31,455 matches
-
au reușit, într-adevăr, să-i surprindă pe străjerii adormiți ai cetății și să le taie grumazurile, iar apoi au deschis poarta cetății în fața restului oastei romane. Romanii au distrus cetatea până la temelie și au măcelarit mulți dintre locuitori. Legenda povestește că o mare parte din răsculați au preferat să se arunce de pe o stâncă de la capătul localității, decât să cadă în mâinile romanilor. Yosef, cu un mic număr de oameni, a fugit și s-a refugiat într-o peșteră. În
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
și măgulitoare,și, dând de înțeles că ar avea daruri de proroc, i-a prezis lui Vespasian că va ajunge împărat la Roma. După reprimarea revoltei Yodfat a fost reclădit și a continuat să subziste aici o așezare evreiască. Talmudul povestește despre Menahem Yodfaah, care a trăit la două sute de ani după marea revoltă. Rashi, în comentariul său la Talmudul babilonean (Zevahim 110,2) tălmăcește:"Yodfaah - din Yodfat". La Yodfat s-a stabilit o familie de cohanim numită Miyamin, a cărei
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
destinație, Liza constată că locul nu este așa cum și l-a imaginat. În locul unor savanți preocupați să dezlege misterele creaturii, ea întâlnește triburi de sălbatici violenți. Este salvată din mâinile lor de un asistent al lui Mikofsky, Goot, care îi povestește despre împărțirea savanților în echipe menite să cerceteze diferite sectoare ale "animalului-planetă", dar care au suferit mutații induse de consumul cărnii creaturii. Ajunși în tabăra lui Mikofsky, cei doi află că aceasta a fost părăsita de ocupanții ei, care s-
Febra (roman) () [Corola-website/Science/328763_a_330092]
-
rege al Spartei, ci regent și tutore al tânărului fiu al lui Leonidas, Pleistarchos, vărul său). Diodor scrie că trupele ateniene erau conduse de Aristides și este probabil ca și celelalte contingente grecești să fi avut propriii lor comandanți. Herodot povestește că în mai multe rânduri grecii au ținut sfaturi înainte de luptă, ceea ce sugerează că Pausanias nu avea o autoritate totală asupra celorlalte trupe grecești. Acest fapt a jucat un rol important în desfășurarea bătăliei, deoarece Pausanias nu a putut să
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
continuării proiectului. Seria prezintă legendara insulă a Avalonului și diferitele femei care au marcat istoria acestui loc și a întregii Britanii. rescrie legendele Britaniei din perspectiva femeilor aflate în spatele tronului. Prin intermediul unor povestiri a căror acțiune acoperă câteva secole, ea povestește cum a fost creată mistica insulă a Avalonului, istoria acesteia, viața în Britania aflată sub ocupație romană și modul în care au căzut în uitare vechile sale tradiții din cauza unei noi religii, creștinismul. Toate poveștile sunt narate de femei care
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
la conflicte cu Morgaine. Cu o acțiune care se petrece în primul secol al erei noastre, în timpul ocupării Britaniei de către romani, "Sanctuarul" (1994) prezintă în principal ordinul religios păgân care a precedat fondarea Avalonului. Având la bază opera "Norma", volumul povestește despre idila dintre preoteasa britanică Eilan și ofițerul roman Gaius. "Sanctuarul" a fost scris în colaborare de Marion Zimmer Bradley și Diana L. Paxson, ultima nefiind creditată. Structurat sub forma unei serii de povestiri, "Doamna din Avalon" (1997) surprinde câteva
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
personaj din romanul principal al seriei, "Negurile". Din nou, colaborarea lui Paxson nu a fost creditată. Ocupându-se de al treilea secol, "Preoteasa din Avalon" (2000) adaptează o legendă care leagă figura istorică a împărătesei Elena de insula Britaniei. Romanul povestește despre idila dintre Elena (sau Eilan) și ofițerul roman Constantius, precum și despre nașterea fiului lor, Constantine, cel destinat să devină împărat. Cartea a fost începută de Bradley și finalizată de Paxson după moartea sa. Cronologic, acțiunea acestei cărți este prima
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
Eilan) și ofițerul roman Constantius, precum și despre nașterea fiului lor, Constantine, cel destinat să devină împărat. Cartea a fost începută de Bradley și finalizată de Paxson după moartea sa. Cronologic, acțiunea acestei cărți este prima în cadrul seriei. "Străbunii Avalonului" (2004) povestește istoria unui grup de refugiați de pe continentul pierdut Atlantida care se stabilesc în Britania. Ei pun bazele regiunii care avea să fie cunoscută ulterior ca Glastonbury și Avalon. Acesta a fost primul volum al seriei scris în întregime de Paxson
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
Britaniei, vândut ca sclav în timp ce crudul vrăjitor Galid uzurpă conducerea regiunii. Anderle, Doamna Lacului, i se opune. Cărțile seriei Avalon acoperă câteva secole din istoria antică a Britaniei, dar publicarea lor nu s-a făcut în ordine cronologică. Fiecare volum povestește evenimente dintr-o perioadă istorică diferită. Personajele seriei se reîncarnează într-un nou trup de la o perioadă istorică la alta, începând cu cele prezentate în volumul "The Fall of Atlantis". Mai jos se regăsesc nouă linii de "descendență" corespunzătoare personajelor
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
Măgurele (1918-1920). Decide să-și continue studiile și se înscrie în 1920 ca elev la liceul din Roșiorii de Vede, începând să publice articole și fragmente literare. Întâmplările prin care a trecut cu prilejul călătoriei sale prin Balcani au fost povestite de Zaharia Stancu în articolul „Note de drum”, pe care l-a publicat sub pseudonimul Mitroiu Th. Ștefan după război, în 1921, în "Ziarul științelor și al călătoriilor" (nr. 49 din 6 decembrie 1921; vezi și „Pagini regăsite”, în revista
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
notă de prezentare de pe prima filă a cărții: "„Acțiunea acestei cărți se petrece în toamna anului 1917, cînd o mare parte a Romîniei și aproape toate țările din peninsula Balcanică se aflau cotropite de armatele imperiale germano-austriace”". Acțiunea romanului este povestită la persoana I-a de către adolescentul Darie, personaj emblematic al scrierilor lui Zaharia Stancu. Scriitorul afirmase în mai multe rânduri că Darie este el: „Toate cărțile mele sunt rupte din realitate. Nu sunt lipsit de imaginație, numai că n-am
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
ascendent, în timp ce Diplomatul își continuă drumul descendent către propriul infern. Stilul narativ al scriitorului este identic cu cel existent în romanele anterioare, inclusiv stilul flash-back-ului. Darie evocă periodic momente din copilăria sa petrecută la Omida, cunoscute deja din "Desculț", precum povestea străbunicii Zarinca și a turcului Daud, care voise să o ucidă, dar a sfârșit prin a se creștina și a o lua de nevastă, sau fapta Dioaicăi, cea care a scos ochii sfinților din biserică. Spre deosebire de alte scrieri, Zaharia Stancu
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
bella"" (tânără, dar nu frumoasă), ""mică de statura și destul de grațioasa"", o descrie un ambasador venețian în 1526. Cea mai mare bogăție a Roxelanei era mintea ei. Avea talentul de a-l întreține pe sultan cu felul său de a povesti, dându-i astfel, fără să pară, sfaturi. În 1533 ambasadorul venețian Navagero scria ""Maiestatea să sultanul o iubește pe Roxelana atât de mult, încât în tot imperiul otoman în nici o dinastie nu a existat femeie mai respectată că ea. Se
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
scriitorului englez, apărută în 1844, nu a fost tradusă în franceză decât în 1858, ceea ce a determinat redacția Buletinului Societății Jules Verne să presupună că scriitorul francez a revenit asupra rezumatului operei sale la câțiva ani după prima redactare. Romanul povestește cum, pe 13 iunie 1842, Jédédias Jamet, un proprietar care trăiește în apropiere de Tours, află despre decesul unchiului soției sale, Opime Romuald Tertullien, care a lăsat vorbă să fie chemat la funeraliile care vor avea loc la biserica Sainte-Colette
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
a fost scris de Jules Verne în preajma anului 1870. Un an mai t\ryiu i l-a propus editorului Pierre-Jules Hetzel, dar acesta l-a refuzat, considerând acțiunea prea lentă. Manuscrisul a fost publicat în 1991 la editura Cherche-Midi. Romanul povestește despre naufragiul pe o insulă pustie al familiei Clifton și al franco-americanului Flip. Spre deosebire de situația din romanul " Le Robinson suisse" de Johann David Wyss, ei nu au la dispoziție niciun fel de obiecte materiale, bazându-se doar pe inteligența și
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
a misiunii Barsac". În 1981, orașul Nantes a intrat în posesia a numeroase texte verniene inedite, printre care figura și "Voyage d'étude". Capitolele originale ale romanului au fost publicate în volumul al treilea din "Manuscrits nantais", în 1991. Textul povestește istoria unei comisii parlamentare franceze trimisă în Congo pentru a hotărî dacă această colonie trebuie să fie reprezentată în parlament de către un senator sau un deputat. Expediția este condusă de André Deltour, căruia, pe lângă aleșii Isodore Papeleu și Joseph Denizart
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
cunoștința. La sosirea lor, cei doi prieteni nu mai găsesc decât două cadavre. Printre personajeșe operei se numără: Pentru scrierea acestei nuvele, Verne s-a inspirat dintr-un jurnal de călătorie publicat în 1854 în "Musée des familles". Acest articol povestește istoria unei tinere femei al cărei logodnic a murit în bătălia de la Villa Pamphili, în timpul unui asediu. Tatăl ei a obligat-o să se căsătorească cu vărul ei. Deși a acceptat, ea a încercat ulterior să recupereze inelul pe care
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
secolul al XVI-lea. Ea este de asemenea frecvent reprezentată în veșminte de călugăriță a Sfântului Mormânt. Carol cel Mare trimite două ambasade pe lângă califul Bagdadului, cerând un protectorat liber în Țara sfântă. Printre celelalte Cântece de gestă "Ciclul regelui" povestește despre aventurile sale legendare pe Mediterana și despre pelerinajul său la Ierusalim. De acees devine absolut firesc, ca el să fie considerat fondatorul ordinului. Cu ocazia primei cruciade, ducele Lorenei Inferioare, Godefroy de Bouillon este printre primii la cucerirea Ierusalimului
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
se va întoarce adesea la locurile natale în căutarea întâlnirilor amoroase, în timpul Pelerinajului. Se spune că tatăl său fusese numit guvernatorul Yemenului de către Profet și păstrat în funcție de către Omar și ʻUṯman, ceea ce ar explica pe de altă parte ceea ce Isbahănī povestește despre faptul că poetul ar fi adresat din Yemen unei fete un apel nostalgic. Se spune că era foarte frumos și că devenise un fel de Casanova care își găsea liniștea în faptul că era admirat. Pentru el o cucerire
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
persoane (adică îngeri) au venit la mine și au vrut să mă ia în iad. Atunci un înger ne-a întâlnit și mi-a spus să nu-mi fie frică. Apoi, el le-a spus să mă părăsească. Hafsa a povestit unul dintre visele mele Profetului și Profetul a spus, "Abdullah este un om bun dar ar trebui să facă rugăciunea de noapte (Tahajjud).!" Astfel, după aceea 'Abdullah (bin' Umăr) a început facă Tahajjud. Companionii Profetului obișnuiau a-i spune visele
Tahajjud () [Corola-website/Science/329366_a_330695]
-
Trap sau Trapstyle. Pentru o perioada mare de timp cultură trap s-a dezvoltat numai în partea sudică a SUA. O nouă direcție muzicală se asociază exclusiv cu hip-hop, iar artiștii, care lucrează cu acest gen, în textele sale ne povesteau avantajele vieții de stradă a Atlantei și despre vânzări de droguri. Din traducere din engleză trap semnifică ”capcană” sau ”prinsoare”. În limbajul slang ”trap” - este locul unde se răspândesc droguri. Istoria Trap a început în anul 2000, cănd T.I. a
Trap (gen muzical) () [Corola-website/Science/329373_a_330702]
-
că au unele aspecte în comun. Ambii au fost în Vest să studieze și s-au întors în Sudanul postcolonial. Mustafa Said îi cere naratorul discreție totală, și să îi jure că nu va spune nimănui ceea ce urma să îi povestească. Naratorul află povestea vieții lui Mustafa Said. Deși era orfan de tată și sărac, Mustafa Said a fost un copil geniu. Acesta locuia la Khartoum, și a avansat într-un mod rapid prin școala generală, care era nivelul maxim de
Sezonul migrației spre nord () [Corola-website/Science/329367_a_330696]
-
punct de vedere intelectual, însă înghețat din punct de vedere emoțional. În Anglia, acesta respingea în sinea sa perspectiva pe care o aveau vesticii asupra lumii din care el provenea, dar în același timp, acesta își exagera rădăcinile africane, fabricând povesti în care el trăia în junglă. Acesta folosea aceste povești inventate pentru a atrage femeile de care era interesat. Acestea erau atrase de acest exotism al său, ajungând să se îndrăgostească de el. Mustafa Said era seducător și le promitea
Sezonul migrației spre nord () [Corola-website/Science/329367_a_330696]
-
avut loc pe aceste ținuturi, iar aceasta, fiind impresionată de suferința lui Husayn, decide să-își schimbe religia. A doua convertire face referire la un rege creștin, al cărui nume nu este indicat și nici țara de origine. Despre acesta se povestește că ajunge să se convertească, ocazie cu care mulțumește lui Dumnezeu pentru faptul că nu a căzut în patimile idolatriei pe care creștinismul le propagă. Ultimul capitol este denumit „The Ressurection” și face referire la învierea tuturor musulmanilor înainte de Ziua
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
anunțat prima nuvelă. În calitate de scriitoare de nuvele a debutat în 1993. Între timp a editat „Călătoria oamenilor Cărții”. Cartea a câștigat premiul Asociației Poloneze a Editorilor de Carte. În 1995 a apărut al doilea roman al autoarei, „E. E”. Cartea povestește maturizarea unei fete care dintr-odată dobândește capabilități paranormale dar, pe care în mod egal și subit le pierde. Romanul „Străveacul și alte vremuri” este cel mai mare succes de până acum pe care Tokarczuk l-a editat în 1996
Olga Tokarczuk () [Corola-website/Science/329429_a_330758]