34,839 matches
-
și respectiv 1/3; lungimea zonei e de 0,075 din lungimea flamurei]. În ambele cazuri culoarea albă va fi în partea de sus. La mijlocul suprafeței albe de pe ambele fețe este aplicată stema Republicii Populare Române, în culori naturale [cu înălțimea de 1/3 din lățimea flamurei și situată la 1/4 (sic!) și 1/6 față de marginile zonei albe]. La celălalt capăt, flamura este tăiată în forma unui unghi ascuțit cu vârful înăuntru [adâncimea tăieturii: 1,2 din lungimea zonei
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
și protocolului de utilizare al acestuia. Astfel, drapelul este definit ca având proporția de 2:3, cu fâșiile colorate de dimensiuni egale. Culorile reglementare se aflau tipărite în anexă, nefiind denumite expres. Stema era plasată în centru și avea o înălțime egală cu 2/5 din lățimea drapelului. În continuare, era prevăzut că, în cazul pavoazării, proporțiile drapelului puteau diferi, însă stema trebuia plasată mereu în mijloc, vertical. Articolele 13-21 se ocupau expres și exhaustiv de protocolul steagului, descriind: locurile de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
sau mai multe drapele străine (art. 21). Pavilionul președintelui (inițial al Consiliului de Stat al) RSR și cel al primului ministru era reprezentat prin tricolorul românesc de formă pătrată, cu fimbriație și bordură roșie, peste care este aplicată stema RSR (înălțimea ei: 2/3 din înălțimea tricolorului). Pavilionul este tivit cu franjuri din fir de aur, iar la colțuri prezintă ciucuri din același material. Drapelul ministrului forțelor armate ale RSR era reprezentat printr-o flamură albă cu proporția de 1:2
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
art. 21). Pavilionul președintelui (inițial al Consiliului de Stat al) RSR și cel al primului ministru era reprezentat prin tricolorul românesc de formă pătrată, cu fimbriație și bordură roșie, peste care este aplicată stema RSR (înălțimea ei: 2/3 din înălțimea tricolorului). Pavilionul este tivit cu franjuri din fir de aur, iar la colțuri prezintă ciucuri din același material. Drapelul ministrului forțelor armate ale RSR era reprezentat printr-o flamură albă cu proporția de 1:2. În primul sfert al acesteia
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
a doua a drapelului: „Gărzile patriotice” — în linie arcuită, deasupra stemei — și unitatea administrativă în care se găsea gruparea (municipiul sau județul) — în linie dreaptă, sub stemă. Dimensiunile erau indicate în anexă: pânza avea 100 cm lungime și 66 lățime, înălțimea scrisului era de 6 cm, franjurii erau lungi de 5 cm, hampa avea 240 cm lungime și 4 cm în diametru, iar ogiva din vârful hampei era înaltă de 15 cm. Potrivit Decretului, drapelul se acorda unității de către comandanții gărzilor
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
revers. În centrul fâșiei galbene, la 18 cm de baza acesteia, este aplicată stema țării, cu dimensiunile de 29 × 21,5 cm. În colțuri, la 5 cm de marginea flamurei, se găsește câte o ghirlandă din frunze de stejar cu înălțimea de 18 cm, care încadrează însemnul categoriei de forțe armate de care aparține unitatea, toate din aur: Drapelul este tivit pe laturile libere cu franjuri din fir de aur (de 5-7 cm) și ciucuri din același material (de 10-12 cm
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
5-7 cm) și ciucuri din același material (de 10-12 cm lungime) la cele 2 colțuri flotante. Flamura este prinsă de hampă cu o vergea metalică inoxidabilă, cu lungimea de 70 cm. Hampa este din lemn de culoare brună și are înălțimea de 240 cm și diametrul de 3,5 cm. La baza ei se găsește un cilindru de protecție din alamă, lung de 4 cm și cu obturație în partea inferioară. Vergeaua drapelului este prinsă de hampă printr-un inel de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
La baza ei se găsește un cilindru de protecție din alamă, lung de 4 cm și cu obturație în partea inferioară. Vergeaua drapelului este prinsă de hampă printr-un inel de alamă aurită în partea inferioară și un manșon tronconic (înălțime 6 cm) din același metal și aurit în partea superioară. Pe inel (înălțime 3,2 cm) se află inscripționat numele unității. În vârful hampei este plasat un manșon tronconic lung de 6 cm, din alamă, Peste manșonul tronconic se montează
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
4 cm și cu obturație în partea inferioară. Vergeaua drapelului este prinsă de hampă printr-un inel de alamă aurită în partea inferioară și un manșon tronconic (înălțime 6 cm) din același metal și aurit în partea superioară. Pe inel (înălțime 3,2 cm) se află inscripționat numele unității. În vârful hampei este plasat un manșon tronconic lung de 6 cm, din alamă, Peste manșonul tronconic se montează acvila. Aceasta este confecționată din tablă de cupru aurită și are dimensiunile de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
cm) se află inscripționat numele unității. În vârful hampei este plasat un manșon tronconic lung de 6 cm, din alamă, Peste manșonul tronconic se montează acvila. Aceasta este confecționată din tablă de cupru aurită și are dimensiunile de 15 cm înălțime și 11,5 cm lățime. Acvila privește spre dextra, se află în zbor jos și ține în gheare fulgerele lui Jupiter. Este plasată pe un suport paralelipipedic din același metal (dimensiuni 10 × 3,5 × 2 cm), care prezintă la partea
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
dintre cele mai importante catedrale medievale engleze și este reședința episcopului de Salisbury. Ea deține un record important, și anume este catedrala cea mai înaltă din această țară și una dintre cele mai înalte din lume, turnul ei având o înălțime de 123 de metri. După Conciliul de la Londra, din anul 1075, s-a hotărât ca scaunul episcopal de la Ramsbury să fie transferat la Salisbury. După acest eveniment, a început construcția unei catedrale, finalizată în anul 1078. În urma neînțelegerilor politice dintre
Catedrala din Salisbury () [Corola-website/Science/306729_a_308058]
-
departe o graniță naturală pe o distanță de că. 2000 km, având ca afluenți râurile Huma, Seja și Songhua. Înaintea munților „Sichote-Alin” (din Rusia, munți de coastă de pe țărmul Mării Japoniei, masivul având o lungime de 1.350 km cu înălțimea maximă de 2.078 m) Amurul face o cotitură spre nord est în depresiunea ruso-chineză, pe acest traseu primește că afluent Ușuri (cu izvorul în apropiere de Pacific, cu lungimea de 588 km) lângă Habarovsk (capitala provinciei cu același nume
Amur (fluviu) () [Corola-website/Science/306757_a_308086]
-
primele 135 de avioane din serie, s-au adus câteva îmbunătățiri, modelul rezultat fiind rebotezat B737-200Adv. În 1980 s-a început modernizarea modelului, prin introducerea de motoare noi (CFM56), care asigură zgomot redus și consum de combustibil mai mic. Datorită înălțimii mici a avionului, motoarele nu sunt circulare, ci ovaloide, prin mutarea unor accesorii în lateralul motorului. În plus, s-a îmbunătățit și cabina, și aripile, dând naștere unei noi serii (seria "clasic") Odată cu lansarea modelului concurent Airbus A320, în 1995
Boeing 737 () [Corola-website/Science/306796_a_308125]
-
de aterizare nu este acoperit de o ușă, ci doar de niste sigilii aerodinamice, care, împreună cu roțile trenului de aterizare retractat, asigură forma aerodinamică dorită, simplificând designul avionului. Modelele recente sunt oferite cu dispozitive winglet, de aproape 2.5 m înălțime. În plus, aceste dispozitive pot fi instalate și pe aripile avioanelor mai vechi. O altă caracteristică (care arată vechimea designului inițial) sunt două ferestre poziționate deasupra parbrizului principal (sprâncene), folosite inițial pentru navigație celestă. Astăzi sunt inutile, și deranjază mulți
Boeing 737 () [Corola-website/Science/306796_a_308125]
-
tip de "stampă". Totalitatea "exemplarelor" obținute cu un anumit clișeu constituie un "tiraj". În mod normal, gravura destinată imprimării se realizează fie prin metoda tiparului adânc (gravură în adâncime) fie prin cea a tiparului înalt (gravură în relief sau în înălțime). Însă, ca urmare a faptului că denumirea de „gravură” a fost aplicată și imaginii imprimate, acest termen a ajuns să fie extins și generalizat și stampelor obținute prin tehnici care nu implică vreo operație de gravare în adevăratul sens al
Gravură () [Corola-website/Science/306806_a_308135]
-
de către UNESCO. Insula deține și un alt obiectiv catalogat de UNESCO că Patrimoniu al Umanității: Parcul National Teide (înscris în anul 2007; al doilea parc al lumii ca număr de vizitatori), care se află pe vulcanul Teide (3.718 m înălțime), cel mai înalt munte al Spaniei. Insula este cunoscută la nivel internațional și pentru Carnavalul din Santa Cruz de Tenerife considerat al doilea ca mărime din lume și declarat petrecere de interes turistic internațional. De asemenea, insula posedă o arhitectură
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
plajele naturale, precum El Medano (cu porțiuni protejate că Montaña Roja și Montaña Pelada), văile cu floră tropicală și subtropicala, pădurile de dafin, cheile adânci și abrupte la Anaga și Teno întregesc acest peisaj unic. Din principalele structuri din Tenerife, înălțimile centrale cu complexul Tiede-Pico Viejo și zona Las Cañadas sunt cele mai proeminențe. Este un semicerc de 130 km în mijlocul căruia se află supervulcanul Tiede-Pico Viejo, numit 'La Caldera' (cazanul). La sud de La Caldera se află Muntele Guajara, cu o
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
centrale cu complexul Tiede-Pico Viejo și zona Las Cañadas sunt cele mai proeminențe. Este un semicerc de 130 km în mijlocul căruia se află supervulcanul Tiede-Pico Viejo, numit 'La Caldera' (cazanul). La sud de La Caldera se află Muntele Guajara, cu o înălțime de 2.718 m, care are în vârf un bazin endoreic cu sedimente vulcanice foarte fine numit Llano de Ucanca. În anul 1954 Tiende (și toată zona din jur) a fost declarat Parc Național și din iunie 2007, UNESCO recunoaște
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
Patrimoniul Mondial. Ultimul vulcan care a erupt în vecinătatea lui Tiede a fost Chahorra o Narices del Teide în 1798. Masivul Anaga ("Macizo de Anaga"), aflat în capătul de nord-est al insulei, cu aspect neregulat și accidentat, are, în general, înălțimi modeste, Cruz de Taborno atinge înălțimea de . Cu timpul (5,7 mil. de ani) materialul sau s-a erodat profund făcând loc unei dense rețele de diguri, un mare număr de trepte și abrupte tăieturi verticale pe coasta Anagan. Masivul
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
erupt în vecinătatea lui Tiede a fost Chahorra o Narices del Teide în 1798. Masivul Anaga ("Macizo de Anaga"), aflat în capătul de nord-est al insulei, cu aspect neregulat și accidentat, are, în general, înălțimi modeste, Cruz de Taborno atinge înălțimea de . Cu timpul (5,7 mil. de ani) materialul sau s-a erodat profund făcând loc unei dense rețele de diguri, un mare număr de trepte și abrupte tăieturi verticale pe coasta Anagan. Masivul Teno ("Macizo de Teno") se află
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
pe coasta Anagan. Masivul Teno ("Macizo de Teno") se află în nord-vestul insulei. Lacul Anaga s-a format în văile și cheile formate de eroziuni. Marerialul aici este mai vechi (7,4 milioane ani; Muntele Gală are cea mai mare înălțime: 1.342 m. Un peisaj mai deosebit al acestui masiv îl găsim pe coasta sudică, unde Acantilados de Los Gigantes au pereți verticali cu înălțimea de 500 m, pe alocuri. Masivul Adeje ("Macizo Adeje") se află în partea de sud
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
Marerialul aici este mai vechi (7,4 milioane ani; Muntele Gală are cea mai mare înălțime: 1.342 m. Un peisaj mai deosebit al acestui masiv îl găsim pe coasta sudică, unde Acantilados de Los Gigantes au pereți verticali cu înălțimea de 500 m, pe alocuri. Masivul Adeje ("Macizo Adeje") se află în partea de sud a insulei. Principalul său reper este Roque del Conde (Piatră Contelui) cu înălțimea de 1.001 m. Văile sunt o altă caracteristică marcantă a insulei
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
pe coasta sudică, unde Acantilados de Los Gigantes au pereți verticali cu înălțimea de 500 m, pe alocuri. Masivul Adeje ("Macizo Adeje") se află în partea de sud a insulei. Principalul său reper este Roque del Conde (Piatră Contelui) cu înălțimea de 1.001 m. Văile sunt o altă caracteristică marcantă a insulei. Cele mai importante sunt Valle de La Orotava și Valle de Güímar ambele formare de marea cantitate de sedimente ce au alunecat în mare, creând depresiuni în teren. Alte
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
de 20°-22 °C iarnă și 26°-28 °C vară. Climă temperata este controlată în mare măsură de vânturile alizee, a căror umiditate este concentrată, în deosebi, pe nordul și nord-estul insulei, creând nori între 600 și 1.800 m înălțime. Curentul rece al Insulelor Canare, are un efect de răcire pe coasta și plaje, de asemenea, topografia peisajului joacă un rol important în diferențele climatice prin numeroase sale vai. Contraste climatice majore pe insula sunt evidente, mai ales, în lunile de
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
în Europa (European Car of the Year in 2003), și a acumulat maximul de 5 stele la testele de siguranță EuroNCAP[2], fiind prima mașină compactă care să reușească acest punctaj. Farurile cu xenon de care dispune Mégane Bicorp, cu înălțime adaptabilă și sistem de spălare, oferă o lumină puternică, apropiată de cea a zilei. Vizibilitatea este ameliorată în egală măsură în condiții de ceață sau ploaie, datorită proiectoarelor de ceață. În cazul frânării de urgență, aprinderea luminilor de avarie se
Renault Mégane () [Corola-website/Science/306859_a_308188]