31,463 matches
-
participarea emoțională a publicului, referirea la evenimente primordiale, aspectul de lume reală, fixarea rolurilor umane. Pierre Smith (1968, p. 1038) consideră că mitul este circumscris de următoarele note definitorii: este acceptat și crezut de toți membrii grupului; apare ca o explicație, acceptată de Întreaga societate, a unor probleme specifice; se referă cu predilecție la problemele legate de originea universului, locurilor, obiectelor comune, instituțiilor sociale etc.; trimite la un timp primordial. Într-o Încercare de sinteză a tuturor factorilor culturali implicați În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
populațiile dogonilor din aceeași regiune, termenul elume se referă la povestiri, ghicitori, fabule, cântece considerate fictive, În timp ce termenul so:ta:ne (analog mitului), Înseamnă „cuvântare care stârnește uimirea” și se referă la povestiri care aparțin cuvântărilor străvechi și care necesită explicații pentru cel care le ascultă prima dată (G. Calame-Griaule, 1965, p. 448). Totuși etnografii, atenți la realitățile concrete, nu au absolutizat aceste distincții, nu le-au transformat În categorii care ar include texte radical diferite, deoarece au constatat că localnicii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
R. Schechner În Companion Encyclopedia of Anthropology, L.V. Thomas În Mythes et croyances du monde entier etc.). În esență, ritul este definit ca: ...orice acțiune sau serii de acțiuni, cu caracter non-instinctiv și predictibil, care nu pot fi justificate prin explicații raționale bazate pe relația mijloace-scopuri. (E. Leach, 1972, p. 521) ...o acțiune În conformitate cu uzajurile colective, a cărei eficiență este, cel puțin În parte, de ordin extraempiric. (J. Cazeneuve, 1989, vol. XX, p. 64) ...performarea unor secvențe, mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și B. Myerhoff (1977, p. 16) vor susține că „ceremonia este o declarație Împotriva nedeterminării. Prin toate formele și formalitățile ei, ceremonia celebrează semnificațiile făurite de om, ceea ce este cultural determinat, ceea ce este regulat, ceea ce are un nume și o explicație”. Pentru acești cercetători, deosebirea esențială vine din gradul de formalizare: ceremoniile sunt mai strict reglementate (dimensiunea repetitivă, predictivă și standardizată este mai evidentă) și, prin formalizare, ele impun și legitimează ordinea socială și structurile de putere deja existente. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
explica prin amintirea unor acțiuni reușite de schimbare a mersului lucrurilor (acțiuni pe care memoria colectivă le-a izolat și amplificat) și a capacității unor persoane, familii sau congregații de a interveni, benefic sau malefic, În natură și societate. Această explicație empirică nu este suficient de convingătoare, deoarece Între ambițiile magiei și realizările ei concrete prăpastia este evidentă - și nu numai pentru cercetătorul occidental, ci și pentru membrii colectivităților respective. În acest sens, reacția unui vraci Zuni Întrebat de etnograf de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
s-a lovit și că, tocmai În acel moment, tăietura care a rezultat din lovitură s-a infectat, pe când el a mai avut zeci de alte tăieturi, care nu s-au infectat. În mod evident, aceste condiții particulare solicită o explicație (E.E. Evans-Pritchard, 1976, p. 21). Cercetările contemporane consideră că alăturarea, comparația simplă Între raționalitatea modernă și cea a operațiilor magice nu este științific validă. Fiecare cultură creează un model specific și standarde aparte pentru ceea ce poate fi considerat „rațional”, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
torsionează, iar celelalte femei o Înconjoară, o așază pe scaun și ea naște o ființă fără formă, aici, În văzul tuturor. Reprezentația a luat sfârșit. După tot ce am spus până aici, tabloul măcelului și actul facerii nu necesită o explicație specială: Îmbinarea omorului cu nașterea este specifică concepției grotești a trupului și a vieții trupești. Această scenă, jucată pe o ulicioară din Roma, nu este altceva decât o mică dramă grotescă a trupului. (M. Bahtin, 1974, p. 272) Carnavalul se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fiziologic (7,2-7,4 la animale și la om), raportul bazei conjugate cu acidul slab este 20/1la pH-ul normal al sângelui. De aceea, s-ar crede că sistemul () nu ar fi prea eficient în tamponare, ceea ce este inexact. Explicația este că acidul slab H2CO3 se află într-un echilibru foarte sensibil cu CO2 plasmatic și acesta, la rândul său, cu CO2 gazos din aerul expirat: dizolvat expirat Echilibrul primei reacții este catalizat eficient de anhidraza carbonică din hematii. Al
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
proporție de dominanță pe profesii, eudcatori, Învățători, institutori, profesori În diferite specialități, ce sunt repartizați pe trepte și categorii. Proporția profesorilor de diferite specialități este mult mai mare (68,2%) față de educatori, Învățători, institutori (21,4 % și respectiv 10,4%). Explicația finală: profesorii sunt cei care pot ocupa funcții de manageri atât În Învățământul gimnazial, cât și În cel liceal. Ponderea femeilor manageri din Învățământ, față de situația de dinainte de 1990 când promovarea femeii constituia o „sarcină birocratică”, În prezent numărul femeilor
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
D. Iov, dar și poeme satirice la adresa liberalilor sau a conservatorilor, iscălite cu pseudonime. Epigrame cu aceeași tematică apar în majoritatea numerelor, unele semnate N. Grozea. De reținut sunt și cugetările grupate la rubrica „O vorbă pe săptămână” (semnată Filosof), explicațiile privind tradiția înroșirii ouălor datorate lui Simion Florea Marian ori necrologurile despre Aurel Vlaicu (redactat de învățătorul Vasile I. Stoica) și Emil Gârleanu (scris de Pamfil Șeicaru). În numărul 16/1912, Vasile I. Stoica salută, într-un amplu articol, înființarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289139_a_290468]
-
de orice idealism, de orice suflare generoasă, plină de un pesimism copleșitor, de o vulgaritate, de altminteri, colorată ea s-a bucurat de prestigiul unei literaturi prea actuale, dar va rămâne mai târziu cu realitatea unei valori mai mult documentare". Explicația atitudinii, sugerată de Eugen Simion: contrastul dintre idealul moral al criticului și transigurarea artistică a realității lipsite de fard a fost conexată de Alexandru George "cu idealul său clasic, cu ideea despre purismul stilului și cu cerința ca arta să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
situația dramatică, nu o dată tragică, nu dublează numai comicul, adăugându-se în piese de un alt registru, ci se îngemănează cu acesta, pătrunde în țesătura lui constitutivă, în sfârșit, ea există ca un fundal grav în opera lui Caragiale, constituind explicația reacției violente a personajelor sale, când sunt puse la grave încercări, de cele mai multe ori prin ele însele deloc comice"28. Dintre studiile foarte recente, cel al Adrianei Ghițoi pune în valoare "teatralitatea"29 ca pricipiu unificator al operei și demonstrează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în valoare "teatralitatea"29 ca pricipiu unificator al operei și demonstrează că o trăsătură fundamentală a caragialismului este transformarea publicisticii în literatură prin stilul îngrijit, concentrat, anecdotic, polifonic, esențialmente teatral. Explorând aceeași dimensiune a creației caragialiene, gazetăria, Ioana Părvulescu descoperă explicații atăt pentru actualitatea operei în epocă, cât și pentru rezistența ei în posteritate, în faptul că " formula lui Caragiale, arta lui poetică este ziarul"30, acesta reprezentând, de fapt, nivelul intermediar între realitate și sublimarea artistică a acesteia realizată inegalabil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
procedează nici ironiștii și nici umoriștii, convinși de relativitatea lucrurilor și a limbajului"5. Sarcasmul, varianta extremă, usturătoare a satirei (lat. sarcasmus, gr. Sarkazein [fig.] "a sfâșia prin batjocură", gr. Sarx "carne") se situează la limita comicului și a artisticului. Explicația constă în înverșunarea exprimării în forme aforistice acide sau în revărsări sufocante, delirante și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu au văzut în autorul Momentelor un cinic decis să anihileze cu aciditatea vervei satirice societatea în care a trăit, moravurile și viciile unei lumi infernale cu instituții caricaturale și hibride care îi stimulau malițiozitatea râsului "vitriolant". Explicații caracterologice pentru prevalența satirei în opera lui Caragiale găsim, de pildă, la Garabet Ibrăileanu: ,,Bineînțeles Caragiale nu este un satiric din cauza obiectului zugrăvit, ci din cauza firii sale. Dacă era un umorist din fire, alegea altă lume, alte subiecte. Dar atunci
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
apodictică "satura tota nostra est" (Quintilian), dar și valurile istoriei care au modelat în fiecare etapă condiții prielnice pentru proliferarea formelor literare de defulare a revoltelor acumulate, de compensare în plan ideal a înfrângerilor din planul concret material, pot fi explicații pentru propensiunea către satiră a scriitorilor români, în afara cauzelor care țin de înclinațiile și personalitatea fiecăruia, considerat ca individualitate. La toate acestea se adaugă și proliferările satirice comandate, derivate din necesitățile ideologice care au subordonat literatura în anii de după cel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rolul de a înlesni transferul informației. Prezumția de raționalitate, inerentă comunicării, nu este acordată personajelor din Cântăreața cheală, creatorul lor afirmând categoric: "Cei din familiile Smith și Martin nu mai știu să vorbească pentru că nu mai știu să gândească"116. Explicația nefuncționalității limbajului este, deci, lipsa suportului rațiunii, instalarea "neantului, ca sursă generatoare a absurdului, în edificiul logicii, în aserțiunea logică și în universul discursivității în general"117. Recursul frecvent de raționamente se face în sens parodic, cu scopul subminării prestigiului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
produc feedback și nici un interlocutor nu solicită reformulări sau reluări care să presupună recunoașterea unor deficiențe de înțelegere. Efectul comic al încălcării maximelor conversației a fost teoretizat de Grice însuși, atunci când considera ironia un tip special de "implicature" (implicatură). O explicație adecvată a acestui tip de comic este oferită de teoriile relaxării, susținute în principal de Freud, teorii în lumina cărora umorul relaxează tensiunile, energiile psihice acumulate sau eliberează omul de inhibiții, convenții și norme. Umorul lingvistic derivat din deliberata încălcare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tipurilor comice, schematismul psihologic al personajelor din teatrul și din proza caragialiană a servit ca argument tezelor privind modernitatea și actualitatea operei. În mod paradoxal, Lovinescu însuși, criticul care a dus la desăvârșire teoria perisabilității acestei opere, aduce printre primii explicații valabile privind perenitatea tipurilor caragialiene: "Prin generalizarea procedeului simplificării psihologice, nu există așadar, oameni cu pasiuni contradictorii, cu o viață complexă, ci păpuși reduse la o singură formulă energică: "Aveți puțintică răbdare", "Eu cu cine votez?", "Curat așa, coane Fănică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
erijează în cel mai onest comentator, căruia nu i se pot contesta experiențe dintre cele mai incredibile. "Fără să se laude", menționează strânsa prietenie cu "conu Alecu" (Alecu Davilla), pe care îl salva adesea de "cataplasme"42 (adică, după propria explicație:"Artistele cu care se avea bine"43), amiciția cu Tăchiță (Tache Ionescu), împreună cu care alcătuia un profitabil tandem politic (Tache era "gura de aur" iar Mișu "gura de sare"), și mai ales prietenia cu Iancu Caragiale căruia, nici mai mult
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bine, frumos... Hm... Cine dracu m-a pus să viu tocmai noaptea?..."58. Cazul adulterului din schița Broscuța de Ion Băieșu amintește de aceeași paradoxală situație. După ce mental trece în revistă alternativele în perspectiva divorțului, soția sfârșeste prin a accepta explicația dată de soț, de fapt o istorie fantezistă cu o broscuță salvată și metamorfozată în tânara descoperită în patul conjugal. Ca și în O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D'ale carnavalului, raportul iluzie-realitate este menținut inversat și după clătinarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în Dreptul Roman. Compositio voluntaris, explică el doct și se repezi să caute printre cărțile vrășulite Dreptul Roman. Când îl descoperi, răsfoi cu iuțeală și siguranță paginile introducerii, în care se simțea tare. Dar cum nu găsi ce căuta, dădu el explicațiile cuvenite, într-o definiție de felul acesta : "când parțile se împacă... adică nu, li se dă termen părților să se împace cum or ști, mai dă ăla ceva, mai lasă celălalt adică lasă la voința lor, de aci voluntaris-voluntare, adjectiv
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aberantă [s.n.]. Astfel, inutil să te strădui mai mult, cu fiece secundă care urmează n-ai să mai vezi niciodată ceea ce ai văzut la început.186 Posibilă "inserție metatextuală, o deschidere spre culisele înscenării"187, cum aprecia Smaranda Vultur, această explicație aparent lipsită de o semnificație mai profundă, pare o punere în adâncime a însuși procedeului de reluare a temei prin nesfârșite reme care o "impalidează" (Radu Petrescu) sau o anulează. O altă "temă cu variațiuni" este orchestrată în cunoștință de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se referă la evitarea ambiguității, impunând formularea unor enunțuri precise, directe și la obiect. Numeroase replici ale celor doi pseudointerlocutori sunt vagi și prin menționarea unor cuvinte cu un bagaj referențial vast, precum "persoana", "afacerea", care nu sunt însoțite de explicații apozitive. Metalimbajul se impune cu necesitate în vecinătatea unor astfel de cuvinte, atunci când participanții la dialog nu împărtășesc o cunoștință comună cu referire la conținutul lor semantic. Sugestia noncomunicării e dată și de structura labirintică a textului. În acest sens
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stabilit cum și de ce acest absurd devine comic. Dacă pornim de la definiția dată de Marc Chapiro potrivit căreia "este comic orice aranjament material al lucrurilor care, deși evident absurd, se integrează într-o schemă aperceptivă obișnuită a ordinii realului"40, explicația pentru preponderența perspectivei comice asupra absurdului din opera lui Caragiale este dată chiar de această intenționată plasare a anormalității rizibile într-un context în care nu doar că nu este sesizată ca atare, ci chiar tinde să se extindă nestingherit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]