308,881 matches
-
ținea la politețea protocolară. Și că tocmai un scriitor să-l pună la punct. Legende. Lumea se aștepta la mai mult din partea mea în această privință, la o răzvrătire... Cred că mă luase la ochi și organul respectiv, mirat probabil, știindu-mă ca un om potolit. Ce i-o fi venit?... Ca și cum lucrul meu principal trebuia neapărat să fie scrisul. A fost, de altfel, singurul meu mod, poate, scrisul, de a lăsa în urmă o dâră serioasă. Invers decât cu Dinescu
Asinus asinum fricat (revenire) by Constantin Țoiu () [Corola-website/Journalistic/14600_a_15925]
-
zilele următoare, devenind, fără voie, eroul Asociației de scriitori bucureșteni de la care lumea intelectuală cel puțin se aștepta să mai dea cine știe ce lovituri spectaculoase, primisem o invitație din partea primarului Pană, la un ceai... Ce să spun, am fost făcut mat. Știam că numai britanicii, în istoria lor bazată totuși pe securea din Turnul, vizitat, pot avea, în era modernă, asemenea maniere și că, de plan, își stimează totdeauna adversarul. Să fii invitat, nu de organul respectiv, ci de un civil ca
Asinus asinum fricat (revenire) by Constantin Țoiu () [Corola-website/Journalistic/14600_a_15925]
-
neglijat din Istoria literaturii... Ceea ce mă surprinde, la atât de atent informatul istoric literar, este scăparea din vedere a greșelii din scrisoarea lui Th. Solacolu, referitoare la Rimbaud: "bateau rose", în loc de "bateau ivre". Baremi, în ceea ce mă privește, nu-l știu sensibil pe Rimbaud la paleta coloristică, și nici istoriile literare franceze, consultate, nu mă încurajează în a accepta îmbogățirea sumarului volumului de poezie al poetului francez. În privința contribuției la cunoașterea lui Baudelaire a "regretatei noastre colege, Liliana Țopa", am bucuria
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
zile. Mă număr printre fericiții muritori care au văzut spectacolul de atunci și l-am comentat în zeci, sute de întîlniri prietenești, făcând "cronici orale" în locul cronicii scrise care trebuia să apară peste o săptămână de la data premierei. După cum se știe, de către generația mai vârstnică, spectacolul a fost interzis, la intervenția Ambasadei Sovietice de la București, pentru că, așa cum a informat presa atunci, "a denaturat opera clasicului rus". Cu această informație de presă, orice discuție publică despre spectacol a încetat. Au continuat, însă
Noul Revizor by George Radu () [Corola-website/Journalistic/14616_a_15941]
-
imagine, care mi s-a părut atunci și care, vai! mi se pare și azi emblematică pentru modul în care puterea se comportă față de intelectualitatea țării, este următoarea. Revizorul este venit de câteva zile, fiecare membru important al protipendadei orașului știe ce are de făcut pentru ca lucrurile să iasă bine, fiecare vine în casa primarului, se așează decent pe două rânduri, unul în spatele celuilalt, așteptând cuvântul primarului care tocmai se spală într-un lighean. Cineva îi toarnă apă dintr-o cană
Noul Revizor by George Radu () [Corola-website/Journalistic/14616_a_15941]
-
cel puțin 70% din ofertă e taman ceea ce cauți. Mai dificil e să-i alegi pe cei care chiar au ceva de spus - în afara obligatoriului parfum social de care cinematografia britanică va scăpa nici pusă sub clopot de sticlă - și știu cum s-o spună altfel decît cei de pînă la ei. De pildă: Dog Soldiers de Neil Marshal. Ingredientele acțiunii sînt aceleași ca-n toate peliculele horror de serie B și nici clișeele nu sînt neglijate, așa că nu vă grăbiți
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
în timp ce în stînga se moare de TBC, iar în dreapta se destramă familii din cauza pauperității sociale. Dacă e pe-așa, poate că și Prea tîrziu ar trebui să ni se pară o comedie... E drept că nici cu cele britanice nu știi niciodată, pentru că la ei, umorul face casă bună cu tristețea. Cînd vine vorba de comedie, trebuie știut un lucru: dacă un film e cu adevărat amuzant, se găsește oricînd un distribuitor român care să-l cumpere și să facă bani
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
pe-așa, poate că și Prea tîrziu ar trebui să ni se pară o comedie... E drept că nici cu cele britanice nu știi niciodată, pentru că la ei, umorul face casă bună cu tristețea. Cînd vine vorba de comedie, trebuie știut un lucru: dacă un film e cu adevărat amuzant, se găsește oricînd un distribuitor român care să-l cumpere și să facă bani pe seama lui, cum a fost cazul cu The Guru, inclus în secțiunea de comedii a Festivalului grație
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
și " Am cravata mea, sînt pionier, și mă mîndresc cu ea, sînt pionier, o port cu mine-n gînd, zălog de legămînt"... "îți dai seama că opt ani de zile am cîntat la școală chestia asta și niciodată n-am știut ce-i ăla zălog!" (dar cine a știut?)... Umorul lui Mungiu e uneori blînd, alteori caustic, uneori plin de finețe, alteori în tușă groasă, uneori verbal, alteori (mult mai rar) pur vizual - dar întotdeauna lucid. Dacă regizorul complice își permite
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
mîndresc cu ea, sînt pionier, o port cu mine-n gînd, zălog de legămînt"... "îți dai seama că opt ani de zile am cîntat la școală chestia asta și niciodată n-am știut ce-i ăla zălog!" (dar cine a știut?)... Umorul lui Mungiu e uneori blînd, alteori caustic, uneori plin de finețe, alteori în tușă groasă, uneori verbal, alteori (mult mai rar) pur vizual - dar întotdeauna lucid. Dacă regizorul complice își permite să cultive un orgoliu, acela e orgoliul lucidității
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
atașant ca oricînd! E limpede că, într-o filmografie, formula de construcție a Occidentului (lungmetrajul ca o sumă de "respirații scurte", un șir de "matrioșe" dramaturgice, rotunde ca niște scurt-metraje) nu merge decît o dată. Ce va urma, nimeni nu poate ști. Și totuși, am convingerea că, peste ani, Occident va fi omologat, în istoriile de film românesc, nu atît ca "un debut de excepție", cît ca startul unui cineast de cursă lungă.
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
intolerabili la tratamentele speciale menite să le sublimeze, dar și să le submineze valorile. Arareori "cumințenia" compozitorilor și muzicologilor români a fost supusă unor abcese sau excrescențe care să producă zvonuri de seisme, schisme, sinistre... Mai întotdeauna diriguitorii breslei au știut să lubrefieze impulsurile și reculurile, să fasoneze conduitele ori să-și asume ce trebuie întreprins și să dribleze ce e de omis. Uneori cu abilitate, alteori cu înțelepciune s-a protejat acea specie de sacerdoțiu respectată de oamenii de bine
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
majoritatea ei nedeprinsă cu instanțele de concert: reprezentanți ai mai multor instituții de spectacole bucureștene, slujitori ai bisericii, oameni de radio și televiziune, slujbași ai presei scrise, care de care mai nerăbdători să îl salute pe ministrul Culturii, poate, cine știe, cândva acest lucru le va fi de folos. Compozitorii, în schimb, au fost destul de mefienți la convocator, cei tineri în special, neînghesuindu-se să ia parte la o aniversare ce, în mod firesc, le era sugerată întru exemplificare și responsabilizare
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
un înalt voltaj al tensionărilor și rezolvărilor stimulate de prezența semitonului, căci acolo unde se află semitonul există și iminența unui funciar determinism. Totul se leagă, totul este necesar ca într-un dans cu pași dinainte stabiliți pe care îi știm, dar la care admirăm de fiecare dată farmecul și virtuozitatea. Instrumentiștii din Florilegium au dansat în general cu suplețe și generozitate, atenți la gesturile sugerate de partituri. Și ce partituri! Una mai cuprinzătoare decât alta. Toate de o acerbă complexitate
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
o secție de mitraliere. Nu merge nici acasă, pentru a nu-și pierde liniștea dobîndită, în mod paradoxal, pe front. În preajma lui David Pop, se conturează două opinii și două opțiuni contrarii: una a lui Alexa Candale, revoltat că nu știe pentru ce luptă, că-și irosește viața prin țări străine și pentru mize care nu pot fi ale lui, decis să dezerteze la români cînd va avea ocazia. Altă opinie e aceea a lui Emil Oprișor, care exprimă resemnat vocea
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
a nuvelei constituie pivotul schimbării psihologice a lui David Pop. Odată cu mutarea pe frontul din Transilvania, camarazii de alte naționalități îl suspectează de trădare. Deși "scările îl chinuiesc", încearcă să se refugieze în inerția datoriei: " - Ce-mi pasă mie?... Eu știu că-mi fac datoria. Încolo, tunete, fulgere..." (ibidem, 237). Liniștea îi este totuși afectată: " Acum capul îi vuia de gînduri, parcă toate cele înăbușite în doi ani de zile s-ar fi năpustit deodată asupra lui să-l strivească sub
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
lui nu e în stare decît să se revolte, să sufere și să geamă". (ibidem, 247) Se observă incapacitatea lui David Pop de a-și asuma o dilemă ca pe propria problemă de conștiință. El îl invidiază pe Oprișor, pentru că "știe ce are să facă", pe cînd David "nu știe ce are de făcut". În secvența a douăsprezecea, penultima, rezolvările sînt paradoxale: Emil Oprișor, cel care nu înțelegea să dezerteze, este luat prizonier și e astfel salvat, Alexa Candale, hotărît să dezerteze
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
revolte, să sufere și să geamă". (ibidem, 247) Se observă incapacitatea lui David Pop de a-și asuma o dilemă ca pe propria problemă de conștiință. El îl invidiază pe Oprișor, pentru că "știe ce are să facă", pe cînd David "nu știe ce are de făcut". În secvența a douăsprezecea, penultima, rezolvările sînt paradoxale: Emil Oprișor, cel care nu înțelegea să dezerteze, este luat prizonier și e astfel salvat, Alexa Candale, hotărît să dezerteze, moare lovit de un glonte în frunte. "Nedreptatea
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
o ducă și pe front, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Prin contrast e prezentată năvala războiului și deci a istoriei, cu mulțimea impresionantă a victimelor. David Pop se refugiază mai întîi în ideea de datorie, deși n-ar ști să spună ce înseamnă și nu-l interesează ce consecințe are ea asupra lui. Marea neliniște nu vine nici la întîlnirea cu moartea. David Pop are o conștiință adormită, anemiată. Unica lui preocupare e satisfacția de a nu gîndi. David
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
e ticsită, Precum o floare dată-unui moșneag: Îndată ce-și amână moartea clipa Sorocului, întregul deslușește. Materia de timpul o distruge, Zadarnic preț mai pui pe chintesență. Dușman ți-a fost cuvântul, ia aminte: De vină-i el că nu știi să trăiești. D: Mă -nvinuiești că preamăresc cuvântul. Sminteala cine-n suflet mi-a sădit-o? Amara poftă de-a preface gestul În zvon și-a pune-n locul faptei verbul Țel neclintit a fost vieții mele. Iar glasul meu
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
gestul În zvon și-a pune-n locul faptei verbul Țel neclintit a fost vieții mele. Iar glasul meu, neascultat și fără Ecou, va răsuna și după moartea-mi Pustiu, ca vântu-n trestiile bălții. O: N-ascultă nimeni glasul tău, știi bine. Vrea cineva s-asculte glas de schimnic Curat la suflet? Iată, măscăriciul Cu vorbă dulce strânge-n jur mulțimea Spre-a o minți, și ea e mulțumită. Rămas-ai singur. Mâine? Ce contează! Când ei vor fi uitați și
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
Rămas-ai singur. Mâine? Ce contează! Când ei vor fi uitați și-n schimb de tine Și-or aminti urmașii, doar un anume Vei însemna; un nume doar, un zvon. O: În tot ce am mai scump tu mă rănești, Știind că omul nu se mulțumește Să fie viu și-atât: nevoie are Să-și joace, tragic, viața pe o carte, Să-și facă-un idol, chiar de-ar fi de lut: Preferă moartea decât amăgirea Să-și recunoască. Amăgirea mea
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
are Să-și joace, tragic, viața pe o carte, Să-și facă-un idol, chiar de-ar fi de lut: Preferă moartea decât amăgirea Să-și recunoască. Amăgirea mea A fost nevinovată, numai mie Ponos mi-a fost, și uneori știam. D: Vreau om de rând să fiu, nepăsător, Un dor de alte vieți acum mă-ncearcă. Câștig să scot din orice-mprejurare, Să-mi las sămânța-n soața legiuită Și ea copii ascultători să-mi facă. Să mă lovesc la
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
Taci acum, Iar dacă presupui că eu mă plâng, Mai mândru este, află, să trăiești, De spaime bântuit, nu ferecat În limbul tău, precum nepăsătorii-n Huzur, feriți de grele porți de aur. D: La urma urmei, oare poți să știi De îți vorbește-un demon și nu Domnul? N-ai alt prieten decât boldul meu Ce treaz te ține, suferind cu tine. Privește dar cum zorii bat în geam, Chemându-te la viața fără chef De om nefericit, proscris de
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
lucrul la bun sfîrșit. Premiera a avut loc pe 3 septembrie 2001. M.N.-P.: Un detaliu tehnic: ați jucat mult acest spectacol în străinătate și ați folosit un ecran cu traducerea textului. Acest ecran poate funcționa și pentru publicul care știe românește, pentru că reprezintă elementul documentar. M.F.: Este o sugestie extraordinară. Cînd am văzut prima dată ecranul în spectacolul nostru de la Lans, unde am jucat înainte de Paris, am găsit că "face" bine. Dar nu m-am gîndit mai departe. Și dacă
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]