidească-n templu infinit. Mi-e dor de freamătul tăcerii Și ochii lui din veacul nedormit Sub arderea divină a-nnportării Aprinde-n taină un orizont dorit. Și lasă timpul ca să zboare Prin lumea de iubire și tăcere... Mi-e dor de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tehnică, furau ăia ciment ca-n zilele noastre, asta-i tot. E-adevărat, după crimă mînăstirea nu s-a mai prăbușit, nevasta se mai aude și-acum pe la bază, dar măcar de-ar fi fost Notre Dame! Francezii n-au zidit pe nimeni În fundație și clădirea-i parcă mai Înaltă. Poate fi un subiect pentru Ken Russell, cu condiția ca latinul ciobănel să fie Îmbrăcat cu rochia maică-sii, să-l cheme Anthony Perkins, iar oaia să Înnebunească. ÎNGERUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-ar fi Îndoit vreodată de vremelniciile sale, nu și-ar fi lăsat viața Întru primejdii prin balcoane luminate ca la Operă. Homer a scornit că la Începutul tuturor lucrurilor e ocheanul. Adecă aparatul de-i zice „Actualități”, unde-l zidește-n imagine pe Fiul Jiului, care-a stricat aproape-n joacă un guvern Într-o toamnă, și În celebrul iunie s-a preumblat cu megavocea prin București ca un papagal poetic. Iată deci prim-planuri onctuoase cu un infractor alfabetizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
definitiv sau se poartă de parcă s-ar ști de când lumea, îndepărtându-se dintr-odată de tot ce e în jur, mai ales de toți bărbații ce s-ar afla în jur, deveniți o specie inutilă, ridicând în jurul lor un cerc zidit în miezul căruia se lăfăie într-o atmosferă dintr-odată languroasă, lascivă, perversă, ajungându-și lor însele. Era inutil să mai rămână și probabil aveau să-și sară în ajutor și n-a mai întrebat nimic nici mai târziu. Ioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]